Deuteronomul 18 - Biblia ?n versuri 2014（BIV2014）

Drepturile preoților și leviților

1„Preoții care-i veți avea –

Leviții de-asemenea,

Și a lui Levi seminție –

Să nu aibă nici o moșie

Sau moștenire-n Israel.

Drept hrană, pentru neamu-acel,

Vor fi doar jertfele gătite

A fi de flăcări mistuite

În cinstea Domnului, mereu,

Și daruri cari, lui Dumnezeu,

Îi sunt aduse, ne-ncetat.

2Așa cum v-am mai arătat,

Ei n-au să aibă-n stăpânire –

Printre-ai lor frați – vreo moștenire,

Pentru că Domnul Dumnezeu

E moștenirea lor, mereu.

3Iată ce are-al vost’ popor,

De dat, ca drept, preoților:

Aceia care se vor duce

Și cari, drept jertfe, vor aduce

Un bou sau miel – preotului –

Spata să-i dea, pântecul lui

Și fălcile. Să îi mai dea

4Întâiul rod ce-l va avea

Din grâu, din untdelemn apoi,

Din must, din lâna de la oi.

5Căci preotul a fost ales

De Dumnezeu, bine-nțeles,

Ca în Numele Domnului

Să-I împlinească slujba Lui

În toate zilele – și el,

Și-apoi și fiii săi, la fel.

6Atunci când întâmpla-se-va

Să plece un Levit, cumva,

Din locu-n care locuiește –

Așa precum el își dorește –

Mergând într-un alt loc, pe care

L-a ales Dumnezeu, și are

7Să facă slujba Domnului,

Acolo, în Numele Lui –

La fel cu frații săi Leviți –

8Iată dar cum o să-l hrăniți:

O să-i dați părțile pe care

Orice Levit, la voi, le are.

Acestea fi-vor însoțite

Și de foloasele ieșite

După ce se va fi vândut

Averea sa, al său avut

Ce i-a rămas în stăpânire,

De la părinți, ca moștenire.”

Ghicirea și vrăjitoria

9„După ce iei în stăpânire

Țara, pe care, moștenire,

Domnul ți-o dă, să nu te iei

După locuitorii ei.

Tu, urâciunile pe care

Le făptuiesc aste popoare,

Să nu le-nveți. Ia seama bine!

10Nimeni să nu fie la tine,

Care, prin para focului,

Să-i treacă pe copiii lui;

Să nu fie vreun ghicitor,

Să nu fie vreun cititor

În stele-apoi, sau cineva

Cari are meșteșug, cumva,

De-a da vești despre viitor,

Ori meșteșug de vrăjitor,

11Sau care este priceput,

Descântece, de-a fi făcut;

Și să nu fie nimenea

Dintre cei care vor putea

Să-ntrebe – când vor ca să cheme –

Duhuri de morți, în orice vreme;

Necontenit, vegheați apoi,

Ca să nu fie printre voi,

Nimeni din cei ce folosesc

Ghiocul, sau care vorbesc

Cu morții și-ntrebări le pun.

12Cei care fac astfel – vă spun –

Nu sunt pe placul Domnului.

Priviți sunt, înaintea Lui,

Drept urâciune. Pentru ei,

Sunt alungați, acum, toți cei

Care au locuit în țară.

Domnul are să-i dea afară,

Din fața ta și-n locul lor,

O să se-așeze-al tău popor.

13În toate, să te ții, mereu,

De al tău Domn și Dumnezeu.

14Fiindcă neamurile-acele –

De cei care citesc în stele

Și de cei cari s-au ocupat

Doar de ghicit – au ascultat.

De-aceea, să le izgonești

Din țara ce ai s-o primești.

Dar ție nu ți-e-ngăduit

Să faci le fel, căci e vădit

Că Domnul Dumnezeul tău

Urăște lucru-acesta rău.”

Un mare proroc

15„Domnul, în vremea care vine,

Ridică un proroc, ca mine,

Din rândul tău – dintre-ai tăi frați –

Iar voi, de el, să ascultați!

16Atunci când el are să vie,

Sosirea lui are să fie

Răspuns la cererea pe care

Tu și întreaga adunare

Ați înălțat-o Domnului,

Lângă Horeb, când glasul Lui

N-ați vrut ca să-l mai auziți

Căci vă temeați să nu pieriți.

Acolo, când tu auzeai,

Glasul lui Dumnezeu, ziceai:

„Nu vreau să-L mai aud, mereu,

Pe Domnul Dumnezeul meu.

Nu vreau să văd focul cel mare,

Ca să nu mor.” Deci, ascultare,

17Domnul ți-a dat și mi-a vorbit:

„În tot ceea ce a gândit

Poporu-acesta, a zis bine.

18De-aceea, un proroc, ca tine,

Eu le ridic, din rândul lor.

El le va spune, tuturor,

Tot ce voi porunci, mereu,

Pentru că-n a sa gură, Eu,

Cuvântul Meu adevărat,

Am să-l așez, neîncetat.

19Și dacă întâmpla-se-va

Să nu asculte cineva,

Ceea ce o să-i spună el,

În al Meu Nume, omu-acel

Să știe că – fără-ndoială –

Eu îi voi cere socoteală.

20Prorocul cari o să-ndrăznească,

În al Meu Nume, să rostească

Doar un cuvânt nepotrivit,

Pe care nu l-am poruncit –

Sau va vorbi într-un alt nume,

Al altor dumnezei din lume –

Prorocu-acela, negreșit,

Cu moartea, fi-va pedepsit.”

21Poate că-n inimă, gândești:

„Cum poți ca să deosebești

Cuvântul ce s-a auzit,

Cari nu-i, de Dumnezeu, rostit?”

22Când vorbele prorocului,

Spuse-n Numele Domnului,

Nu se-mplinesc, voi, negreșit,

Veți ști că Domnul n-a vorbit.

Prorocu-acel, fără-ndoială,

Vorbit-a doar din îndrăzneală.

Față de el, de bună seamă,

Să nu aveți dar, nici o teamă.”