1Iată cuvântul cel de sus –
Cuvântul care a fost spus
Lui Ieremia – despre cei
Care se dovedeau Iudei,
Tocmai în anu-al patrulea
Al fiului lui Iosia
Cari Ioiachim era chemat
Și era-n Iuda împărat.
Anul acel a mai fost dar,
Anul când Nebucadențar
Ajunse-a fi încoronat,
La Babilon, drept împărat.
Anul acel avea să fie
Întâiul său an de domnie.
2Cuvântul care a venit,
Iudeilor le-a fost vestit.
Celor ce-n țară se aflau
Sau la Ierusalim erau,
Li se-adresase Ieremia.
El și-a-nceput, astfel, solia:
3„Din anu-al treisprezecelea,
De când fusese Iosia –
Al lui Amon fiu – împărat,
Peste Iudei încoronat
Și pân’ acuma, negreșit,
Ani două’șitrei s-au împlinit,
De când Cuvântul Domnului
Mi-a tot vorbit, din partea Lui.
De-atunci, vorbitu-v-am și eu,
Dar n-ați ascultat glasul meu.
4Domnul Și-a scos, de dimineață,
Prorocii, în a voastră față.
Voi, însă, nu i-ați ascultat,
5Deși mereu, v-au îndemnat:
„Să se întoarcă fiecare,
Din drumul rău, pe cari îl are!
Să lepădați faptele-acele
Ce se arată a fi rele!
Opriți-vă și veți putea,
Stăpâni în țară-a rămânea!
6Nu căutați alți dumnezei,
Ca să vă închinați la ei,
Slujindu-le! Nu căutați,
Pe Mine să Mă mâniați
Prin lucrul vostru, dacă vreți,
Parte de rău, să nu aveți!”
7Voi, însă, nu M-ați ascultat
Și-n acest fel, M-ați mâniat,
Prin tot ceea ce am văzut
Că mâna voastră a făcut.
Ce-ați săvârșit, vă dau de știre,
Vă este spre nenorocire!”
8De-aceea, Domnul oștilor
A zis așa, către popor:
„Pentru că voi, neîncetat,
Cuvântul nu Mi-ați ascultat,
9Asupră-vă le-aduc pe toate
Popoarele ce sunt aflate
În miazănoapte. Așadar,
Trimit la Nebucadențar,
La robul Meu care, pe tron,
E așezat în Babilon
Și-i spun, încoace, să pornească
Și astfel să vă nimicească.
Vreau, prefăcută ca să fie
Cetatea voastră, în pustie.
Ruină fi-va, negreșit,
Bună doar de batjocorit.
10Nu va mai fi vreo bucurie,
Nici chiote de veselie.
Nu va mai fi, în orice casă,
Cântec de mire și mireasă.
De-asemenea, va fi oprit –
Atunci – al morii huruit,
Iar întunericul va-nvinge,
Căci raza lămpii se va stinge.
11Paragină și o pustie,
Țara ajunge-va să fie,
Iar neamurile-n ea aflate,
În Babilon vor fi mutate
Șapte decenii împlinite,
Și-acolo fi-vor înrobite.
12Dar după ce vor fi-mpliniți
Cei șaptezeci de ani, să știți
Că Eu, pe cel care-i pe tron,
Drept împărat în Babilon,
Am să îl pedepsesc. La fel,
Se va-ntâmpla cu neamu-acel
Care acolo e aflat.
Pe toți îi pedepsesc de-ndat’,
Pentru nelegiuirea lor.
Apoi, țara Haldeilor,
O voi preface în ruină.
13Asupra țării o să vină
Toate pe câte Eu le-am zis
Și tot ceea ce este scris
În cărțile lui Ieremia,
Așa precum a fost solia
Pe care el v-a-mpărtășit-o,
Când, de la Mine, a primit-o.
Tot ceea ce v-a fost vestit,
Despre popoare, împlinit
La literă are să fie,
În vremea care o să vie.
14Neamuri puternice și mari,
Precum și alți împărați tari,
Le vor supune și pe ele,
Atunci, în timpurile-acele,
Căci după cum ele-au lucrat,
Răsplată, Eu le voi fi dat.”
15Iată cum a vorbit Acel
Care e Domn în Israel
Și Dumnezeul Cel pe care
Neamul lui Israel Îl are:
„Acest potir care e plin
Cu al mâniei Mele vin,
Să-l iei acum, din mâna Mea
Și să îl dai, apoi, să-l bea
Acelor neamuri anumite,
La care Eu te voi trimite.
16Vor bea și-au să se amețească.
Nebuni au să se dovedească,
Atuncea când ei vor vedea,
În al lor mijloc, sabia
Ce-am s-o trimit să îi lovească
Și astfel să îi pedepsească!”
17Grabnic – atunci – eu am luat
Potirul care s-a aflat
În mâna Domnului. M-am dus,
Așa după cum El mi-a spus,
Ca să îl dau neamurilor,
La care Domnul oștilor,
Cu cale, a găsit să-l dea,
Ca din mânia Lui, să bea.
18Pân’ la Ierusalim m-am dus
Și-am străbătut – cum mi s-a spus –
Cetățile nenumărate
Care în Iuda sunt aflate.
În fața împăraților
Și-a căpeteniilor lor,
Am fost apoi, și le-am vestit
Ceea ce mi s-a poruncit.
Le-am spus că-n vremea ce-o să vină,
Se vor preface în ruină
Cetățile nenumărate
Care în Iuda sunt aflate.
Vor fi ruine, negreșit,
Bune doar de batjocorit
Și de blestem. Toate aceste
Se vor petrece fără veste
Și până azi va fi văzut
Ceea ce se va fi făcut.
19Apoi, m-am dus la Faraon
Cari în Egipt era, pe tron;
M-am dus la căpitanii lui
Și la slujbașii tronului
Și la poporul cel pe care
Țara Egiptului îl are.
20M-am dus apoi – de-asemenea –
Și-am străbătut Arabia,
De la cel care-a fost aflat
În țara Ut, drept împărat,
La împărații cei pe care
Neamul de Filisteni îi are,
La cel ce-n Gaza stăpânea,
La cel care împărățea
Asupra Ascalonului,
Precum și a Ecronului,
Până la cei care, de viță,
Sunt din Asdod, drept rămășiță.
21Eu am mai fost la Edomiți
Și-asemenea la Moabiți.
Fost-am la neamu-acela care,
Părinte, pe Amon, îl are.
22La împărații Tirului,
Precum și ai Sidonului,
La cei ce fost-au împărați
Peste ostroave-ncoronați –
Peste acele-ostroave care
Se află dincolo de mare –
De-asemenea am colindat.
23Pe la Dedan, am mai umblat,
Apoi la Buz și la Temei,
Unde vorbit-am cu acei
Cari își rad colțul bărbilor.
24Vorbit-am împăraților
Arabiei. Le-am mai vorbit
Arabilor ce s-au vădit
Că în pustie locuiesc.
25A trebuit să le vorbesc
Și împăraților Zimrei,
Elamului și Mediei.
26Le-am mai vorbit celor aflați
În miazănoapte împărați,
Atât celor din depărtare
Și-asemenea și celor care
În fruntea țărilor erau
Și cari aproape se aflau.
Am fost la toți cei care sânt
Drept împărați pe-acest pământ,
Precum și la acela care
Fusese, în Șeșac, mai mare.
27‘Nainte de a fi pornit
La drum, Domnul mi-a poruncit:
„Le spune, împăraților:
„Iată că Domnul oștilor –
Ce-i Dumnezeu în Israel –
A glăsuit în acest fel:
„Beți și-mbătați-vă! Vărsați,
Cădeți și nu vă ridicați
Și-ncremeniți când veți vedea
În al vost’ mijloc, sabia
Pe care o trimit apoi,
Să năvălească peste voi!”
28„Dacă nu vor voi să ia
Potirul, ca din el să bea,
Le spune împăraților:
„Iată, Domnul oștirilor
A zis să beți potirul Său:
29„Beți, căci văzut-am ce mult rău
Se face în cetatea-n care
Este chemat, fără-ncetare,
Numele Meu! Credeți că voi,
Nepedepsiți scăpați apoi?
Nu veți scăpa nepedepsiți!
Nu veți scăpa! Așa să știți!
Căci voi trimite sabia,
Asupră-vă. Ea va cădea
Asupra celor care sânt
Locuitori pe-acest pământ.
Așa va fi, căci – negreșit –
Domnul oștirii a vorbit!”
30„Ia seama, când ai să vorbești,
În acest fel să prorocești:
„Domnul, din ceruri, va porni
Și din înalturi, va răcni.
Din sfântul Său Locaș, El are
Să facă să răsune tare
Glasu-I puternic. Va porni
Și împotrivă va răcni
La locul locuinței Lui.
Precum e strigătul celui
Ce calcă-n teasc, va fi acel
Strigăt al Domnului, căci el
Se-ndreaptă către cei ce sânt
Locuitori pe-acest pământ.
31La marginea pământului,
Are-a ajunge glasul Lui,
Căci neamurile-n lume-aflate,
Atunci, de El vor fi certate.
Când ziua ‘ceea se arată,
Domnul va face judecată
Făpturilor de pe pământ.
Atuncea, cei care răi sânt,
Vor cădea pradă sabiei,
Trecând prin ascuțișul ei.”
32Așa le spune, tuturor,
Cel care-i Domn al oștilor:
„Iată că o nenorocire
Se va abate peste fire
Și va lovi, necruțător –
Atunci – popor după popor.
Iată că o furtună mare,
Din margini de pământ, apare.
33Aceia care au să cadă
Sabiei Domnului drept pradă,
Atât de mulți în număr sânt,
Încât acest întreg pământ,
De ei, va fi acoperit.
Nu va fi vreme de jelit
Și nici nu vor fi adunați
Spre a fi duși și îngropați,
Ci vor ajunge ca apoi
Să fie, pe pământ, gunoi.
34Strigați și gemeți voi, păstori!
Ai turmei povățuitori,
Jos, la pământ, vă prăvăliți
Și în cenușă vă-nveliți!
Venit-au zilele în care
Nu mai aveți nici o cruțare.
Iertare, nu mai căpătați
Acum, ci fi-veți judecați.
Căci astăzi, am să vă zdrobesc
Și la pământ vă prăbușesc,
Asemenea unui vas care,
Cândva, fusese la preț mare.
35Nu mai e loc de-adăpostit
Pentru cei care s-au vădit
A fi ai turmelor păstori!
Nici pentru povățuitori
Nu se mai află vreo cărare
Sau vreo portiță de scăpare!
36Se-aude strigăt de păstor
Precum și geamătul celor
Cari turma o povățuiesc,
Pentru că ochii lor zăresc
Cum Dumnezeu le pustiește
Pășunea și le nimicește
37Coliba lor cea liniștită
Unde-și duceau viața tihnită.
Toate cad pradă focului
Mâniei mari, a Domnului.
38Locașul, El Și-a părăsit –
Precum un pui de leu, ieșit
Din vizuină – și-a plecat
Să bată țara-n lung și-n lat.
Nimicitorul o să vie,
Iar sub aprins lui urgie,
Va spulbera vremea de pace
Și un pustiu, din țară, face.”
Who We AreWhat We EelieveWhat We Do
2025 by iamachristian.org,Inc All rights reserved.
