Psalmii 146 - Biblia ?n versuri 2014（BIV2014）

1Să-L lăudați pe Dumnezeu!

Laudă suflete al meu,

Pe Domnul nostru! Iată, vreau,

2Laude – Domnului – să-I dau,

Cât voi trăi. Nu căutați,

3Nădejdea să vă așezați

În oamenii aceia cari

Se dovedesc a fi mai mari.

În fiii oamenilor, voi

Să nu nădăjduiți apoi,

Căci la ei nu e ajutor.

4Stinsă va fi suflarea lor:

Au să se-ntoarcă în pământ

Și-ale lor planuri nu mai sânt,

Căci au să piară, negreșit,

În clipa-n care au murit.

5Ferice de acela care

Va căuta ajutorare

La al lui Iacov Dumnezeu

Și-n El se-ncrede tot mereu!

6La început, Dumnezeu Sfântul

A făcut cerul și pământul.

A mai făcut – de-asemenea –

Marea cu tot ce este-n ea.

A Domnului credincioșie

Are să țină pe vecie.

7Cei asupriți primesc – mereu –

Dreptate, de la Dumnezeu.

Belșug de pâine, El a dat

Și pe flămânzi i-a săturat.

Domnul îi izbăvește-apoi,

Pe cei cari sunt prinși de război.

8La orbi – vedere – El le-a dat,

Iar pe cei strâmbi i-a îndreptat.

Oamenii cei neprihăniți,

De către Domnul, sunt iubiți.

9Pe cei străini îi ocrotește,

Pe cei orfani îi sprijinește

Și-asemenea, văduvelor

Le dăruiește ajutor.

Dar îi răstoarnă, ne-ncetat,

Pe cei cari răi s-au arătat.

10Sioane, al tău Dumnezeu

Împărățește, tot mereu!

De-aceea, voi să căutați,

Pe Domnul, să Îl lăudați!