Ezechiel 47 - Biblia ?n versuri 2014（BIV2014）

1Am fost luat și dus apoi,

La ușa casei, înapoi.

Și iată că eu am privit

La pragul casei și-am zărit

O apă care se scurgea

De sub al ei prag și venea

Din partea-n răsărit aflată,

Căci casa fost-a așezată

Cu fața către răsărit.

Apa aceea a ieșit

Din partea dreaptă și-apoi ea

Către altar se prelingea,

Spre partea lui ce se vădește,

În miazăzi, că se găsește.

2M-a scos prin poarta cea aflată

În miazănoapte așezată.

Pe-afară-apoi, am ocolit

Spre poarta de la răsărit.

Și iată, apa se zărea

Din partea dreaptă că venea.

3Când omu-acela a pornit

Spre partea de la răsărit,

În a lui mână a luat

Măsura pentru măsurat.

O mie coți, eu am văzut

Cum măsurat-a și-am trecut

Prin apa care se vădea

Că pân’ la glezne îmi venea.

4Apoi, o mie coți, la fel,

A măsurat omul acel

Și-n urmă iarăși m-a făcut,

Prin apă ca să fi trecut,

Iar apa ‘ceea se vădea,

Pân’ la genunchi că îmi venea.

Apoi, o mie coți, la fel,

A măsurat omul acel

Și iar prin apă m-a trecut.

Când am intrat, eu am văzut

Că apa ‘ceea se vădea,

Până la șolduri că-mi venea.

5Apoi, o mie coți, la fel,

A măsurat omul acel

Și-atunci era un râu pe care,

Nu-l puteam trece în picioare,

Cu apă-adâncă și socot

Că puteam trece doar înot.

Râul acela, am văzut

Că nu putea a fi trecut.

6După aceea, m-a privit

Și-n felu-acesta mi-a vorbit:

„Văzut-ai, fiu al omului?”

Apoi, pe malul râului,

M-a dus din nou. Când m-am uitat

7Eu, mulți copaci, am observat,

Pe malurile râului,

Pe ambele părți ale lui.

8După aceea, mi-a vorbit:

„Află dar că spre răsărit

Curge această apă care

Trece prin câmp și-ajunge-n mare,

Iar ale mării ape, toate,

De astă apă-s vindecate.

9Astfel, orice făptură vie

Care se mișcă și-o să fie

Prin locurile ce-s aflate

Lângă acest râu așezate,

Are să poată să trăiască.

Mulți pești au să se mai găsească,

Mereu, în apa râului.

Pe unde trece, apa lui

Are să deie sănătate

La apele în cale-aflate.

Oriunde-ajunge râu-acel,

Viață, are să deie el.

10Pescarii au să se adune

Pe ale lui maluri. Vor pune

Mreje, din En-Ghedi-ncepând,

La En-Eglaim ajungând.

Soiuri de pești, nenumărate,

În acel râu, vor fi aflate,

Căci fi-vor soiurile lor,

Precum sunt peștii mărilor –

Precum sunt pești-aceia cari

Erau ai mării celei mari –

Și vor fi-n număr foarte mare

Peștii pe care râu-i are.

11Mlaștini și gropi, nenumărate,

Nu au să fie vindecate,

Căci sunt lăsate ca să cadă

Toate acestea, sării, pradă.

12Dar lângă apa râului,

Pe toate malurile lui,

Pomi roditori, doar, au să crească.

Frunza n-o să le veștejească,

Iar roada lor nu se sfârșește.

În orice lună, se vădește,

Precum că ei vor da, apoi,

Alte și alte roade noi,

Căci tot mereu, udați ei sânt,

De apa din Locașul sfânt.

Ceea ce au ei să rodească,

Drept hrană, are să slujească,

Iar frunzele lor se vădesc

Că pentru leac se folosesc.”

13Așa a zis Cel cari, mereu,

E Domn, precum și Dumnezeu:

„Iată dar, ce fel de hotare,

Țara, ce o-mpărțesc Eu, are.

La semințiile aflate –

Cari doisprezece sunt de toate –

În Israel, le dăruiesc

Țara, căci ele-o moștenesc.

Iosif este acela care,

La două părți din ea, drept are.

14Voi toți aveți să o primiți,

Și voi o să o stăpâniți,

Așa cum am jurat, odată –

Ținându-Mi mâna ridicată,

În fața celora pe care,

Al vostru neam, părinți, îi are –

Că dată are să le fie,

Această țară, pe vecie.

Deci țara – fără îndoială –

O să vă cadă la-mpărțeală,

Pentru că ea are menire

De-a fi a voastră moștenire.

15Iată hotarele pe care,

Țara, ce o primiți le are:

Hotarul care se găsește

În miazănoapte, se pornește

Din malul mării. Firul lui

Urmează al Hetlonului

Cale și la Țedad sosește.

16Hamatul, el îl întâlnește;

Berota iese-n calea lui,

Ținutul Sibraimului –

Dinspre hotarul așezat

Între Damasc și-ntre Hamat –

Hațerul-Haticonului,

Spre granița Havranului.

17Hotarul pleacă de la mare,

Pân’ la Hațer-Enon. În zare,

Avea-va-n miazănoaptea lui,

Hotarele Damascului,

Țafonului și – totodat’ –

Hotarul cel de la Hamat.

Aceasta-i granița pe care

Partea de miazănoapte-o are.

18În partea de la răsărit,

Unde Havranul e găsit

Și cu Damascul și – la fel –

E Galaad și Israel,

Hotar, Iordanul o să fie.

Acest hotar are să vie

Din miazănoapte, negreșit,

Mergând până la răsărit,

Căci trebuie acest hotar

S-ajungă până la Tamar.

Acesta este stabilit

A fi hotar în răsărit.

19În miazăzi, un alt hotar

O să pornească din Tamar,

Până la apele chemate

„Meriba”, în Cades aflate,

Până la râul cel pe care,

Egiptul, drept hotar, îl are,

Și va ajunge-a fi oprit

De malul mării, negreșit.

Ăsta-i hotarul cel pe care

Partea de miazăzi îl are.

20Hotarul care va fi pus

În partea de către apus,

Făcut e de marea cea mare,

Până la locul cel în care

Hotarul merge spre Hamat.

Ăsta-i hotaru-n apus dat.

21Țara aceasta, între voi,

Aveți să o-mpărțiți apoi,

Pe semințiile pe care

Neamul lui Israel le are.

22Ca moștenire s-o-mpărțiți

Și sorții să îi folosiți

Pentru-a alege între voi

Și între-acei străini apoi,

Care-s aflați pe-al vost’ pământ

Și în al vostru mijloc sânt,

Având copii. Pe ei, să știți,

Drept băștinași să îi priviți,

Între copiii cei pe care

Neamul lui Israel îi are.

23Să-i dați, astfel, străinului,

Să aibă moștenirea lui,

În seminția cea în care

Va avea loc de așezare” –

Zice Acel care, mereu,

E Domn, precum și Dumnezeu.