Estera 4 - Biblia ?n versuri 2014（BIV2014）

Groaza și postul Iudeilor

1Când Mardoheu a auzit

Tot ceea ce s-a poruncit,

Haina și-a rupt și s-a-mbrăcat

În sac și-apoi și-a presărat

Cenușă-n cap. Astfel gătit,

El, prin cetate, a pornit

Să-și strige-amărăciunea mare,

Cu țipete sfâșietoare.

2Înfășurat în sacul lui,

La poarta împăratului

În urmă, s-a înfățișat,

Deși cel care-i îmbrăcat

În acest fel era oprit

În acel loc de-a fi venit.

3Oriunde-n țară ajungea

Porunca dată, aducea

Amară jale-ntre Iudei.

Cuprinși de-o mare groază, ei

Au început ca să postească

Să plângă, să se învelească

În sac și în cenușă-ndată.

4Estera fost-a înștiințată

De slujnici și famenii ei,

Despre ce-a fost, pentru Evrei,

Chiar de-mpăratul, pregătit.

Împărăteasa s-a-ngrozit

Aflând acestea. A luat

Un rând de haine și l-a dat

La slujitori, ca ei să-l dea

Lui Mardoheu și să îi ia

Sacul acela, de pe el;

Dar unchiul ei n-a vrut defel.

5Împărăteasa mai avea

Un famen care se numea

Hatac. Îndată, l-a chemat

Și l-a trimis ca, întrebat,

Să fie Mardoheu, ce are,

Ce însemnează-a lui purtare.

6Hatac, la Mardoheu, s-a dus,

Făcând așa precum i-a spus

7Estera. Astfel, a aflat

Tot ceea ce s-a întâmplat,

Căci Mardoheu i-a povestit

De soarta ce s-a pregătit

Pentru Iudei. L-a înștiințat

Și cât argint are de dat

Haman, pentru împărăție –

Să pună deci, în visterie –

Pentru uciderea celor

Din nația Iudeilor.

8De-asemeni, Mardoheu atunci,

Cuprinsul acelei porunci

Vestită-n Susa, i l-a dat,

Ca el să-i fie arătat

Esterei. A mai poruncit

Ca ea să meargă, negreșit,

La împărat, să stăruiască

Și astfel să le izbăvească

Întregul neam. Hatac s-a dus

9La-mpărăteasă și i-a spus

Cuvintele lui Mardoheu.

10Prin famen ea-i transmise: „Eu

11Nu pot să intru la-mpărat,

Dacă la el, nu m-a chemat.

O lege e, ce pedepsește

Pe-acela care îndrăznește –

Fie femeie sau bărbat –

Ca să pătrundă, nechemat,

În curtea împăratului,

Din interiorul casei lui.

Dacă cumva s-a întâmplat

Și cineva tot a intrat

Fără să fi avut chemare,

Sorți de-a scăpa cu viață, n-are.

El va fi omorât de-ndat’.

Numai așa va fi scăpat,

Dacă-mpăratul, semn, îi face

Pentru a fi lăsat în pace,

Cu-al său toiag de aur care

Va fi-ndreptat spre-acela care,

La el, să vină, a-ndrăznit –

Așa doar, fi-va izbăvit.

Iar eu, la el, n-am fost chemată.

Treizeci de zile-s de când, iată

Că pe-mpărat nu l-am văzut.

Deci, nu știu ce e de făcut.”

12Când aste vorbe au ajuns,

La Mardoheu, el a răspuns:

13„Să nu-ți închipui tu, cumva,

Că numai tu te vei salva,

Dintre Iudei, căci locuiești

La curte și păzită ești!

14Dacă acuma ai să taci,

Să nu gândești că rău ne faci,

Căci izbăvirea noastră vine

De-altundeva, chiar fără tine!

Dar tu, casa tatălui tău,

Nu veți putea, de acest rău,

În nici un fel, să vă feriți,

Ci toți aveți ca să periți.

Și spune-mi oare, cine știe,

De n-ai ajuns la-mpărăție,

Tocmai pentru această vreme?

Deci, nu ai pentru ce te teme!”

15Estera a trimis să-i spună:

16„Du-te și pe Iudei i-adună –

Pe cei ce-n Susa sunt veniți –

Și pentru mine să postiți

Trei zile – fără să mâncați,

Fără să beți – și așteptați!

Și eu, cu slujnicele mele,

Postesc în zilele acele.

Apoi voi merge la-mpărat,

În ciuda legii ce s-a dat.

Iar dacă trebuie să mor,

Pieri-voi pentru-al meu popor!”

17Când Mardoheu a auzit

Vorbele ei, plecă grăbit

Să împlinească de îndat’

Poruncile ce i s-au dat.