Psalmii 142 - Biblia ?n versuri 2014（BIV2014）

Psalmul acesta se aratăDrept o cântare minunată.De David fost-a întocmitCântul, atunci când a fugitÎn peșteră. Necazu-și spuneLui Dumnezeu, prin rugăciune

1Mă rog și strig cu glasul meu,

Către al nostru Dumnezeu.

2Îmi vărs oful sufletului,

Mereu, în fața Domnului,

Căci Lui doar, îi mărturisesc

Când în strâmtoare mă găsesc.

3Când duhul meu este mâhnit,

Tu-mi știi cărarea, negreșit.

Cei răi s-au adunat acum

Și-o cursă mi-au întins pe drum.

4Doamne, spre dreapta Îți rotește

Ai Tăi ochii, iar apoi privește!

De nimeni nu sunt cunoscut,

Orice speranță mi-am pierdut,

Căci sunt privit cu nepăsare

Și nu mai am nici o scăpare.

5Doamne, la Tine doar, strig eu:

„Tu ești scăparea mea, mereu,

Iar pe pământ, Te dovedești

Că a mea moștenire ești.”

6Să iei aminte Domnul meu,

La al meu strigăt, tot mereu,

Pentru că sunt nenorocit,

Sunt strâmtorat și sunt lovit!

Mă izbăvește de cei cari

Mă prigonesc, căci ei sunt tari.

7Să izbăvești sufletul meu,

Din temniță, ca astfel, eu

Să laud – cât trăiesc pe lume –

Întotdeauna, al Tău Nume!

Toți oamenii care-s vădiți

Precum că sunt neprihăniți,

Au să se-adune lângă mine,

Când vor vedea că îmi faci bine!