Isaia 23 - Biblia ?n versuri 2014（BIV2014）

Împotriva Tirului

1Aceasta e o prorocie,

Pentru un timp ce va să vie

Asupra Tirului, căci iată

Că împotrivă-i e-ndreptată.

Plângeți corăbii, cari veniți

Din Tarsis, și vă tânguiți,

Căci Tirul fost-a dărâmat!

Acolo, totu-i spulberat

Și-acuma Tirul nu mai are

Nici case, nici porți la intrare!

Vestea aceasta o primim

Din depărtare, din Chitim.”

2Voi cari, pe țărmuri, locuiți,

Cuprinși de groază amuțiți,

Pentru că voi toți i-ați văzut

Pe-aceia care-au străbătut

Marea, căci negustori erau

Și – din Sidon – la voi veneau!

3Iată că grâul Nilului

Și secerișul râului,

Care – pe ape mari – venea,

Este venitul ce-l avea,

Căci târg a fost, înfloritor,

Al tuturor neamurilor.”

4„Sidonule, ia seama bine!

Ia seama și fie-ți rușine!

Ascultă dar, ce vrea să-ți spuie

Marea și-a mării cetățuie:

„Iată că eu nu am avut

Dureri de faceri. N-am născut.

Fete să cresc, n-a trebuit

Și nici tineri să fi hrănit.”

5În al Egiptului ținut –

Când se va ști că a căzut

Cetatea Tirului – de-ndat’

Toți vor fi prinși de tremurat,

6Zicând: „La Tarsis, să veniți

Voi toți cei care locuiți

Pe țărm și-apoi, bociți-vă,

Mereu, și tânguiți-vă!

7Asta-i cetatea voastră, care

Obârșie-n vechime-și are,

Iar veselia se vădea

Că și-a făcut sălaș în ea.

Picioarele ce-o sprijineau,

Până departe o purtau.

8Dar cine-a fost Acela care

S-a dovedit a fi în stare

Să hotărască-n acest fel,

În contra Tirului, când el

Fusese un împărțitor

Al tuturor cununilor,

Când niște voievozi păreau

Cei care negustori erau

Și când cei care-au locuit,

În el, mereu s-au dovedit

Drept oamenii cei mai bogați

Care sunt pe pământ aflați?

9Domnul oștirilor e Cel

Care a hotărât astfel,

Să rușineze – negreșit –

Tot ceea ce a strălucit

Și să-i smerească pe cei cari

Erau, peste pământ, mai mari.

10„Fiică a Tarsisului, iată,

Poți a străbate țara toată

Asemeni apelor din râu,

Căci nu te strânge nici un brâu!

Ești ca și Nilu-n drumul său,

Căci nu ai jug pe gâtul tău!

11Domnul Și-a-ntins, în largul zării,

Brațul, spre necuprinsul mării,

Iar împărați-au tremurat.

Apoi, din cer, porunci a dat,

Cerând să fie nimicite

Cetățile-n Canaan zidite,

12Spunând așa: „Iată, de-acum,

N-ai să te bucuri nicidecum

Tu care fost-ai dovedită

A fi fecioară necinstită,

Tu, fiică a Sidonului!

Scoală, și-n a Chitimului

Țară, să mergi să-ți cauți tihnă!

Dar nu ai să găsești odihnă.

13Iată, neamul Haldeilor –

Cari nu fusese un popor,

Care, așa precum se știe,

A locuit doar în pustie,

Neam pentru care-ntemeiară

Cei din Asiria, o țară –

În Tir a mers, a ridicat

Turnuri și-apoi a dărâmat

Palatele cele domnești

Și casele împărătești.”

14Plângeți corăbii cari veniți

Din Tarsis, și vă tânguiți,

Căci cetățuia cea iubită,

Acuma, este nimicită.”

15Pe ale timpului poteci,

Au să se scurgă șaptezeci

De ani apoi, vreme în care

Va fi lăsată în uitare

Cetatea Tirului. Acum,

Anii aceștia sunt precum

E viața unui împărat.

Când timpul se va fi-ncheiat,

Cu Tiru-apoi are să fie

Asemenea precum se știe

Că fost-a și femeia care

E așezată în cântare

Și despre care cântul spune:

16„Ia-ți hainele cele mai bune,

Ia-ți harfa, iar apoi străbate,

Cântând, întreaga ta cetate.

Pentru că ești o curvă care

Acoperită-i de uitare,

Îți cântă cântecele bine,

Să-și amintească toți, de tine.”

17Cei șaptezeci de ani vor trece,

Iar ceea ce se va petrece

Cu Tirul, e asemuit

Cu acel cântec amintit,

Căci Domnul îl va cerceta,

Iar el, din nou, se va sălta,

Ajungând iar, cum e știut

Precum că fost-a în trecut.

Împărățiile ce sânt

Pe fața-ntregului pământ,

Mari legături, în timpu-acel,

Au ca să lege iar, cu el.

18Dar plata și câștigul lui,

Vor fi-nchinate Domnului.

Averea astfel dobândită

Nu va fi strânsă și păzită,

Ci ea are să fie dată

Pentru o hrană-mbelșugată

Și pentru haine strălucite

Ce au să fie folosite

De toți locuitorii lui,

Cari stau în fața Domnului.