Ieremia 29 - Biblia ?n versuri 2014（BIV2014）

Scrisoare către prinșii de război

1Iată epistola ce-a scris-o

Chiar Ieremia și-a trimis-o,

De la Ierusalim, la cei

Care-au ajuns, dintre Iudei,

Drept robi la Nebucadențar.

Epistola fusese dar,

Scrisă pentru acel popor,

Scrisă pentru bătrânii lor,

Pentru proroci, pentru preoți

Cari în robie-au fost cu toți,

2În Babilon. Ieconia –

Cel ce în Iuda-mpărățea –

Fusese-n acel timp luat

Și din Ierusalim mutat,

Cu tot cu-a lui împărăteasă,

Cu famenii din a sa casă,

Cu dregători și cu cei cari

Peste popor erau mai mari

Și-asemenea cu toți lemnarii

Ce îi avea și cu fierarii.

3Epistola fusese scrisă

De Ieremia și trimisă

Prin Eleasa – prin cel care,

Părinte, pe Șafan, îl are –

Precum și prin Ghemaria

Cari fiu îi e, lui Hilchia.

Aceștia doi se dovedeau

Precum că-n Babilon erau

Trimiși de către Zedechia –

Acela cari avea domnia

În Iuda – șezând așadar,

Pe lângă Nebucadențar.

Iată cuvântul ce s-a zis

Și în epistolă s-a scris:

4„Domnul oștirilor – Acel

Ce-i Dumnezeu în Israel –

Către toți prinșii de război

Cari din Ierusalim, apoi,

În Babilon au fost mutați:

5„Noi case, să vă înălțați,

În ele ca să locuiți.

Grădini apoi să vă sădiți,

Ca să mănânce-al vost’ popor,

Din roadele câmpiilor.

6Cu soațele să vă uniți

Și-apoi copii să zămisliți.

Pe-ai voștri fii să-i însurați,

Pe fiice să le măritați,

Ca astfel ei, la rândul lor,

Să înmulțească-al vost’ popor,

Ca voi să nu vă-mpuținați

În locu-n care vă aflați.

7Dacă-n cetate locuiți,

Binele ei să-l urmăriți,

Iar cât timp sunteți în robie,

Rugați-vă pentru ea, Mie,

Căci fericirea voastră – iată –

De ea vă este atârnată!”

8Domnul oștirilor – Acel

Ce-i Dumnezeu în Israel –

A zis așa: „Nu vă lăsați,

De toți prorocii înșelați,

De toți ai voștri ghicitori

Sau de cei ce sunt vrăjitori,

Căci visurile lor, să știți

Că voi doar le pricinuiți!

9Prorocii voștri nu sunt buni,

Căci ei vă prorocesc minciuni,

În al Meu Nume, tot mereu.

Pe-aceștia nu i-am trimis Eu.”

10În urmă, Domnu-a cuvântat:

„După ce se vor fi-ncheiat

Cei șaptezeci de ani, să știți

Precum că fi-veți izbăviți.

Îi voi aduce înapoi

Pe prinșii voștri de război,

Așa cum am făgăduit.

11Căci pentru voi, Eu am nutrit

Doar gânduri bune și-astfel vreau,

Un timp de pace, să vă dau,

Parte s-aveți de fericire

Și nu doar de nenorocire.

Am să vă dau un viitor

Și o nădejde, tuturor.

12Atunci, când o să Mă chemați,

Să știți că fi-veți ascultați.

13Atuncea, o să Mă găsiți,

Dacă din inimi o să știți

Ca să Mă căutați mereu.

14Găsit de voi, am să fiu Eu.

Îi voi aduce înapoi

Pe prinșii voștri de război.

În lume-ați fost împrăștiați

Și printre neamuri alungați.

Însă, după al Meu cuvânt,

Am să vă strâng pe-al vost’ pământ,

Căci din robie, înapoi,

În țară, vă aduc pe voi.”

15„Totuși voi ziceți: „Dumnezeu,

Proroci, ne-a ridicat, mereu,

În Babilon!” „Domnul a spus,

16Despre cel care este pus

Pe scaunul de împărat,

Pe care David s-a aflat,

Despre mulțimile-adunate

Să locuiască în cetate

Și despre cei cari, în robie,

Nu au ajuns duși ca să fie:

17„Le voi trimite sabia,

Cu ciuma și cu foametea.

O să ajungă ăst popor,

Asemenea smochinelor

Ce se vădesc atât de rele,

Că nu pot fi mâncate ele.

18Îi urmăresc cu sabia

Cu ciuma și cu foametea.

Pricini de spaimă au să fie

Pentru oricare-mpărăție,

Căci pricini de nenorocire

A țărilor de peste fire

Au să ajungă. De ocară

Îi fac, în fiecare țară

În care fi-vor izgoniți.

Buni de blestem vor fi găsiți

Și de batjocură mereu,

Oriunde-am să-i împrăștii Eu.

19Acestea se vor fi-ntâmplat,

Pentru că nu M-au ascultat,

Chiar dacă am trimis la ei

Pe-ai Mei proroci, pe robii Mei.”

20„Acuma însă, ascultați

Voi toți cei care vă aflați

În Babilon, unde – se știe –

Ați fost aduși în grea robie!

Iată Cuvântul Domnului,

Spus pentru tot poporul Lui

Cari din Ierusalim, apoi,

E-n Babilon, prins de război!

21Domnul oștirilor – Acel

Ce-i Dumnezeu în Israel –

Despre Ahab acela care,

Părinte, pe Colaia-l are,

De fiul lui Maaseia

Cari, Zedechia, se numea –

Pentru că ei au prorocit

Minciuni doar – astfel a vorbit:

„Am să îi las s-ajungă dar,

În mâini la Nebucadențar,

La cel care este pe tron,

Drept împărat, în Babilon.

Acesta îi va doborî

Îndată și-i va omorî.

Sub ochii voștri, în robie,

Uciși, aceștia au să fie.

22Prilej pentru blestem apoi,

Printre toți prinșii de război

Din Babilon, ajunge-vor,

Căci o să spună-acel popor:

„Să-ți facă Domnul, cum știut

Este că El le-a mai făcut

Lui Zedechia și la fel

Și lui Ahab, atunci când cel

Care urcat era pe tron

Ca împărat în Babilon,

Ia strămutat din al lor loc

Și-n Babilon i-a ars în foc!”

23Lucrul acesta, negreșit,

Are să fie împlinit,

Pentru că ei – cum am văzut –

O mișelie au făcut,

În Israel. Au jinduit

Și-n urmă ei au preacurvit

Cu soațele ce le aveau

Cei cari, aproape, le erau.

De-asemenea, au prorocit

Și-n al Meu Nume au vorbit

Numai minciuni, chiar dacă Eu

Nu le-am trimis cuvântul Meu.

Știu ceea ce s-a întâmplat

Și martor sunt, neîncetat!”

24„Apoi, Nehelamitului

Șemaia, astfel să îi spui:

25„Domnul oștirilor – Acel

Ce-i Dumnezeu în Israel –

Aste cuvinte ți le-a zis:

„În al tău nume, ai trimis

Epistolă, după cum știm,

La toți cei din Ierusalim.

Le-ai scris și lui Țefania –

Feciorul lui Maaseia,

Cel care preot s-a vădit –

Și preoților, negreșit.

Iată cuvintele pe care

Le-ai așezat tu, în scrisoare:

26„Așa după cum bine știi,

Domnul te-a pus preot să fii,

În locul preotului care

Drept Iehoiada, nume, are.

Ești pus în Casa Domnului,

Să priveghezi poporul Lui.

La cei nebuni dar, să veghezi

Și la toți cei pe care-i vezi

Că-și zic proroci. Prinde-i atunci

Ca în butuci să îi arunci.

Întemnițează-i și în fiare

Leagă-i apoi, pe fiecare.

27De ce, acuma, zăbovești

Și nu ieși să îl pedepsești

Pe Ieremia, pe cel care,

Din Anatot e, din născare

Și printre voi hălăduiește,

Căci la popor îi prorocește?

28Ba chiar și-n Babilon, la noi,

El căutat-a, mai apoi,

Al său cuvânt ca să ajungă.

Ne-a spus: „Robia va fi lungă.

Noi case să vă ridicați

Și-n ele să vă așezați.

Grădini, apoi, să vă sădiți,

Ogoarele să le munciți

Și să mănânce-al vost’ popor

Din roadele câmpiilor!”

29(Atuncea, preotul – cel care,

Țefania, drept nume, are –

La Ieremia a venit

Și înainte-i a citit

Epistola ce o primise,

Care din Babilon sosise.)

30Cuvântul Domnului s-a dus

La Ieremia și i-a spus:

31„Trimite dar – ca să se știe –

La toți cei cari sunt în robie,

Acest cuvânt și să le spui:

„Iată cuvântul Domnului

Spus despre-acel Nehelamit

Care, Șemaia, e numit:

„Toate cuvintele acele

Spuse de el, nu-s ale Mele

Prin ceea ce a cuvântat,

Încredere v-a insuflat,

Dar ea este nesănătoasă,

Pentru că este mincinoasă.

32De-aceea, parte va avea

Șemaia, de pedeapsa Mea.

Astfel, Nehelamitului –

Și-asemenea seminței lui –

Nu am ca să îngăduiesc

Să vadă binele ceresc

Pe care, pentru-al Meu popor,

Am să îl fac în viitor.

Nici el și nici urmașii lui,

În mijlocul poporului,

Nu au ca să mai locuiască.

Ai săi nu au să dăinuiască,

Pentru că el, necontenit,

Doar răzvrătire-a prorocit

Și împotriva Domnului

A ațâțat poporul Lui.”