Cântarea cântărilor 2 - Biblia ?n versuri 2014（BIV2014）

1„Un trandafir din Saron sânt,

Un crin din văi, semeț, în vânt”.

2„Un crin crescut impunător,

Între mulțimea spinilor,

E-ntre femei iubita mea.”

3„Iubitul meu e-asemenea

Cu pomul falnic ce-a crescut

Și într-un măr s-a prefăcut,

Printre copacii cei pe care

Pe-al ei cuprins, pădurea-l are.

Cu mărul, îl aseamăn eu,

Printre ceilalți tineri, mereu.

Cu drag, la umbra lui eu stau

Și-apoi din roadele lui iau,

Căci pentru cerul gurii mele,

Întotdeauna dulci, sunt ele.

4Pe al meu braț, mâna și-a pus

Și-n casa de ospăț m-a dus.

Iubirea lui, steag, îmi era

Și peste mine flutura.

5Turte din struguri să îmi dați,

Cu mere, să mă-nviorați

Ca astfel să mă întăresc,

Căci de iubirea lui bolesc.

6Stânga, sub cap, să mi-o așeze,

Cu dreapta să mă-mbrățișeze!”

7„Vouă vă jur – fiice pe care,

Ierusalimul meu le are –

Pe căprioarele zglobii

Și pe cerboaice din câmpii:

Să nu cumva, voi să stârniți

Iubirea, și să n-o treziți

Din somn – luați dar seama bine –

Până când singură ea vine!”

8„L-aud pe-al meu iubit, acum:

Iată-l că vine: e pe drum,

Pe creasta munților pășind,

Pe coama dealului sărind.

9Iubitul meu e, bunăoară,

La fel ca și o căprioară,

Ca și un pui de cerb. În zare,

Crește din ce în ce mai mare.

Iată-l! Se-apropie pe drum!

E lângă zidul nostru-acum.

E la fereastră și pândește;

Printre zăbrele mă privește

10Și-apoi îmi spune dulci cuvinte:

„Iubito, scoală! Ia aminte

11Că gerul iernii a plecat,

Iar ploile au încetat.

12Florile-n câmp au răsărit,

Vremea cântării a venit

Și simți cum vesela câmpie,

Cu glas de turturici, te-mbie.

13Cerul, de-asupra, e senin,

Se pârguiesc roade-n smochin,

Iar din cuprinsul văilor,

Urcă mireasma florilor.

Scoală, pe ghimpi nu mă mai ține,

Frumoasa mea! Vino la mine!

14Tu, porumbiță dintre stânci,

Din scobiturile adânci

Ale prăpăstiilor, mult –

Glasul – voiesc să ți-l ascult.

Vino degrabă – nu mai sta –

Să pot privi la fața ta.

Căci glasul tău – o știi prea bine –

Cât e de dulce, pentru mine.

Să-ți văd obrajii vreau, căci ei

Plăcuți sunt, pentru ochii mei.

15Să prindeți vulpi – chiar și pe cele

Care sunt mici – pentru că ele

Ne strică viile în floare,

Din văile scăldate-n soare.”

16„Iată că prea iubitul meu

Al meu este și-a lui sunt eu.

El, turmele, și le-a lăsat

Doar printre crini, la pășunat.

17Până când se mai răcorește,

Până când umbra se lungește,

Întoarce-te! Aici sunt eu

Și te aștept, iubitul meu.

Sari peste câmpuri, bunăoară,

La fel ca și o căprioară.

Ca și un pui de cerb apoi,

Saltă și vino înapoi.

Treci peste munții care cresc

În zare și ne despărțesc.”