Matei 17 - Biblia ?n versuri 2014（BIV2014）

Schimbarea la față

1Iisus, cu Sine, a luat

Trei ucenici, și S-a urcat

Pe-un munte. Fost-a însoțit

De Petru, Iacov, și-a venit

Cu ei, Ioan, fratele lui.

2Iisus, pe vârful muntelui,

‘Naintea lor, Și-a preschimbat

Fața. Uimiți, ei s-au uitat

La fața Lui, cum strălucea

Ca soarele, cum răspândea

Lumină, haina Sa, în jur,

Fiind, din al luminii șnur,

3Făcută. Nu s-au minunat

Destul, când li s-a arătat

Moise, Ilie, stând cu El

De vorbă, în locul acel.

4Petru a zis: „Doamne, e bine

Să fim aici. Eu, pentru Tine

Și pentru Moise și Ilie,

Fac, adăpost ca să vă fie,

Câte-o colibă. Ți-ar plăcea?”

5Când Petru, încă, mai vorbea,

Un luminos nor a venit,

Cu umbra i-a acoperit

Și-un glas s-a auzit din nor,

Înfiorând pe muritor:

„El Îmi e Fiul Preaiubit!

În El, plăcerea, Mi-am găsit,

Iar voi, de El, să ascultați!”

6S-au prăbușit înspăimântați,

Cei trei discipoli, la pământ,

Pătrunși de glasu-acela sfânt.

7Dar Domnul S-a apropiat,

De ei, și i-a îmbărbătat:

„Nu vă speriați!” Privind în jur,

8Văzându-L, pe Iisus, singur,

Din ei, spaima s-a risipit.

9Când de pe munte-au revenit,

Iisus, aste porunci, le-a dat:

„Să nu spuneți ce s-a-ntâmplat!

Nu povestiți vedenia,

Până când nu va învia,

Din morți, iar, Fiul omului.”

10Atuncea, ucenicii Lui

L-au întrebat: „Dar, cărturarii –

Și-asemenea lor, toți mai marii –

De ce spun că, întâi, Ilie

E cel cari trebuie să vie?”

11Iisus a zis: „E-adevărat

Că, de Ilie, așezat,

A trebuit totul să fie.

12Aflați că a venit Ilie,

Însă, ei nu l-au cunoscut

Și au făcut cu el ce-au vrut.

La fel, și Fiul omului

Va suferi, la rândul Lui.”

13Abia atunci s-au dumirit,

Discipolii, că le-a vorbit,

Acolo, lor, Învățătorul,

Despre Ioan Botezătorul.

Vindecarea unui lunatic

14Un om, în fața lui Iisus,

A-ngenuncheat și-apoi I-a spus:

15„Doamne! Iată ce Te rog eu:

Milă să ai, de fiul meu,

Care-i lunatic! Pătimește

Rău, Doamne! Cade, se lovește –

Cade și-n foc, cade și-n apă.

Ceva, fă Doamne și îl scapă!

16L-am dus la ai Tăi ucenici,

Dar ei nu pot – căci ei sunt mici –

Să-l vindece!” Atunci, Iisus,

Privind la acel om, a spus:

17„O, neam necredincios și rău,

Cât voi mai sta în sânul tău?!

Aduceți copilul, Mine!”

18Îndată, el s-a făcut bine,

Pentru că Domnul l-a certat,

Pe drac, și-apoi, l-a alungat.

19„Doamne, de ce, noi nu putem,

Pe dracu-acela, să-l scoatem?” –

Au întrebat, apoi, în cor,

Toți ucenicii. Atunci, lor,

20Iisus le-a spus: „E cu putință;

Dacă voi ați avea credință

Cât un grăunte de muștar,

Și munții i-ați muta. Ei s-ar

Mișca ușor, după dorință,

Căci nu-i nimic cu neputință!

21Dar acest drac, să știți c-a fost

Un soi, ce iese doar cu post,

Cu rugăciuni, cu stăruință –

Deci, trebuie s-aveți credință!”

Iisus vestește moartea și învierea Sa

22Iisus a zis, în Galileea:

„Curând, veni-va vremea ‘ceea,

În care, Fiul omului,

Deposedat de slava Lui,

Va fi ca orice muritor

În mâinile oamenilor

23Și omorât are să fie.

A treia zi, când va să vie,

Din morți, El fi-va înviat.”

Discipolii s-au întristat –

Când vorbele I-au auzit –

Și foarte mult s-au necăjit.

Iisus plătește darea pentru Templu

24Iisus și-ai Săi era, acum,

Ajunși, toți, la Capernaum.

Omul cari fuse-nsărcinat

Să strângă darea, l-a-ntrebat

Pe Petru: „Și Învățătorul

Plătește, precum tot poporul,

Darea, la Templu?” „Da” – a spus

25Petru – „plătește și Iisus”,

Iar când, în casă, a intrat,

Iisus ‘nainte i-a luat,

Zicându-i: „Simone, ce crezi?

După părerea ta, cum vezi

Problema birului, a dării?

De unde-au, împărații țării,

Aste venituri, adunate?

De la ai lor fii sunt luate,

Sau poate de la cel străin?”

26„De la străinii care vin

În țara lor” – Petru a spus.

„Deci fiii” – zise-atunci Iisus –

„Scutiți sunt. Dar, ca nu cumva,

Păcat să facă cineva,

Din pricina noastră, te du

La mare și de-acolo-adu,

27Din gura peștelui ce-l prinzi

Întâi, o rublă. S-o întinzi

Celui cu darea, pentru Mine

Și-asemenea și pentru tine.”