Ezra 10 - Biblia ?n versuri 2014（BIV2014）

Trimiterea femeilor străine

1Tocmai în vremea ‘ceea când –

La Casa Domnului – plângând,

Se afla Ezra-ngenuncheat

Și Domnului I s-a rugat,

În jurul său – cu mic, cu mare –

Se strânse-o-ntreagă adunare

De oameni ai lui Israel.

2Atunci, fiul lui Iehiel –

Cari se numea Șecania

Și dintre-ai lui Elam venea –

În felu-acesta i-a vorbit

Lui Ezra: „Am păcătuit

Față de Domnul Cel pe care,

Neamul lui Israel Îl are,

Pentru că ne-am amestecat,

Cu cei ce-n țară s-au aflat.

Ne-am dus după femei străine,

Iar ce-am făcut, nu este bine.

Dar Israel nu a rămas,

Fără nădejde-n acest ceas.

3Să facem dar, un legământ

Cu Dumnezeul nostru sfânt,

Prin cari să ne legăm apoi,

Că izgoni-vom dintre noi

Femeile neamurilor,

Precum și pe copiii lor.

Să facem precum Ezra vrea

Și cum vreți voi – de-asemenea –

Cei care-ați arătat, mereu,

Că teamă-aveți de Dumnezeu.

Să facem totul – se-nțelege –

Așa precum e scris în Lege.

4Ezra! Te scoală, te-ntărește,

Căci treaba asta te privește!

Ia seama dar, acuma, bine,

Că noi – cu toți – suntem cu tine.

De-aceea, te îmbărbătează!

Ridică-te dar, și lucrează!”

5Ezra – atunci – s-a ridicat

Și-apoi, la sine i-a chemat,

De grabă, pe aceia cari

Se dovedeau a fi mai mari

Peste soborul de preoți,

Dar și peste Leviții toți.

Apoi, să jure, el îi puse,

Că face-vor precum se spuse.

Cu-atenție îl ascultară,

Iar după-aceea îi jurară

Că au să facă, negreșit,

Așa după cum au vorbit.

6Din fața Casei Domnului,

La Iohanan – prieten al lui –

Ezra plecă. El e cel care –

Pe Eliașib, părinte-l are.

În casa lui când a intrat,

Nici n-a băut, nici n-a mâncat,

Căci se vădea foarte mâhnit,

Pentru păcatul săvârșit

De neamul său. El a trimis –

7În Iuda – soli, prin care-a zis

Ca la Ierusalim să vie

Poporul din împărăție.

8Cei care nu îl ascultau

Și în trei zile nu veneau,

Urmau a fi dezmoșteniți

De-averi și-n urmă, izgoniți

Din adunarea fraților

Robiei și din țara lor,

Cum hotărâră toți cei cari,

Peste popor erau mai mari

Și al bătrânilor sobor.

9Atunci, bărbații din popor –

Din Iuda, cât și cei ce vin

Din ramura lui Beniamin –

Către Ierusalim plecară

Și în trei zile se-adunară.

Luna a noua se vădea

Și-a douăzecea zi, din ea.

Poporu-ntreg s-a adunat,

Pe locul care s-a aflat

În fața Casei Domnului.

Din înălțimea cerului,

O ploaie rece picura

Și tot poporul tremura

De frica Domnului Cel Sfânt,

Dar și de ploaie și de vânt.

10Preotul Ezra s-a sculat

Și-n acest fel a cuvântat:

„Iată că ați păcătuit,

Atuncea când v-ați însoțit

Cu fetele străinilor,

Iar pe-al lui Israel popor,

L-ați făcut și mai vinovat,

Pentru că nu L-ați ascultat

Pe-Acela care e, mereu,

Al lui Israel Dumnezeu.

11Acum, greșeala săvârșită,

Trebuie-a fi mărturisită –

Grabnic – în fața Domnului

Și să se facă voia Lui!

Să înțeleagă orișicine,

Că de femeile străine –

Și de popoarele aflate

În astă țară așezate –

Trebuie să se-ndepărteze,

Iar calea lor, să n-o urmeze.”

12Întreg poporu-a glăsuit:

„Vom face cum ai poruncit!

13Dar gloata este numeroasă

Și precum vezi, vremea-i ploioasă.

Afară, nu putem rămâne,

Iar treaba nu-i de azi, pe mâne;

Căci mulți din noi s-au dovedit

Precum că au păcătuit.

14Vor rămânea numai cei cari,

Peste familii sunt mai mari.

În urmă, toți ai noști’ bărbați –

Cari cu străine-s însurați –

La timpu-anume stabilit,

Din nou, aici, vor fi venit,

Cu vârstnici, cu judecătorii,

Precum și cu cârmuitorii

Care se află în cetate,

Până când are-a se abate

Aspra mânie-a Domnului,

De peste-ntreg poporul Lui,

Iscată de astă-ntâmplare.”

15Doar Ionatan – acela care

Îi este fiu lui Asael –

Având pe Iahzia cu el –

Cari, al lui Ticva, se vădea –

Pe Meșulam și-asemenea,

Și pe Șabtai – de neam Levit –

Atuncea s-au împotrivit

Astei păreri, îmbrățișată

16De toată lumea adunată.

Ezra – și cu aceia cari,

Peste familii sunt mai mari –

Au fost aleși ca să lucreze

Și lucrul să îl cerceteze.

17Când luna-ntâia începea,

Fiind întâia zi din ea,

Au isprăvit cu-acei bărbați

Care fuseseră-nsurați

Cu fete dintr-un alt popor.

18Astfel, dintre-ai preoților

Feciori, unii se dovedeau,

Femei străine, că aveau.

Iată-i dar, pe acei bărbați

Cari cu străine-s însurați:

Dintre-ai lui Iosua-i cel care,

Pe Ioțadac, părinte-l are;

Din frații săi: Maaseia,

Eliezer, Ghedalia

Și cu Iarib. Ei s-au legat

19Strângându-și mâinile de-ndat’,

Să-și izgonească, fiecare,

Nevestele pe cari le are

Și să dea jertfa rânduită,

Cari – pentru vină – e menită.

20De la Iamer, se dovedeau

Că soațe – din străini – aveau

Hanani și Zebadia.

21De la Harim: Maaseia,

Ilie și cu Iehiel,

Șemaia, Ozia. La fel,

22Din fiii lui Pașhur, erau:

Elioenai și îl urmau

Maaseia, cu Ismael,

Eleasa, cu Nataneel

Și Iozabad. Au fost aflați

23Leviți cari fost-au însurați

Cu fete-ale străinilor.

Iată acum, numele lor:

Chelaia, Iozabad, Șimei,

Chelita, Iuda; după ei

Se mai afla Petahia

Și Eliezer, de-asemenea.

24Din cântăreți, era cel care,

Eliașib, drept nume, are.

Iată-i pe ușieri, acum:

Uri, Telem și cu Șalum.

25Dintre cei care se vădeau

Cum că din Israel erau,

Întâi sunt fiii cei pe care,

În lume, Pareoș îi are:

Benaia și cu Malchia,

Ramia și cu Izia;

Apoi, pe a lor urmă vin

Și Eleazar, cu Miamin,

Iar după ei e Malchia.

26De-ai lui Elam: Matania,

Cu Zaharia, Ieiel,

Abdi și Ieremot; la fel,

Ilie se mai dovedea.

27Din Zadu, e Matania,

Elioenai, Zabad și-apoi

Eliașib, cu încă doi:

Primul e, Ieremot, chemat

Și de Aziza e urmat.

28Iată-i pe fiii lui Bebai:

Hanania, Zebai, Atlai

Și Iohanan. Din cei pe care,

29Bani, urmași, în lume-i are,

Primul e Meșulam chemat;

Maluc și-Adaia l-au urmat

Și cu Iașub și încă doi:

Șeal și cu Ramot apoi.

30Dintre feciorii cei pe care,

Pahat-Moab, urmași, îi are:

Adna, Chelal, Maaseia,

Benaia, cu Matania,

Binui și cu Bețaleel

Și cu Manase. Tot la fel,

31De la Harim, e Malchia,

Cu Eliezer, cu Ișia

Și cu Șemaia; au urmat

Cel care-i Simeon chemat,

32Cu Beniamin și-asemenea

Maluc și cu Șemaria.

33Ai lui Hașum feciori urmau.

Iată ce nume ei aveau:

Elifelet, Zebad, Matnai,

Șimei, Manase, Ieremai

Și cu Matata. Din cei care,

34Bani, urmași, în lume-i are,

Primul e, Maadai, chemat;

El, de Amram, era urmat.

La rând veni apoi Uiel;

35Benaia fost-a după el,

Cheluhu și cu Bedia,

36Eliașib, cu Vania

Și Meremot; a mai urmat

37Cel cari Matania-i chemat;

După acesta e Matnai,

Apoi urmară Iaasai,

38Bani, Binui și cu Șimei,

39Cu Șelemia după ei,

Cu-Adaia și Natan; urmară

40Alți frați; aceștia se chemară

Macnadbai și-apoi Șașai;

În urma lor era Șarai,

41Cu-Azareel, cu Șelemia

Și-asemenea cu Șemaria,

42Cu Amaria și alți doi:

Șalum și Iosif mai apoi.

43Din ai lui Nebo fii: Ieiel,

Matitia e după el,

Zebad, Zebina îi urmau,

Iadai și cu Ioel veneau

După aceea; la sfârșit,

Bebaia doar a mai venit.

44Bărbații ce-au fost înșirați,

Cu toții fuseră-nsurați

Cu fete care se vădeau

Că dintre neamuri se trăgeau.

Din ale lor căsătorii,

Mulți dobândiseră copii.