Deuteronomul 19 - Biblia ?n versuri 2014（BIV2014）

Cetățile de scăpare

1„După ce fi-vor scoase-afară

Popoarele, din a ta țară –

Din țara pe cari Dumnezeu

Ți-o dă spre-a fi a ta, mereu –

După ce fi-vor nimicite,

După ce fi-vor locuite

Cetățile – casele lor –

Numai de către-al tău popor,

2Tu, trei cetăți, să despărțești,

În țara pe care-o primești,

Din partea Domnului, în dar.

3Vei face drumuri așadar,

Și în trei părți, să împărțești

Țara pe care-o moștenești.

Să faci așa, pentru acei

Cari fi-vor ucigași, căci ei,

În aste trei cetăți, pe care,

Ai să le faci, găsesc scăpare.

4Legea aceasta, să se știe

Că folosită o să fie

De către ucigașul care

A omorât din întâmplare,

Adică făr’ să fi voit

Și fără a-și fi dușmănit

Aproapele, mai dinainte.

5Așa de pildă – ia aminte –

Dacă doi oameni, la pădure,

Vor tăia lemne c-o secure,

Și dacă fierul o să pice

Din coadă când o să ridice

Un om, securea, să lovească

În lemn, și o să-l nimerească

Pe-al său tovarăș, din greșeală –

Și va pieri – fără-ndoială,

Acela care a ucis,

Să fugă, după cum am zis,

Într-una din cetatea care

Ai să o faci, pentru scăpare,

6Ca nu cumva, pe urma lui,

Răzbunătorul sângelui

Să vină – de mânie-aprins –

Iar acel om să fie prins,

Fiind de moarte-apoi lovit –

Căci drumul, lung, s-a dovedit –

Deși tovarășului său,

N-a vrut să-i facă nici un rău,

Și deci nu-i vinovat vădit,

Pentru că nu l-a dușmănit.

7Eu, de aceea, astăzi, vreau,

Astă poruncă să îți dau:

În țara ce ai s-o primești,

Tu, trei cetăți, să despărțești.

8Atuncea când al tău Domn are

De gând ca primele-ți hotare

Să le lărgească, negreșit –

Cum a jurat când a vorbit

Cu-ai tăi părinți – și-ți va fi dată

Țara, în stăpânire, toată,

9Tu trebuie doar să păzești

Aste porunci și să-mplinești

Ceea ce astăzi, îți spun eu,

Iubind pe Domnul Dumnezeu,

Umblând mereu pe a Lui cale.

Atunci, pe lângă ale tale

Cetăți – pe cari le construiești –

Mai trebui, trei, să zidești,

10Pentru a nu se fi vărsat

Sânge de om nevinovat,

În țara pe cari Dumnezeu

Ți-o dă s-o stăpânești, mereu;

Să nu fii vinovat găsit,

Pentru omorul săvârșit.

11Dar dacă întâmpla-se-va

Că o să fugă cineva

Într-una din cetatea care

Lăsată e, pentru scăpare,

După ce lațuri i-a întins –

Din vrăjmășie – și l-a prins

Pe frate’ său și-n mod voit –

El – moartea i-a pricinuit

În acest fel aproapelui,

12Bătrânii din cetatea lui,

Oameni să pună, să se ducă,

Să-l prindă și să îl aducă,

În mare grabă, înapoi

Și pentru fapta lui, apoi,

Să-l dea pe mâna celui care

Va avea drept de răzbunare,

Fiind din neamul mortului.

Răzbunătorul sângelui,

Să îl ucidă, negreșit,

Pentru omorul săvârșit.

13Milă, să n-ai de omu-acel,

Ci tu să ștergi, din Israel,

Sângele care s-a vărsat –

Al omului nevinovat –

Căci fericit, în țara ta,

Atuncea, vei putea a sta.”

Martorii mincinoși

14„Să nu îi muți, aproapelui,

Hotarele pământului

Cari, de strămoși, îi este dat,

Atunci când te vei fi aflat

În țara ce, în stăpânire,

Domnul ți-o dă, drept moștenire.

15Un singur martor, să se știe

Că nu ajunge ca să fie

Un om, prin el, învinuit,

Pentr-un păcat ce-a săvârșit,

Sau pentru o nelegiuire.

De-aceea, eu vă dau de știre

Că orice fapt are să fie

Întemeiat, când, mărturie,

Au să depună, despre el,

Doi sau trei martori – toți, la fel.

16Atunci când întâmpla-se-va

Că se va înălța, cumva,

Un martor mincinos, vorbind

În contra unui om, dorind –

Ca pentru vreo nelegiuire –

Vină să-i scoată prin vorbire,

17Atunci cei doi împricinați

Vor trebui înfățișați

În urmă-n fața Domnului

Și-a celor ce-s în slujba Lui –

Adică a preoților

Și a judecătorilor.

18Judecătorii, negreșit,

Vor cerceta, amănunțit,

Pricina lor și, ne-ndoios,

Afla-vor dacă-i mincinos

Martoru-acel și au să știe

Dacă mințește-n mărturie,

Voind doar ca să-i facă rău

Unui anume frate-al său.

19Când vă veți lămuri apoi,

Că a mințit martorul, voi

Aveți a-i face, negreșit,

Așa precum a plănuit

Să-i facă el, aproapelui,

Pe baza mărturiei lui.

Să scoți dar, răul, în ăst fel,

Din mijlocul lui Israel.

20Când, despre ce s-a întâmplat,

În urmă, se va fi aflat,

Toți se vor teme, iar apoi,

Nimeni din cei cari sunt la voi

Nu are să mai îndrăznească,

Așa ceva, să-nfăptuiască.

Deci faptele nelegiuite

N-au să mai fie săvârșite.

21Să n-ai vreo milă, ci pe față,

Vei cere viață pentru viață,

Ochi pentru ochi, dinte la dinte.

De-asemenea, să iei aminte

Că trebuie a cere până

Chiar și o mână pentru mână,

Sau un picior pentru picior,

Din partea vinovaților.”