Marcu 3 - Biblia ?n versuri 2014（BIV2014）

Omul cu mâna uscată

1Iisus, de-acolo, a plecat

Și-n sinagogă a intrat.

Era-n mulțimea adunată,

Un om ce-avea mâna uscată.

2Toți Fariseii Îl pândeau,

Pe Domnul, pentru că voiau

Să poată a-L învinui,

În caz că-l va tămădui,

Pe bietul om. Când l-a zărit,

3Iisus, omului, i-a vorbit:

„Te-așează-n mijloc!”, iar apoi,

4Spre Farisei se-ntoarse: „Voi,

Să Îmi răspundeți” – i-a-ntrebat –

„Dacă, în ziua de Sabat,

E-ngăduit a face rău,

Sau bine, seamănului tău?

O viață-i bine să o pierzi,

Sau, dimpotrivă, s-o salvezi?”

5Dar ei tăceau. Atunci, Iisus,

Privindu-i mânios, a spus:

„Întinde-ți mâna!” Omu-acel,

A-ntins-o și-a ajuns la fel,

Cu și cealaltă, de îndat’,

6Iar Fariseii L-au lăsat;

Afară, după ce-au ieșit,

Să-L prindă, ei s-au sfătuit.

Iisus vindecă pe bolnavi

7Iisus, spre mare, a plecat.

Puhoi, mulțimea L-a urmat,

Venită de prin Galileea,

De-asemenea și din Iudeea,

8Precum și din Ierusalim;

Alții veniră – precum știm –

Din Idumeea; locuiau –

Peste Iordan – mulți, și veneau

Chiar din ținutul Tirului,

Precum și al Sidonului.

9Iisus, atunci, a poruncit,

Iar ucenici-au pregătit

O luntre, pentru-nvățător,

Ca să vorbească gloatelor

Și să se facă auzit,

Fără a fi înghesuit –

10Căci El, pe mulți, i-a vindecat

Și-astfel, cu toți au alergat

Să se atingă doar, de El,

Știut fiind că-n acest fel,

Vor fi, de boli, tămăduiți.

11Când Îl vedeau, cei îndrăciți,

Ca fulgerați, se prăbușeau,

Iar duhurile lor strigau:

„Tu ești Fiul lui Dumnezeu!”

12Dar El le poruncea, mereu,

Să nu Îl facă cunoscut,

Căci nu voia a fi știut.

Alegerea celor doisprezece apostoli

13Iisus, pe munte, S-a urcat

Și-apoi, la Sine, a chemat

Pe toți cei care au voit

14Să vină. El a rânduit,

Pe doișpe inși, ca să pornească

La drum, să propovăduiască

Învățătura Sa. Le-a dat

15Putere și i-a învățat,

Cum, duhurile necurate,

Și boli, pot fi înlăturate.

16Acum, iată cum s-au numit

Cei doisprezece: a venit

Simon întâi, cărui i-a dat

Drept nume, Petru; l-a urmat

17Ioan, iar apoi Iacov – ei

Erau fiii lui Zebedei.

Iisus, Boanerghes, i-a numit –

Ceea ce-nseamnă, tălmăcit,

Că-s „fii ai tunetului” ei;

18În urma lor, veni Andrei,

Filip, Matei, Bartolomeu,

Toma, Iacov al lui Alfeu,

Tadeu și Simon Canaaneanul

19Și-apoi Iuda Iscarioteanul –

Acela care L-a vândut,

Pentru arginți, cum s-a văzut.

Păcatul împotriva Duhului Sfânt

20Iisus, în casă, a intrat;

Lumea, din nou, s-a adunat

Și a-nceput să-L îmbulzească,

De nu putea nici să prânzească.

21Aflând, rudele lui Iisus,

Tot ce făcuse El, și-au spus:

„Haideți, cu toții să plecăm,

Degrabă, să Îl înhățăm,

Căci Și-a ieșit din minți!” La fel,

22Și cărturarii, despre El,

Ziceau că „Este stăpânit

De Belzebul, căci, negreșit,

Că El, în scosul dracilor,

E ajutat de domnul lor.”

23Iisus, la Sine, i-a chemat,

I-a privit blând, și-a întrebat:

„Satanei îi e oare-n plan,

Să-l dea afară pe Satan?

24Aflați dar, că o-mpărăție,

Când dezbinată o să fie

În contră-și, fi-va pustiită.

25De-asemeni, fi-va nimicită

Și casa care-i dezbinată

Și împotrivă-și ridicată.

26Satan, dacă pe el s-a dat

Afară, este dezbinat.

Atunci, a lui împărăție

Nu va putea să se menție.

27Nimeni nu o să năvălească,

La cel tare, să-l jefuiască,

‘Nainte de a-l fi legat.

28Vă spun dar, cu adevărat,

Că omului îi sunt iertate

Și hule și orice păcate

Ce le-a făcut în viața lui,

29Dar hula, contra Duhului

Cel Sfânt, nu va avea iertare,

Fiind păcatul cel mai mare,

Ce va rămâne pe vecie –

Acesta-i bine să se știe!”

30În felu-acesta, le-a vorbit

Iisus, căci El i-a auzit

Cum, despre Sine, ne-ncetat,

Au zis: „Are duh necurat.”

Mama și frații lui Iisus

31Iisus vorbea norodului,

Când mama și cu frații Lui

Sosiră-n acel loc. Stăteau

Și, un prilej bun, căutau,

De a-I vorbi. La El, s-a dus,

32Atuncea, cineva și-a spus:

„Cu ai Tăi frați, mama Ta vine,

Și să vorbească, vrea, cu Tine.”

33Iisus, însă, l-a întrebat

Pe cel care L-a înștiințat:

„Cine-s „mama” și „frații” Mei?”

34Apoi, privind peste acei

Care stăteau în jurul Lui,

Răspuns îi dete, omului:

„Ei sunt „mama” și „frații” Mei!

Privește-i dar! Sunt toți acei

35Ce fac voia Tatălui Sfânt!

Ei, „mamă, soră, frați”, Îmi sânt!”