Iov 26 - Biblia ?n versuri 2014（BIV2014）

Răspunsul lui Iov

1În ochi, adânc, Iov l-a privit

Și-apoi la rându-i a vorbit:

2„Ce bine, slăbiciunii, știi,

În ajutor ca să îi vii!

Cum știi să dai ajutorare,

Celui care, putere, n-are!

3Ce bune sfaturi, știi să dai

Și ce frumoase vorbe ai

Tu, pentru cel nepriceput!

Acuma numai, am văzut

Eu, ce belșug de-nțelepciune

Scoți la iveală! Te rog, spune:

4Vorbele tale, îndreptate

Spre cine sunt și, de se poate,

Al cui e duhul ce vorbește

Prin tine și te stăpânește?

5Sub ape, umbre sar speriate

Și ale lor ființe, toate,

Își poartă tremurul, mereu,

Văzute doar de Dumnezeu.

6Domnul este stăpânul sorții

Și-n față-I, locuința morții

E goală; făr’ acoperiș,

Adâncul n-are ascunziș

7‘Naintea Lui. El a întins

Al miazănopții necuprins,

Asupra golului și-apoi,

Și-a-ntors privirile spre noi:

Acest pământ, El l-a luat

Și peste hău l-a așezat.

Chiar dacă pe nimic el șade,

Din locul său nicicând nu cade.

8El leagă apa ploilor

În nori; sub greutatea lor,

Norii rezistă – nu se sparg.

9Acoperă, în al Său larg,

Cu nori, scaunu-I de domnie.

10A tras o boltă – cum se știe –

Pe fața apelor. Știm iar,

Cum că a stabilit hotar

Între lumină și-ntuneric –

Le-a despărțit El, Cel Puternic.

11Se mișcă stâlpii cerului,

Speriați de-amenințarea Lui.

12Prin forța Lui, e tulburată

A mării apă și, sfărmată,

De-a Sa pricepere-i apoi,

Furia ei. Vedem și noi

13Cum norii îi îndepărtează

Suflarea-I și înseninează

Bolta cerească. Mâna Lui

Oprește graba șarpelui

Fugar, pe care îl străpunge.

14Iar ceea ce la noi ajunge

Din măreția forței Sale,

Sunt doar hotare – margini ale

Cărărilor lui Dumnezeu –

Iar tot ceea ce simțesc eu –

Și-asemeni voi – e-o adiere,

E doar o mică mângâiere!

Deci sub întinsul zărilor,

S-asculte al lucrărilor

Lui Dumnezeu tunet puternic,

Cine-ar putea să fie vrednic?”