Ezra 6 - Biblia ?n versuri 2014（BIV2014）

Porunca lui Darius

1Dariu – atunci – porunci a dat,

Spre a se cerceta de-ndat’,

Casa scrisorilor, căci ea,

În visterie, se găsea.

2Astfel, a fost descoperit

Un sul, care a fost găsit

În capitala Mediei.

Ahmeta, e numele ei.

Cu multă vreme înainte,

Pentru aducere aminte,

Sulul fusese scris. În el,

Se însemnase-n acest fel:

3„În primul an, când – împărat –

Fusese Cir înscăunat,

A dat poruncă-mpărătească,

Voind ca să se construiască,

În Iuda, iar, Casa pe care

Domnu-n Ierusalim o are.

Porunca dată de-mpărat,

În felu-acesta a sunat:

„Casa va fi zidită iară,

Pe locul ei, la Iuda-n țară.

Va fi un loc, ca să se ducă

Poporul, jertfe, să aducă.

Se va zidi o temelie

Cari tare trebuie să fie.

Șaizeci de coți s-aibă lățime,

Și tot șaizeci în înălțime.

4Trei rânduri trebuiesc zidite,

Din pietre ce vor fi cioplite,

Iar ultimul – de la sfârșit –

Din lemn nou fi-va rostuit.

Din visteria-mpărătească,

Urmează ca să se plătească

Tot ceea ce va trebui,

Când Casa se va construi.

5Mai mult, vor fi înapoiate

Uneltele ce-au fost luate

De Nebucadențar cel mare,

Ce-a jefuit Casa pe care,

Domnul, în Iuda, o avuse.

Aceste lucruri au fost puse

În templul dumnezeului

Ce se vădea a fi al lui.

Din aur ele-au fost lucrate

Și din argint au fost turnate.

Uneltele vor fi aduse –

Din Babilon – și vor fi puse

În Templul din Ierusalim

Cari pentru Domnul îl zidim.”

6Acum, Tatnai – cari dregător

E pus peste acel popor

Cari dincoace de Râu a stat –

Cu cel care este chemat

Șetar-Boznai și cu acei

Din Afarsac – ce sunt cu ei –

Să se îndepărteze-ndată,

De locu-n care-i înălțată –

În Iuda – Casa Domnului.

7Lucrările, la Casa Lui,

Trebuie-a merge înainte.

La ele vor lua aminte

Toți vârstnicii Iudeilor,

Precum și dregătorii lor,

Iar Casa fi-va ridicată

Pe locu-n care-a fost, odată.

8Iată porunca dată vouă,

Pentru această Casă nouă,

Căci vreau să știți, de la-nceput,

Ce veți avea voi, de făcut,

Față de vârstnicii pe care

Neamul lui Israel îi are,

Ca sprijin să primească-apoi,

La lucrul Casei, de la voi:

Ceea ce fi-va cheltuit,

Va trebui a fi plătit

Din birurile adunate

De la ținuturile-aflate

Chiar lângă matca Râului,

De partea cealaltă a lui.

Din avuția-mpărătească,

Va trebui să se plătească

Tot ce s-a cheltuit. Luați,

Birul acela și îl dați

La meșteri, ca să se lucreze,

Iar lucrul să nu înceteze.

9Apoi, ce lucruri trebuiesc,

Arderi de tot când se jertfesc

Pe-altarul Dumnezeului

Cari este Domn al cerului –

Adică, grâu, berbeci sau miei,

Vin, untdelemn, sare, viței –

La preoți trebuie să dați,

Zi după zi. Seamă luați,

Să nu se-ntâmple dar, cumva,

Să le lipsească-apoi, ceva,

10Căci jertfe de un bun miros,

Ei vor aduce, drept prinos,

Pentru Cel care e mereu,

Al cerurilor Dumnezeu

Și-au să se roage, Domnului,

Pentru-mpărat și fiii lui.

11Iată acum, ce poruncesc,

Pentru cei care îndrăznesc

Să-ncalece-al meu cuvânt: De-ndată,

Din casa lor va fi luată

O grindă, ca să-i spânzurați

Pe cei cari fi-vor vinovați.

Într-o grămadă de gunoi,

Casa le-o veți preface-apoi.

12Iar Dumnezeu, Acela care

Și-a pus Numele Său Cel Mare

În acest loc să locuiască,

De-acuma o să se-ngrijească

De-a răsturna orice-mpărat,

Sau neam, care va fi călcat

Cuvântul meu, voind să strice

Clădirea ce-o să se ridice,

Spre slava Celui cari, mereu,

E-adevăratul Dumnezeu.

Iată, eu – Dariu – am vorbit

Și-aste porunci le-am rânduit.

A mea poruncă-mpărătească,

Întocmai, să se împlinească!”

13Atunci, Tatnai – cari dregător

Fusese peste-acel popor

Cari dincolo de Râu a stat –

Cu cel care era chemat

Șetar-Boznai și cu acei

Care în slujbă-au fost cu ei,

Întocmai au îndeplinit

Ceea ce Dariu-a poruncit.

14Astfel, Iudeii isprăviră

Casa, așa cum prorociră

Hagai, cu Zaharia care,

Pe Ido, drept părinte-l are.

După porunca Domnului,

Ei isprăviră Casa Lui,

Făcând precum a poruncit

Și Cir – atunci când a domnit –

Și Artaxerxe – când ședea

Ca împărat, în Persia –

Precum și Dariu, când a stat,

Pe scaunul de împărat.

15Casa se isprăvise dar,

Când a-nceput luna Adar,

Mai înainte să apună

A treia zi din acea lună,

Iar Dariu, șase ani, făcea,

De când domnea, în Persia.

Sfințirea Templului

16Apoi, fiii lui Israel,

Cu preoți și Leviți – la fel –

Cu toți ceilalți fii din robie,

Au împlinit – cu bucurie –

Sfințirea Casei Domnului.

17Pentru sfințirea Casei Lui,

S-au dat o sută de viței,

S-au dat și patru sute miei,

Iar toți berbecii ce-au fost dați,

La două sute-s numărați.

S-au dat și jertfe cu menire

De jertfe pentru ispășire.

Deci doisprezece țapi s-au dat

Drept ispășire de păcat,

Câte un țap de fiecare

Din semințiile pe care

Le are neamul Israel.

18Leviții, preoții – la fel –

În cete fost-au împărțiți,

Căci trebuit-au rânduiți

Ca la Ierusalim, mereu,

Să facă, pentru Dumnezeu,

Slujba, așa precum s-a zis

Și după cum Moise a scris.

19În luna-ntâi, când începea

A paisprezecea zi din ea,

Fiii robiei s-au gătit

Și Paștele au prăznuit.

20Întreg soborul de preoți –

Și-asemenea Leviții toți –

În acel timp fiind curați,

Paști au jertfit, pentru-ai lor frați

Care atunci, precum se știe,

Scăpat-au din a lor robie.

De-asemeni, Paști au mai jertfit,

Pentru ei înșiși, negreșit.

După ce jertfele s-au dat,

Au stat cu toți de au mâncat

21Paștele-acelea, iar cu ei

S-au adunat apoi, și-acei

Care atunci se depărtară

De urâciunile din țară,

Căci s-au unit, voind, mereu,

Să-L caute pe Dumnezeu.

22Astfel, acel întreg popor,

Serbările azimilor,

O săptămână le-au ținut

Și bucurie au avut,

Pentru că Domnul îl făcuse

Pe împăratul ce-l avuse

Asiria, să sprijinească

Lucrarea și să isprăvească

Zidirea Casei cea pe care,

Domnul lui Israel o are.