2 Cronici 2 - Biblia ?n versuri 2014（BIV2014）

Pregătirile lui Solomon pentru zidirea Templului

1Poruncă, Solomon a dat,

Să se zidească – de îndat’ –

O casă-n cinstea Domnului

Și una a-mpăratului.

2Dintre ai țării sale fii,

Alese șaptezeci de mii,

Cari la dus sarcini trebuiau.

Apoi, optzeci de mii erau

Puși ca să taie pietre-n munte.

Aceștia toți aveau în frunte,

Cete din veghetori, făcute –

De toți, trei mii și șase sute.

3În Tir, pe-atuncea, așezat

Era Hiram, drept împărat.

Când Solomon, soli, a trimis,

Către Hiram, astfel, a zis:

„Ascultă dar, cuvântul meu:

Cum i-ai făcut tatălui meu –

Lui David, căruia i-ai dat

Lemne de cedru de-a-nălțat

O casă pentru locuit –

Te rog acuma, negreșit,

Și mie să îmi faci la fel

Și să-mi trimiți cedri, astfel.

4Căci vreau, Numelui Domnului,

Să Îi ridic o casă-a Lui,

Pe cari s-o-nchin lui Dumnezeu,

Unde apoi, să ard mereu,

Tămâia cea mirositoare

Și să aduc pâinea pe care

O pun în fața Domnului.

De-asemenea, în casa Lui,

Jertfe-am s-aduc, ce se socot

A fi drept ardere de tot.

Aceste jertfe-s necurmate,

Iar ele trebuie-a fi date

În zorii zilei și-apoi iară,

Atuncea când se face seară.

Jertfele-acestea – ne-ncetat –

Se dau și-n zile de Sabat,

De lună nouă, după care

Și-n fiecare sărbătoare

A Domnului, ce-i rânduită,

De legea Lui statornicită

Pentru vecie-n Israel.

5Casa pe care, pentru El,

Am s-o ridic, mare-o să fie,

Căci Dumnezeu – precum se știe –

Este mai mare decât cei

Care se cheamă dumnezei.

6Dar cine poate să-I zidească,

O casă-n cari să locuiască,

Dacă nici cerul, cât se-ntinde,

Pe Dumnezeu nu Îl cuprinde?

Sau oare, cine pot fi eu,

Ca să-I înalț, lui Dumnezeu,

O casă, decât una-n care

Să ard tămâi mirositoare –

Șezând în fața Domnului –

Spre slava și cinstirea Lui?

7Să îmi trimiți dar, negreșit,

Un om care e iscusit

Pentru-a lucra aur, aramă,

Argint și fier, de bună seamă.

Omul pe cari mi-l trimiți mie,

De-asemenea, vreau să mai știe,

Cu materiale colorate

De a lucra, pentru că toate

Albastre-s și cărămizii.

Doresc apoi, ca să mai știi,

Căci cel pe cari ți l-am cerut,

Mai trebuie-a fi priceput

La săpătura lemnului.

El va avea, în jurul lui,

Meșteri din Iuda adunați

Și din Ierusalim luați,

Pe cari David i-a adunat,

Căci iscusiți s-au arătat.

8Din al Libanului ținut,

Eu, lemn de cedru, ți-am cerut,

Lemn de santal și chiparos.

Ai tăi slujbași, neîndoios,

Se pricep bine la tăiat

Lemnul ce-i în Liban aflat.

De-aceea, slujitorii mei

Vor fi alăturea de ei.

9Pune-i pe oameni să grăbească

Și din belșug să-mi pregătească

Lemne, să pot să construiesc

Casa, așa precum doresc.

Vreau să ridic o casă mare,

Măreață, făr’ asemănare.

10Pentru slujbașii tăi cari sânt

Puși să doboare la pământ

Lemnul cerut, trimit îndat’ –

Din grâul ce l-am treierat –

Cori mulți, la douăzeci de mii;

Din orz, de-asemenea, să știi,

Tot douăzeci de mii de cori,

Trimite-voi la lucrători;

Și douăzeci de mii de bați

De vin au să le fie dați.

Pentru cei cari muncesc la lemn

Am să trimit și untdelemn,

Tot douăzeci de mii de bați,

Pe care lor să îi împarți.”

11Hiram, solie, i-a trimis,

Lui Solomon și-astfel, i-a zis:

„Prea bine văd, acuma, eu,

Precum că Domnul Dumnezeu

Iubește mult pe Israel.

Tocmai de-aceea, peste el,

Te-a pus pe tine, împărat.

12Să fie binecuvântat,

Mereu dar, Domnul Cel pe care

Neamul lui Israel Îl are,

Care-a făcut acest pământ

Și cerurile câte sânt,

Căci El, de David, S-a-ndurat

Și-un înțelept fecior i-a dat,

Care-și va face-o casă lui,

Precum și-o casă, Domnului.

13Voi face dar, cum ai cerut:

Trimit un meșter priceput

La lucru-n lemn și iscusit –

Huram-Abi, este numit,

14Fiul unei femei din Dan

Și-al unui tată Tirian.

Lucrează-n aur, în aramă,

În fier și-argint, de bună seamă.

În lemn, mai știe să lucreze,

Precum și-n piatră să sculpteze.

Cu materiale colorate,

El știe a lucra, cu toate:

Și cu vison sau purpuriu,

Albastru ori cărămiziu.

Știe a face săpături

Și măiestrite lucrături.

Cu oamenii cei iscusiți,

Care, de David, sunt găsiți –

Sau cu cei cari i-ai adunat

De când ajuns-ai împărat –

Slujbașul meu o să lucreze

Și-n toate are să-i vegheze.

15Acuma însă, domnul meu,

Iată ce vreau să te rog eu:

Trimite grâu, cum ai promis

Cu orzul de care mi-ai zis,

Cu vinul meseriașilor

Și cu tot untdelemnul lor,

16Căci din Liban, lemne apoi –

Cât vei voi – îți tăiem noi.

Plute vom face, după care,

La Iafo le trimit, pe mare.

Acolo, tu ai să te duci

Și la Ierusalim le-aduci.”

17Când Solomon a numărat

Străinii care s-au aflat

În al lui Israel ținut –

Precum și David a făcut –

Găsit-a, dintre-ai lor copii,

O sută cincizeci’ trei de mii

Și șase sute. Dintre ei –

18Adică din străini-acei –

Alese șaptezeci de mii;

Întregul lor număr de fii,

Pentru dus sarcini, trebuiau.

Apoi, optzeci de mii erau

Puși ca să taie pietre-n munte.

Aceștia toți aveau în frunte,

Cete din veghetori făcute –

De toți, trei mii și șase sute.