Iosua 11 - Biblia ?n versuri 2014（BIV2014）

Mare bătălie la apele Merom

1Iabin – cel care-a-mpărățit

Peste Hațor – a auzit

De lucrurile petrecute.

Înspăimântat, trimise iute,

Soli, la-mpăratul din Madon,

La împăratul din Șimron,

La cel care, înscăunat,

Sta la Acșaf ca împărat,

2La împăratul cel de frunte –

La miazănoapte-aflat de munte –

La împăratul din câmpie –

Care-a domnit, precum se știe,

La miazăzi de locul care

Drept Chineret, nume, își are –

La cei ce-n vale se aflau,

La cei care împărățeau

Pe înălțimea Dorului

Către apusul soarelui,

3La întreg neamul Canaanit

Care ședea la asfințit,

La Amoriți și la Hetiți,

De-asemenea la Fereziți,

Apoi la neamul Iebusit

Care în munți a locuit

Și-n urmă-apoi Heviților

Cari își aveau ținutul lor

La poalele Hermonului –

În Mițpa – chiar în fața lui.

4Aceste neamuri au primit

Soliile și s-au unit,

Alcătuind o oaste care

Era în număr foarte mare.

Când o priveai în largul zării,

Părea ca și nisipul mării.

Pe lângă arme, fiecare

Au mai avut și cai și care.

5Toți împărații au găsit

Că locul cel mai potrivit

Ca să-și adune om cu om,

Este la apele Merom;

Au hotărât ca-n locu-acel

Să-i țină piept, lui Israel.

6Domnul, la Iosua, S-a dus

Și-apoi în acest fel, i-a spus.

„Fii tare dar, și nu te teme,

Căci mâine, pe această vreme,

Pe toți, bătuți, am să vi-i dau,

În mâna voastră. Însă vreau

Ca vinele picioarelor,

Tu să le tai, cailor lor;

Iar carele – toate-adunate –

În flăcări, fi-vor aruncate.”

7La apele Merom apoi –

Cu ai săi oameni de război –

Pe ne-așteptate a venit

Iosua și a năvălit

Peste-mpărați și oastea lor.

8În mână la al său popor –

Precum a zis – Domnu-a făcut

Să cadă toți. El i-a bătut

Pân’ la Sidonul zis „cel mare”,

Până la valea Mițpa care

Se află către răsărit

Și-n urmă, i-a înghesuit

La Misrefot-Maim. Apoi,

9Când a sfârșit acest război,

Iosua-ndată a făcut

Așa cum Domnul i-a cerut

Și vinele picioarelor,

El le-a tăiat, cailor lor,

Iar carele – toate-adunate –

În flăcări, fost-au aruncate.

Cuceriri făcute la miazănoapte și în cealaltă parte a țării

10Când Iosua – de la război –

Cu oastea s-a întors apoi,

Către Hațor s-a îndreptat,

Unde, în urmă, a purtat

Mari bătălii înverșunate,

Spre-a pune mâna pe cetate.

Hațorul – fără îndoială –

Pe-atunci, fusese capitală

Pentru acele-mpărății

Spre care s-au trimis solii.

Cel ce era înscăunat,

Peste Hațor, n-a fost cruțat,

Ci a pierit – precum se știe –

Cu-al său popor, în bătălie,

Atuncea când pentru cetate

Crâncene lupte au-fost purtate.

11Astfel, locuitorii ei,

Prin ascuțișul sabiei

Pieiră, iar cetatea lor

Dată a fost flăcărilor.

12Cetățile ce le-au avut

Cei care au aparținut

De a Hațorului cetate,

Au fost și ele-apoi luate.

Toți cei ce-n ele-au fost aflați,

De sabie au fost tăiați,

Căci Iosua i-a nimicit

Pe toți, precum a poruncit

Moise – înaintașul lui –

Cari fost-a robul Domnului.

13Dar nu s-a ars nici o cetate,

Din cele care-au fost aflate

Pe deal, afară de Hațor

Cari, de-al lui Israel popor,

După ce-ajunse-a fi învinsă,

De Iosua a fost aprinsă.

14Israeliții au luat,

Drept pradă, tot ce au aflat

A fi de preț într-o cetate.

Și vitele au fost luate,

Iar toți locuitorii ei,

Prin ascuțișul sabiei

Au fost trecuți, cu mic, cu mare.

Nimeni n-a căpătat cruțare.

15Iosua, astfel, a-mplinit

Ceea ce i s-a poruncit

Lui Moise – robul Domnului –

Care-a lăsat – la rândul lui –

Lui Iosua, porunca dată

De Domnu-n vremea-ndepărtată.

16În felu-acesta, țara toată,

De Iosua a fost luată:

Muntele tot a fost luat,

Ținutu-n miazăzi aflat,

Țara Gosen, valea la fel

Și muntele lui Israel –

Cu câmpul și văile lui –

17Pornind din poala muntelui

Care, pleșuv, se-nalță mare,

Privind către Seir în zare,

Pân’ la Bal-Gad și valea lui

Din granița Libanului,

Și pân’ la muntele chemat

Hermon. Iosua i-a luat

Pe împărații toți, pe care

Acel ținut întins îi are

Și i-a ucis, pe rând, apoi.

18El a purtat, cu ei, război –

Cu oastea lor, nenumărată –

O vreme foarte-ndelungată.

19Cu Israel, n-a putut face

Atunci, nici o cetate, pace,

Afară de neamul Hevit

Ce-n Gabaon a locuit.

Restul, prin luptă-au fost luate:

Cetate dar, după cetate

Au fost prin luptă cucerite

Și multe fost-au nimicite.

20Faptele-așa s-au petrecut,

Pentru că Domnul a făcut

Ca toate neamurile care

Erau în țara ‘ceea mare,

În inimă să se-mpietrească

Și-apoi ele să se unească

Să-i țină piept lui Israel.

Ajuns-au nimicite-astfel,

Așa cum Domnu-a poruncit,

Când El, lui Moise, i-a vorbit.

21Cu Anachimii, mai apoi,

A purtat Iosua război,

Până când el i-a nimicit.

Ținutu-n care-a locuit

Neamul acela cuprindea

Întinderi mari, căci începea

Din muntele Hebronului

Și ajungea hotarul lui,

Pân’ la Debir, Anab și-apoi,

Pe coastă se-ntorcea-napoi,

În muntele lui Israel

Și-n Iuda. Iosua, astfel,

Îi șterse cu desăvârșire,

Din țara care, moștenire,

S-a dat pentru al său popor.

22Din neamul Anachimilor,

Mai locuiau cei ce-au scăpat,

La Gaza, la Asdod și Gat.

23Deci Iosua, mâna, a pus

Pe toată țara, cum a spus

Domnul, prin Moise. Apoi el,

Copiilor lui Israel,

A dăruit-o-n stăpânire,

Ca să le fie moștenire,

Iar fiecare a primit

Partea ce i s-a cuvenit

Ca stare și ca seminție.

Domnu-a făcut apoi, să vie

Un timp de tihnă, negreșit,

În care țara a găsit

Odihna binecuvântată

Cari doar prin pace este dată.