Ezechiel 4 - Biblia ?n versuri 2014（BIV2014）

Prorocie despre dărâmarea Ierusalimului

1„Tu, fiul omului, te duci

Și-o cărămidă ai s-aduci.

Chipul Ierusalimului,

Pe fața ei ai să îl pui,

Căci trebuie să sapi în ea,

Chipul cetăți-aceleia.

2Înfățișează-o-mpresurată,

Cu un șanț mare-nconjurată,

Cu-ntărituri în al ei jur

Și cu oștiri, jur împrejur.

Apoi, în juru-i, îți mai cer,

Ca să ridici berbeci de fier.

3În urmă, o tigaie ia.

Din fier, voiesc să fie ea.

Pune-o apoi, să șeadă bine,

Între cetate și-ntre tine.

Contra cetății îndreptată

Să-ți fie fața. Strâmtorată,

Să se simțească ea, astfel.

Aceasta, pentru Israel,

Un semn va trebui să fie,

De care toți voiesc să știe!

4După ce ai să împlinești

Lucrul acesta, te lungești

Pe coasta stângă și-ai să pui,

Păcatele poporului

Lui Israel, asupra ei.

Cât stai culcat, tu ai să iei

Nelegiuirile pe care

Neamul lui Israel le are

Și-n acest fel le vei purta,

Căci au să fie-asupra ta.

5Apoi, Eu am să socotesc

Zilele care se vădesc

A fi asemeni anilor

Păcatelor ăstui popor.

În număr aste zile deci,

Vor fi trei sute nouăzeci.

În acest timp, asupra ta,

Păcatul lor îl vei purta.

6După ce fi-vor isprăvite

Acele zile rânduite,

Iată dar ce te mai așteaptă:

Te vei lungi pe coasta dreaptă

Și patruzeci de zile ai –

Culcat – în acest fel să stai,

Pentru că e un timp în care,

Nelegiuirile pe care

Casa lui Iuda le-a făcut,

Asupra ta vor fi șezut.

Aceste zile vor fi deci,

De toate, numai patruzeci.

Ăst număr are să se-adune,

Căci la un an, o zi voi pune.

7Când timpul se va fi-mplinit,

Întinde-ți brațul dezgolit

Și-ntoarceți fața înapoi,

Către Ierusalim și-apoi,

Va trebui ca să vorbești

Și-n contra lui să prorocești.

8Frânghii, voi pune peste tine,

Ca astfel să fii ținut bine

Și de pe coasta ce vei sta

Culcat, să nu te poți muta,

Până când nu va fi-mplinit

Timpul ce fost-a hărăzit,

Pentru a ta împresurare.

9Să iei, cu tine, un vas mare,

Unde să pui orz, grâu, bob, mei;

Alac și linte să mai iei,

Căci pâine trebuie să ai,

Atâta timp cât o să stai

Culcat doar pe o coastă. Deci,

Vor fi treisute nouăzeci

Numărul zilelor acele,

În care vei mânca din ele,

Din grânele pe cari le-ai pus

În vasul ce ți l-ai adus.

10Hrana pe care-o folosești,

Va trebui s-o cântărești.

Pe zi, o porție din ea,

Douăzeci sicli, va avea.

Hrana, să o mănânci pe rând

Și-anume, doar din când în când.

11Apa apoi – de-asemenea –

Doar cu măsură o vei bea.

Iei, dintr-un hin de băutură,

A șasea parte, drept măsură.

Apa ai să o bei pe rând

Și-anume, doar din când în când.

12Turte de orz să folosești

Atunci când ai să te hrănești.

Ca să-ți coci turtele, Eu vreau

Doar baligă de om să-ți dau.”

13Domnul a mai adăugat:

„În ăst fel își va fi mâncat

Pâinea spurcată Israel,

Când printre neamuri va fi el,

De către Mine izgonit.”

14„Ah, Doamne!”, zis-am îngrozit.

„Tu, care îmi ești Dumnezeu,

Știi bine că sufletul meu

Nu a fost pângărit, vreodată,

Din a mea tinerețe! Iată,

Până acuma n-am mâncat

Vreun dobitoc mort, sfâșiat

Și nici vreo carne necurată!”

15El mi-a răspuns: „Ei bine, iată

Că balega de om, voiesc,

Cu cea de bou s-o-nlocuiesc.

Această balegă o ia

Să îți coci turtele, cu ea.”

16În urmă, glasul Domnului

Îmi zise: „Fiu al omului,

Eu, în Ierusalim, voiesc,

Toiagul pâinii să-l zdrobesc.

Acolo, pâinea folosită

Are să fie cântărită

Și cu necaz va fi mâncată,

Iar apa fi-va măsurată.

Cu groază doar, se va putea,

Apa aceea, să se bea.

17Pâinea și apa, negreșit,

Le va lipsi, necontenit.

Unii la alți-au să privească

Uimiți și au să se sfârșească,

Din pricina păcatelor

Care apasă-al lor popor.”