Estera 1 - Biblia ?n versuri 2014（BIV2014）

Ospățul lui Ahașveroș

1De mult, în timpu-ndepărtat,

Ahașveroș, ca împărat,

A stăpânit din India

Și până-n Etiopia.

Când se-ntâmplau aceste fapte,

O sută douăzeci și șapte

Erau ținuturile care

Formau împărăția-i mare.

2La Susa, centrul se găsea:

De-acolo, el împărățea –

Din capitală – așezat

Pe al său jilț de împărat.

3Erau trei ani de când ședea

Ahașveroș și-mpărățea,

Când el cu cale a găsit

Că este timpul potrivit

Ca un ospăț mare să dea

Supușilor ce îi avea.

Astfel, pofti pe domnitori

Și pe ai săi mulți slujitori.

Capii oștirii Perșilor

Precum și cei ai Mezilor

Și căpeteniile toate

Peste ținuturi așezate,

Se-nfățișară-n fața lui.

4Atuncea, a imperiului

Strălucitoare bogăție –

Precum și-ntreaga măreție

A slavei sale minunate –

Fost-au, cu fală, arătate,

De împărat, supușilor;

Astfel, văzut-au ochii lor,

Toată imensa bogăție

Și sclipitoarea măreție –

Cum spun a cronicilor file –

O sută și optzeci de zile.

5Când timpu-acesta a trecut,

Întreg norodul a putut

Să stea la masa-mpărătească.

Au fost chemați ca să poftească,

La praznicul care s-a dat,

Poporul tot cari s-a aflat

Atunci la Susa-n capitală.

Fost-au primiți cu mare fală

Cu toții, de la mic la mare,

La praznicul acela care

În acea vreme a fost dat

Chiar în grădină, la palat.

Acest ospăț – cum s-a văzut –

O săptămână a ținut.

6Covoare-albastre, verzi și albe,

Cu frânghiile de in dalbe,

Cu funiile înroșite

Cari sunt din purpură-mpletite,

Erau legate între ele

Și strânse în niște inele

Făcute din argint, cu care

Fost-au fixate fiecare,

Pe stâlpi de marmură. Aduse

Erau și multe paturi, puse

Anume, așezate-n șir

Pe o podeală de porfir,

Din plăci de marmură tăiată

Și-n pietre negre ferecată.

Din aur și argint lucrate

Au fost acele paturi, toate.

7Pentru băut, se foloseau

Vase de aur. Toți aveau

Belșug din vinul cel domnesc,

Prin ordinul împărătesc.

8Cu toate-aceste, nimenea

N-a trebuit silit să bea,

Căci împăratu-a poruncit

Supușilor ce l-au slujit

Și care-n casa lui ședeau,

Să facă doar precum voiau

Oaspeții săi. În acea vreme,

9Împărăteasa vru să cheme

Și ea la curtea-mpărătească,

Femeile, să le gătească

Și lor ospăț în a sa casă.

Vasti fusese-mpărăteasă

În vremea-n care-nscăunat

Ahașveroș era-mpărat.

Neascultarea împărătesei Vasti

10Gloata a petrecut din plin.

A șaptea zi, vesel de vin,

Ahașveroș a ordonat

Să-i vină famenii de-ndat’.

Șapte la număr, ei erau

Și iată ce nume purtau:

Întâi Mehuman și Bizta;

Apoi Harbona, zis Bigta;

Urmau Abagta și Zetar

Și-n urmă Carcas. Așadar,

11Ahașveroș a poruncit

Să îi aducă negreșit

Pe Vasti-n fața lui, de-ndată,

Având să fie-ncununată

Cu-a ei coroană-mpărătească

Să poată, astfel, s-o privească

Poporul și mai marii lui

Din casa împăratului,

Fiind foarte frumoasă ea.

12Dar Vasti, însă, nu voia

Să se arate-n fața lor.

Deci când ceata famenilor

Îi spuse ce i-a poruncit

Chiar împăratul, n-a venit

Și vorba nu i-a ascultat.

Ahașveroș s-a supărat,

Aprins de o mânie mare.

13El i-a chemat pe toți cei care

Datina vremii o știau,

Căci în ăst fel se rânduiau

Și treburile statului

Și cele-ale-mpăratului:

În fața celor cari știau

Legea și dreptu-l cunoșteau.

14Lângă-mpărat ședea Carșena,

Șetar, Admata și Marsena,

Tarsis, Meres și Memucan.

Cei șapte erau pe prim plan –

Ca domnitori ai Persiei

Și-asemenea ai Mediei –

Văzând fața-mpăratului.

Deci, în împărăția lui,

Ei, între toți, primii erau,

Căci cel dintâi loc îl aveau.

15„Ce trebuie” – a întrebat

Ahașveroș, în al său sfat –

„Împărătesei Vasti, oare,

Să i se facă, drept urmare

A faptului că n-a-mplinit

Ceea ce i s-a poruncit

Prin famenii cari i-am trimis?”

16Atuncea, Memucan a zis:

„Nu numai față de-mpărat,

Împărăteasa s-a purtat –

Cum am văzut – cu răutate.

Față de națiile toate,

Față de domnitorii lor;

Deci ea, în fața tuturor

Popoarelor care-s aflate

Sub stăpânirea ta-mpărate

Ahașveroș, rău s-a purtat.

17Lucrul acest va fi aflat

În țara, de către femei.

Iar ele, asemenea ei,

Bărbați-au să-și nesocotească.

Iată dar cum au să gândească:

„Ahașveroș a poruncit

Să i se-aducă, negreșit,

Împărăteasa-i, înainte.

Dar ea nu a luat aminte

La vorbele ce i s-au spus,

Și de aceea, nu s-a dus.”

18Și astfel, ale Persiei

Crăiese și-ale Mediei –

Care, sigur, vor fi aflat

De ceea ce s-a întâmplat,

Cum Vasti a nesocotit

Poruncile ce le-a primit –

La fel, în fața tuturor,

Se vor purta, cu soții lor

Ce-s căpeteniile tale.

Așa se va deschide-o cale

Ce va lăsa, mereu, să vie

Numai dispreț mult și mânie.

19Eu zic: de împăratul vrea,

Poruncă, de îndat’ să dea

Și scris în legea Perșilor

Precum și-n cea a Mezilor,

Să fie cum că, niciodată,

Nu trebuie a fi-ncălcată

Porunca împăratului.

Apoi, nicicând, în fața lui,

Vasti să nu se-nfățișeze.

În locu-i, alta să-i urmeze

Cari vrednicia-mpărătească

Să fie demnă s-o primească.

20Porunca împăratului,

În toată-mpărăția lui

Să se trimită – căci e mare –

Trebuind astfel, fiecare

Femeie, cinste, să îi dea

Bărbatului. Părerea mea

Aceasta-i, mare împărat.”

21Ahașveroș a ascultat

Cum Memucan l-a sfătuit.

Cu toții au împărtășit

Părerea lui, iar împăratul

22Trimise-n urmă în tot statul

Scrisori, la orișice popor –

Traduse în limbile lor –

Și-a arătat că fiecare

Bărbat, în casa ce o are,

Stăpân e liber să vorbească

În limba lui cea strămoșească.