Geneza 7 - Biblia ?n versuri 2014（BIV2014）

Noe intră în corabie

1Domnul, lui Noe, i-a vorbit:

„Iată că timpul a sosit:

Te-mbarcă tu și casa ta.

Doar tu, în fața Mea, vei sta –

Ești singurul neprihănit,

Din neamul ce-a păcătuit.

2Din dobitoacele curate,

Șapte perechi să iei, de toate:

Câte o parte bărbătească

Și câte una femeiască.

Din cele necurate-apoi,

Doar o pereche – doi și doi –

Să iei o parte bărbătească,

Și încă una femeiască.

3Cu păsările-asemenea –

Șapte perechi, tu vei avea;

Câte o parte bărbătească

Și încă una femeiască.

Pe toate, Eu ți le dau ție,

Să le păstrezi sămânța, vie.

4Iată, doar șapte zile sânt

Și vor cădea ploi, pe pământ,

Potop. În patruzeci de zile

Și nopți, prin clipe dificile,

Terra va trece, căci dezleg

Al ploii sac și am să șterg,

Sub cerul de pe-al Meu pământ,

Toate făpturile ce sânt

Făcute din a Mea voință –

Le trec, prin ape-n neființă!”

5Noe a ascultat, tăcut.

Cum i-a spus Domnul, a făcut.

6El șase secole-a-mplinit,

Când ploaia s-a dezlănțuit.

7Pe toți ai săi, i-a adunat

Și în corabie-au intrat.

8Din dobitoacele curate,

La fel din cele necurate,

Din păsări ce plutesc în vânt,

Din târâtoare pe pământ,

9Cu Noe-n arcă au intrat

Tot câte două. S-au salvat

Câte o parte bărbătească

Și câte-o parte femeiască.

Potopul

10S-a făcut tot, cum Domnu-a spus,

Și șapte zile-n zbor s-au dus.

Al ploii stăvilar s-a frânt

Și-a curs potopul, pe pământ.

11În anu-al șasesutelea,

De viață, Noe se găsea.

Când a șaptesprezecea zi

A luni-a doua se ivi,

Ale Adâncului izvoare

S-au slobozit din stăvilare,

12Lovind făpturile umile,

Din lume, patruzeci de zile.

13Urgiei, ca să-i țină piept,

Noe cu Sem, Ham și Iafet

Și-asemenea, soațele lor,

14Precum și un măreț popor

De animale – vite, fiare

Și tot felul de târâtoare –

Urmate de-un întreg sobor

De păsări – după soiul lor –

15Iute-n corabie-au urcat.

16Făpturile care-au intrat,

Erau o parte bărbătească,

Și încă una femeiască.

Totul fiind îndeplinit,

Îndată, a pecetluit,

Chiar Domnul, ușa, iar apoi,

A slobozit valul de ploi.

17Pe-ale pământului poteci,

A fost potopul patruzeci

De zile-apoi, necontenit,

Iar apele care-au venit,

Corabia, au ridicat

Din locu-n care s-a aflat,

18Pe valurile lor plutind,

19Cu cincisprezece coți fiind,

20Mai sus, de creasta munților.

21Pierit-au, în adâncul lor,

Tot ce se mișcă pe pământ –

După al Domnului cuvânt.

Pierit-au păsări, vite, fiare,

N-a mai rămas o târâtoare,

Iar omul făcut din pământ,

În ape, și-a găsit mormânt.

22Așadar, toate au pierit

Și totul fost-a nimicit.

23Doar Noe, singur, a scăpat.

Precum și cei ce s-au aflat

În arca lui, când a-nceput

Potopul cel nemaivăzut.

24Apele au rămas stabile

O sută și cincizeci de zile,

În care nu au mai crescut

Și-asemenea, nici n-au scăzut.