Iosua 4 - Biblia ?n versuri 2014（BIV2014）

Pietre de aducere aminte

1Atunci când Domnul a văzut

Că tot poporul a trecut

Peste Iordan, El i-a vorbit,

Lui Iosua, și-a poruncit:

2„Un om să iei – de seminție –

Ca doisprezece inși să fie.

3După ce fi-vor adunați,

Le poruncește: „Să luați,

Pietre, din apa râului –

Din mijlocul Iordanului –

Din locu-n cari s-au așezat

Preoții când, în el, au stat.

Douăsprezece vor fi ele,

La număr. Pietrele acele,

O să le strângeți, iar apoi,

Aveți a le lua cu voi,

În locu-n care vă opriți

La noapte, ca să poposiți.”

4După ce fost-au adunați

Cei doisprezece inși – luați

Din fiecare seminție –

I-a chemat Iosua, să vie,

În fața lui, și-a cuvântat:

5„Intrați în albie de-ndat’,

Ca să luați din locu-n care,

Chivotul stă, în așteptare,

Câte o piatră, iar apoi,

Pe umăr, duceți-o cu voi.

O piatră, pentr-o seminție,

O să luați, ca să vă fie

6Un semn de-aducere aminte.

De-aceea, voi să țineți minte:

Când într-o zi, ai voștri prunci

Vor întreba „Ce sunt?”, atunci

7Voi să răspundeți: „S-a-ntâmplat

Că apele s-au despicat,

Pe când chivotul Domnului

Intra-n valea Iordanului.

Aceste pietre au menire,

De a sluji drept amintire,

Copiilor lui Israel.”

8Ei au făcut cum a spus el

Și din Iordan, au adunat

Douăsprezece pietre-ndat’,

Așa cum Domnu-a poruncit,

Lui Iosua, când i-a vorbit.

Pietrele-acelea, le-au luat

Și-n locu-n care-au înnoptat

Le-au așezat, drept semn să fie –

Deci una la o seminție.

9Iosua a făcut la fel:

Douăsprezece pietre, el

Strâns-a-n Iordan, unde au stat

Preoții care au purtat

Chivotul legământului,

Al Domnului pământului.

Și astăzi se mai află ele,

Ascunse-n apele acele.

10Preoții care au cărat

Chivotul, în Iordan au stat

Până când fost-au împlinite

Poruncile ce-au fost primite

De Iosua, pentru ai lui,

Date din partea Domnului,

Așa precum îi poruncise

Și Moise-atunci când îi vorbise.

Întreg poporul a pornit,

Trecând peste Iordan, grăbit.

11După ce preoți-au văzut

Că tot poporul a trecut,

Luând chivotul Domnului,

S-au așezat în fruntea lui.

12Fiii lui Ruben, însoțiți

De cei ce sunt din Gad ieșiți,

De jumătate dintre case

Din seminția lui Manase,

Au mers în frunte, înarmați.

Ei i-au condus pe ai lor frați,

Așa precum Moise-a voit,

În vremea-n care a trăit.

13Aproape patruzeci de mii

Erau ai lui Israel fii,

Toți la olaltă adunați,

Gata de luptă și-narmați,

Șezând în fața Domnului,

Pe câmpul Ierihonului.

14Atuncea, Domnul l-a-nălțat,

Pe Iosua. L-a ridicat,

Față de-ntregul Israel,

Încât, toți s-au temut de el,

Și-aceiași teamă, negreșit,

Ca și lui Moise, i-au nutrit.

15Lui Iosua, Domnul i-a spus:

16„Preoților care au dus

Chivotul, să le dai porunci

Să iasă din Iordan.” Atunci,

17Spre preoți, Iosua s-a dus:

„Ieșiți afară!” – el le-a spus,

18Iar ei, îndată, au plecat.

Când preoții care-au cărat

Chivotul legământului,

Din albia Iordanului,

Pe a ei margine-au pășit,

Apele toate-au revenit,

Așa cum fost-au la-nceput,

Și peste maluri au trecut.

19Era a zecea zi din an –

În luna-ntâi – când, din Iordan,

Întreg poporul a ieșit

Și la Ghilgal a poposit,

Spre Ierihon, în partea care

Aflată-i spre soare răsare.

20Iosua, la Ghilgal, a pus

Pietrele care le-a adus

Din albia Iordanului.

21El a vorbit poporului:

„Când au să-ntrebe-ai voștri prunci,

„Ce-s aste pietre?”, voi – atunci –

22Să-i învățați în acest fel:

„E semn că-ntregul Israel,

Peste Iordan – prin râul care

Voi îl vedeți azi, fiecare –

Trecut-a ca și pe uscat,

23Căci Domnul vostru a secat

Atunci, apa Iordanului,

În fața oamenilor Lui,

La fel precum a mai făcut

În al Egiptului ținut

Când, din robie, ne-a scăpat,

Când Marea Roșie-a secat,

Încât prin ea, noi am trecut.

24Pe toate-acestea, le-a făcut,

Ca neamurile care sânt

Pe fața-ntregului pământ,

Să știe cum că Domnul are,

Întotdeauna, brațul tare,

Iar voi s-aveți teamă, mereu,

De-al vostru Domn și Dumnezeu.”