Neemia 7 - Biblia ?n versuri 2014（BIV2014）

Numărul israeliților întorși sub Zorobabel

1În urmă, când am isprăvit

Întregul zid de construit

Și-am pus ușile porților

Pe toate în canatul lor,

Pe ușieri eu i-am chemat,

Pe cântăreți i-am adunat

Și pe cei care sunt Leviți

Și-n slujbe fost-au rânduiți.

2Apoi, slujbași trimis-am eu,

După Hanani – frate’ meu –

Și după cel ce s-a chemat

Hanania cari așezat

Fusese căpetenie mare,

Peste Ierusalim, căci are

Teamă de-al nostru Dumnezeu

Și credincios este, mereu,

Încât pe mulți îi întrecea

Prin faptele ce le făcea.

3Când cei doi oameni au venit,

În felu-acesta le-am vorbit:

„Să nu deschideți nimănui,

Poarta Ierusalimului,

Mai înainte să pornească

Soarele ca să dogorească.

Pe uși, să fie-ncuietori,

Iar ale lor închizători

În fața voastră să se-nchidă

Și nimeni să nu le deschidă.

Mai trebuie străji așezate.

Locuitorii din cetate

Vor sta de straje fiecare,

În fața casei ce o are.”

4Cetatea, mare, s-a vădit,

Însă cei care-au locuit

În ea, puțini se dovedeau,

Iar case încă nu erau,

Căci zidurile-au fost sfârșite,

Dar case n-au fost construite.

5După aceea, Dumnezeu

A așezat în gândul meu,

Îndemnul de a număra

Întreg poporul cari era

Cu mine. M-am îmbărbătat

Și-apoi o carte am aflat,

Cu spița neamului celor

Care, întâi, în țara lor,

Se-ntoarseră din grea robie.

În carte, în acest fel, scrie:

6Iată-i pe cei care scăpară

Și cari – în a lui Iuda țară –

Din Babilon, s-au întors iar.

Pe-aceștia, Nebucadențar,

Care fusese împărat,

În Babilon i-a strămutat.

7Când a plecat Zorobabel,

A mers și Iosua cu el,

Cu-Azaria, Neemia

Nahmani și Raamia.

După aceea, ăști bărbați,

De Mardoheu au fost urmați.

Bilșan s-a mai alăturat;

Și Misperet i-a mai urmat

Și cu Bigvai și cu Nehum.

Baana i-a-nsoțit la drum.

Iată bărbații cei pe care

Neamul lui Israel îi are:

8Sunt ai lui Pareoș copii,

De toți – în număr – două mii

O sută șaptezeci și doi.

9Ai lui Șefatia apoi,

Trei sute șapte’șidoi erau;

10Ai lui Arah feciori urmau,

Cari șase sute-s numărați

Și cincizeci’doi; ei sunt urmați

11De-ai lui Pahat-Moab copii,

Dintre ai lui Iosua fii

Și-ai lui Ioab. Ei se vădeau

Că-n număr două mii erau

Și cu opt sute optsprezece,

Cari erau gata ca să plece.

12Erau ai lui Elam copii,

O mie două sute fii,

La care s-au adăugat

Cincizeci și patru, de îndat’.

13Fiii lui Zatu îi urmau

Care opt sute se vădeau

Și patruzeci și cinci. Urmară

14Ai lui Zecai fii. Când plecară,

În număr se vădiră deci,

La șapte sute și șaizeci.

15Copiii lui Binui urmară

Cari șase sute numărară,

La care s-au adăugat

Alți patruzeci și opt, de-ndat’.

16Ai lui Bebai fii îi urmară,

Cari șase sute numărară,

La care s-au adăugat

Alți douăzeci și opt, de-ndat’.

17La două mii trei sute-apoi –

Și încă douăzeci și doi –

Erau ai lui Azgad copii.

18Adonicam și ai săi fii

Sunt șase sute șaizeci șase.

19Bigvai e cel care urmase.

Cei cari din el se pogorau,

În număr, două mii erau,

La care s-au adăugat

Șaizeci și șapte, de îndat’.

20Cei cari ai lui Adin erau,

La șase sute, se vădeau;

La ei s-au mai adăugat

Cincizeci și cinci apoi, de-ndat’.

21Ai lui Ater feciori urmară –

Din Ezechia se-ntrupară –

Și-n număr ei se dovedeau

Că nouăzeci și opt erau.

22Copiii lui Hașum urmară,

Care trei sute numărară,

La care s-au adăugat

Alți douăzeci și opt, de-ndat’.

23Ai lui Bețai feciori urmară

Care trei sute numărară,

La care s-au adăugat

Alți douăzeci și patru-ndat’.

24Feciorii lui Harif urmau;

În număr, ei se dovedeau

A fi o sută doisprezece

Care erau gata ca să plece.

25Fiii lui Gabaon veniră,

Cari nouă’șicinci se dovediră.

26Din Betleem au mai venit

Și din Netofa au sosit

Oameni, iar când se adunară

Cu toți, o sută numărară,

La care s-au adăugat

Încă optzeci și opt, de-ndat’.

27Ceata aceasta e urmată

De-o altă ceată, adunată

Din Anatot. Cei ce-o formau,

O sută două’șiopt, erau.

28De la Bet-Azmavet apoi,

Venit-au patruzeci și doi.

29Cei ce veniră după ei

Sunt șapte sute patru’șitrei.

Din Chiriat-Iarim erau,

De la Chefira mai veneau,

În timp ce unii se vădiră

Că de la Beerot sosiră.

30Fiii pe care îi avea

Rama – atuncea – și Ghibea,

La șase sute s-au vădit

Și două’șiunu, negreșit.

31De la Micmas, s-au strâns apoi,

O sută douăzeci și doi.

32O sută douăzeci și trei

De inși veniră, după ei,

Căci din Betel se adunară,

Precum și de la Ai. Urmară

33Cei de la Nebo mai apoi,

Care au fost cincizeci și doi.

34Erau ai lui Elam copii,

O mie două sute fii,

La care s-au adăugit

Cincizeci și patru, negreșit.

35Ai lui Harim fii au fost deci,

La trei sute și douăzeci.

36Trei sute patru’șicinci erau

Cei cari din Ierihon veneau.

37Fiii lui Lod au mai plecat,

Ai lui Hadid i-au mai urmat

Și ai lui Ono, la sfârșit.

Ei, șapte sute, s-au vădit

La care s-au adăugat

Alți douăzeci și unu-ndat’.

38Erau toți ai lui Sena fii,

Atunci, în număr de trei mii

Și nouă sute și treizeci.

39Cei care îi urmară, deci,

Sun preoți. Unii se trăgeau

De la Iedaia și ieșeau

Din Iosua. Oameni-acei

Sunt nouă sute șapte’șitrei.

40Ai lui Imer feciori, apoi,

O mie și cincizeci și doi.

41Apoi, ai lui Pașhur copii,

O mie două sute fii

Și patru’și’șapte, se vădeau.

42Ai lui Harim feciori urmau:

O mie și șaptesprezece

Erau ei, gata ca să plece.

43Apoi, Leviții au urmat,

Acei care s-au întrupat

Din Iosua, din Cadmiel

Și din Hodva; și ei – la fel –

În număr s-au adeverit

Că-s șapte’șipatru, negreșit.

44Toți cântăreții ce-au plecat –

Cari, din Asaf, s-au întrupat –

O sută patru’șiopt erau.

45Fiii de ușieri urmau:

Ai lui Ater și-ai lui Șalum,

Talmon, Acub, Șobai, precum

Și-ai lui Hatita, negreșit.

O sută-n număr s-au vădit,

La care s-au adăugat

Încă treizeci și opt, de-ndat’.

46Iată slujbașii Templului:

Aceștia sunt feciorii lui

Țiha, Hasufa, Tabaot.

Urmară alții care tot

La Templu slujitori erau

47Și-ai lui Cheros fii, se vădeau.

Erau ai lui Siaha fii,

Precum și-ai lui Padon copii.

48Ai lui Lebana mai erau,

Ai lui Hagaba se vădeau

Și-ai lui Salmai. Printre-acești fii,

Se mai aflau și alți copii:

49Unii de la Ghidel veniră,

Iar alții din Gahar ieșiră.

Și din Hanan, o parte vin,

50Sau din Reaia și Rețin.

De-ai lui Necoda fii erau,

51Iar alții din Gazam ieșeau.

Unii din Paseah veniră;

Alți din Uza se vădiră.

52Unii din ei s-au dovedit

Că din Besai sunt, negreșit;

Alții ieșeau din Mehunim

Și-asemenea din Nefișim;

53Ai lui Bacbuc fii se vădeau,

Ai lui Hacufa mai erau

Și-asemenea ai lui Harhur.

54Alții, veniți de primprejur,

Ai lui Bațlit feciori erau,

Sau din Mehida se trăgeau.

Alții, din cei care-au veniră,

Fii ai lui Harșa se vădiră.

55Alții din Barcos au ieșit

Sau din Sisera au venit.

Unii erau ai lui Tamah,

56Hatifa și-ai lui Nețiah.

57Iată-i pe fiii ce-i aveau

Cei cari, la Solomon, robeau:

Uni-s ai lui Sotai copii;

Lui Soferet alți-i sunt fii.

Mulți, din Perida, se-ntrupau;

58Alții, din Iala, se trăgeau;

Unii, de la Darcon, veniră,

Iar alții, din Ghidel, ieșiră

59Sau din Hatil, Șefatia;

O altă ceată se trăgea

Din Pocheret-Hațebaim.

Alături lor, îi mai găsim

Pe-aceia care se vădeau

Ai lui Amon fii că erau.

60Ai Templului sfânt slujitori,

Precum și-ai robilor feciori –

Care de Solomon țineau –

Trei sute nouă’șidoi erau.

61Iată-i pe cei care-au venit

Din Tel-Melah, sau au sosit

Din Tel-Harașa, ori vădeau

Că din Cherub-Adon erau

Sau sunt din Imer, de ținut.

Aceștia, toți, nu au putut

A dovedi, în nici un fel,

Precum că sunt din Israel.

62Ei sunt ai lui Delaia fii,

Sunt ai lui Tobia copii

Și-ai lui Necoda. Toți, apoi,

Sunt șase sute patru’șidoi.

63Dintre cei care se dădeau

Fiii ai preoților, erau:

Cel cari Habaia s-a chemat;

Hacoț, pe-acesta, l-a urmat

Și Barzilai – acela care,

O fată, drept nevastă, are,

Din cele care se vădeau

Precum că tată îl aveau

Pe Barzilai, pe-acela care

În Galaad, casa, își are.

Nume s-a dat bărbatului,

După cel al nevestei lui.

64Oameni-acești și-au căutat

Spița de neam, dar n-au aflat

Nimic, în cartea spițelor,

În ce privește neamul lor

Și dați au fost – precum se știe –

Afar’ apoi, din preoție.

65Astfel, cel ce-a fost așezat

Drept dregător, nu i-a lăsat

Ca – de atuncea înainte –

Să mai mănânce lucruri sfinte,

Până când unul din preoți

Avea să-ntrebe, pentru toți –

Ca să se știe – pe Urim

Și de asemeni pe Tumim.

66Oamenii strânși în adunare

Erau în număr foarte mare,

Adică patru’șidouă mii

Și trei sute șaizeci de fii.

67Roabe și robi îi însoțeau,

Cari șapte mii se dovedeau,

La care s-au adăugat

Trei sute treizeci’șapte-ndat’.

Și cântăreți erau cu ei –

Adică între robi-acei –

Cari două sute s-au vădit;

La ei s-au mai adăugit

Alți patruzeci și cinci, de-ndată.

68Pe acești oameni, totodată,

Și animale-i însoțeau

Pentru că ei, mulți caii, aveau.

La șapte sute-s cai-acei

Și treizeci’șase; după ei,

Și mulți catâri au folosit,

Cari două sute s-au vădit;

La ei s-au mai adăugat

Alți patruzeci și cinci, de-ndat’.

69Cămile au mai folosit,

Cari patru sute s-au vădit;

La ele s-au adăugat

Încă treizeci și cinci, de-ndat’.

Măgari, apoi, mai folosiră,

Cari șase mii se dovediră

Și șapte sute douăzeci,

Pe-ale pustiului poteci.

70Unii – dintre aceia cari,

Peste familii sunt mai mari –

De bună voie, fiecare,

Daruri au dat, pentru lucrare.

Cel care-a fost, peste popor,

Ales să fie dregător,

A mers și-a dat la visterie,

Darici de aur cari o mie

S-au dovedit la numărat;

Potire – cincizeci – a mai dat;

Veșminte a mai dăruit

Cari preoțești s-au dovedit.

În număr, ele fost-au deci,

Atunci, cinci sute și treizeci.

71De-asemenea, aceia cari

Peste familii sunt mai mari,

La visterie, fiecare –

După puterea ce o are –

Pentru lucrare-a dăruit

Atât cât și-a îngăduit.

Darici de aur au fost dați,

Iar când toți fost-au numărați,

La douăzeci de mii erau.

Minele care se vădeau

Că din argint au fost făcute

Sunt două mii și două sute.

72Poporul celălalt a dat

Și el un dar, foarte bogat.

Darici de aur au fost dați,

Iar când toți fost-au numărați,

Erau la douăzeci de mii.

S-au dat apoi, și două mii

De mine, care se vădeau

Precum că din argint erau.

Haine de preoți au fost date,

Cari șaizeci’șapte sunt de toate.

73Întreg soborul de preoți,

Și-asemenea Leviții toți,

Cu cântăreți, cu ușieri,

Cu slujitori și cu străjeri

Și cu întregul lor popor

S-au așezat în țara lor,

Stând în cetățile pe care,

Țara lui Israel le are.