Matei 8 - Biblia ?n versuri 2014（BIV2014）

Vindecarea unui lepros

1Când, de pe munte, a plecat

Iisus, norodul L-a urmat.

2Un biet lepros veni la El:

„Doamne!” – a zis omul acel,

După ce I s-a închinat –

„De vrei Tu, pot fi vindecat!”

3Atunci, Iisus, mâna, Și-a-ntins,

Iar, pe bolnav, când l-a atins,

A spus: „Voiesc! Ești curățit!” –

Și omul s-a-nsănătoșit.

4Apoi, i-a zis, leprosului:

„Du-te! Să nu spui nimănui,

Ci preotul, doar, să te vadă;

Apoi, grăbește-te de adă

Darul, de Moise, rânduit,

Spre mărturie-a fi jertfit.”

Vindecarea robului unui sutaș

5În Capernaum, a intrat

Iisus, când s-a apropiat,

Cu greu, un biet sutaș, de El,

6Și I-a vorbit, în acest fel:

„Doamne, ceva, vreau să te rog:

Îmi zace robul, slăbănog,

Și este foarte chinuit.”

7Iisus, privindu-l, a rostit:

„Veni-voi să-l tămăduiesc.”

8Sutașul zise: „Nu-ndrăznesc

Să-Ți cer să vii, căci nu sunt vrednic

Să-mi intri-n casă, dar puternic,

Cum ești, dacă vei porunci,

Robul se va-nsănătoși.

9Sub stăpânire, sunt sutași

Și am, sub mine, mulți ostași.

De-i spun, unuia, „Du-te”, face;

De-l chem, îndată vine-ncoace.

La fel și robul bolnav rău,

Se vindecă la glasul Tău.”

10Când a sfârșit – uimit, Iisus,

De ale lui vorbe – a spus:

„Mă miră că e cu putință,

Să aibă o așa credință,

Omul acesta. Ca la el,

N-am întâlnit, în Israel.

11Sunt mulți acei, din răsărit –

Precum și cei din asfințit –

Care, la masă, vor veni

Și-acolo se vor pomeni

Șezând lângă Avram, Isac

Și Iacov, când afară zac,

12Plângând, adevărații fii,

Ai cerului Împărății,

În mijlocul plânsetelor

Și în scrâșnirea dinților.”

13Sutașului, I-a spus apoi:

„Întoarce-te dar, înapoi,

La casa ta, și fii pe pace.

După credința ta, se face” –

Iar robul s-a tămăduit

În ceasu-n care a vorbit.

Vindecarea soacrei lui Petru și mai multor bolnavi

14Iisus, în casă, a intrat,

La Petru. Soacra sa, în pat,

Zăcea, de friguri, chinuită.

15Pe loc, a fost înzdrăvenită,

Când S-a apropiat Iisus

Și, mâna, peste ea, Și-a pus.

16Când înserarea a venit,

Domnul Iisus S-a pomenit,

Cu niște îndrăciți, aduși,

Și-n fața ochilor Săi, puși.

Atunci, orice duh necurat,

A scos Iisus, și-a vindecat

Pe-orice bolnav, care-a venit,

La El, spre-a fi tămăduit,

17Și-a împlinit ce a fost scris,

Așa precum Isaia-a zis:

„El a luat, asupra Lui,

Boala și cazna omului;

Și neputințe a luat,

Câte pe noi ne-au încercat.”

Cum să urmăm pe Iisus

18În jurul Său, s-a îmbulzit

Norodul. El a poruncit –

Spre a fi auzit de lume –

Să șeadă într-un loc anume.

19Atuncea s-a apropiat

Un cărturar și-a cuvântat:

„Învățătorule, aș vrea

Să te urmez, de s-ar putea.”

20Iisus răspunse: „Vulpile

Au vizuini; păsările

Au cuiburi. Fiul omului,

Însă, nu are-un loc al Lui,

Unde să-și odihnească capul.”

21„Doamne” – a zis atunci un altul

Din ucenici – „Iată că eu

Vreau să-l îngrop, pe tatăl meu.

Să plec, mă lasă, așadar!”

22„Tu vin-o după Mine, iar

Pe morți, îi lasă morților:

Cei morți, îngroape-și morții lor.”

Potolirea furtunii

23Într-o corabie-a urcat

Iisus, fiind, apoi, urmat

De ucenicii Lui. Deodată,

24Marea a fost învolburată,

De o furtună strașnică.

Cu furie năprasnică,

Talazuri mari se năpusteau

Și în corabie loveau,

Iar El dormea. L-au deșteptat

25Ai Săi, fiindcă s-au speriat:

„Doamne! Pierim! Scoală-Te dar!”

26„De ce vă temeți în zadar,

Voi, puțin credincioșilor?” –

Le-a zis El, ucenicilor.

După aceea S-a sculat,

Vânturi și mare a certat,

Încât apa s-a potolit

Și liniștea s-a-nstăpânit.

27Oameni-acei se minunau

Și-nfiorați se întrebau:

„Ce om este Acesta, oare,

De îl ascultă vânt și mare?”

Doi îndrăciți sunt tămăduiți

28Iisus, apoi, a debarcat

În Gadareni. L-au așteptat

Doi îndrăciți, care ieșeau

Dintr-un mormânt, căci locuiau

În cimitir. De răul lor,

Nu mai trecea un călător

Pe acel drum. Când L-au văzut,

29Ei au strigat: „Ce ți-am făcut?

De ce vrei să ne chinuiești,

‘Naintea vremii? Știm că ești

Iisus! Ești Fiul Domnului!

Dar nici o legătură nu-i,

Statornicită, între noi!”

Iisus privea doar, la cei doi.

30În depărtare se zăreau

Turme de porci, care pășteau.

31Dracii, văzând că Iisus tace –

Știind că n-or avea ce face –

Cuprinși de spaimă, Îl rugară:

„De vrei ca să ne scoți afară,

Atunci, ne lasă să plecăm

Și-n porci-aceia să intrăm.”

32„Duceți-vă!” – le-a zis Iisus.

Draci-au ieșit și-apoi s-au dus

Și-n acea turmă au intrat.

Deodată, porci-au alergat

Spre stânci și-apoi s-au azvârlit,

În mare, unde au pierit.

33Porcarii s-au înspăimântat

Și-au povestit ce s-a-ntâmplat,

Locuitorilor cetății.

34Aceștia, au ieșit cu toții,

Cu mic – cu mare și s-au dus –

Să-L întâlnească, pe Iisus.

Ei L-au rugat, când L-au văzut,

Să plece din al lor ținut.