Numeri 25 - Biblia ?n versuri 2014（BIV2014）

Închinarea la idoli

1În vremea ‘ceea, Israel

Sta la Sitim. Poporu-acel

A început – precum se știe –

Să se de deie la curvie,

Cu fetele Moabului.

2Rău au făcut, poporului,

Femeile, căci l-au poftit

La jertfele ce le-au gătit,

Spre a-l cinsti pe zeul lor.

3Israelul, de Bal-Peor,

S-a alipit astfel, de-ndat’,

Iar Dumnezeu S-a mâniat.

4Furios, lui Moise, i-a vorbit

Și iată ce i-a poruncit:

„Strânge-i pe toți aceia cari

Sunt, în al Meu popor, mai mari,

Și spânzură-i pe cei aflați

Și dovediți ca vinovați

Apoi, în fața Domnului

Și înaintea soarelui,

Ca să se-ntoarcă-n acest fel,

Mânia, de la Israel.”

5Moise a zis, celor pe care,

Judecători, poporu-i are:

„Deci fiecare dintre voi

Să meargă să-i ucidă-apoi,

Pe cei care-au păcătuit,

Pe toți cei care s-au lipit –

Din al lui Israel popor –

De dumnezeul Bal-Peor.”

6Atunci, iată că un bărbat,

De-al lui Israel, a luat

O fată care se trăgea

Din Madian. Apoi, cu ea,

El s-a întors la frații lui,

În mijlocul poporului,

Sub ai lui Moise ochi, mirați,

În văzul celor cari aflați

Erau, la ușa cortului,

Plângând în fața Domnului.

7Când l-a văzut Fineas, cel care

Pe Eleazar, tată, îl are –

Pe cel care, la rândul lui,

Era fiul preotului

Aron – de jos, s-a ridicat,

O suliță, el a luat

8Și pe-acel om l-a urmărit

Până la cort. Când l-a găsit,

Cu sulița, l-a înțepat.

Același lucru s-a-ntâmplat

Și cu femeia. În ăst fel,

Prin fapta ce-a făcut-o el,

Mânia care s-a pornit

În Israel, s-a potolit.

9Dar douăzeci și patru mii,

Dintre-ai lui Israel copii,

Se prăpădiră, în pustie,

Uciși de-a Domnului mânie.

10Domnul, lui Moise, i-a vorbit

Și iată ce i-a poruncit:

11„Văzut-am că Fineas – cel care

Pe Eleazar, tată, îl are,

Pe cel care, la rândul lui,

Îi este fiu preotului

Aron – râvnă, a dovedit

Prin ceea ce a săvârșit,

Față de Mine-n Israel.

Pentru că s-a purtat astfel,

N-am nimicit – cu mic, cu mare –

A lui Israel adunare.

12De-aceea, iată ce voi face:

„Închei un legământ de pace,

Cu el și cu sămânța lui.

13Astfel, de-a lungul timpului,

Ăst legământ de preoție –

Ce-l fac cu el – veșnic să fie,

Pentru că, râvnă, a avut

El, pentru Domnul, și-a făcut

O ispășire-n acest fel,

Pentru întregul Israel.”

14Bărbatul care-a fost ucis,

Acolo – despre care-am zis

Că o străină și-a luat

Din Madian – a fost chemat

Zimri, iar tată, îl avea

Pe cel cari, Salu, se numea.

El unul e, dintre cei care,

Casa lui Simeon îi are,

Drept căpetenii. Negreșit,

15Cu el odată, a pierit

Și fata care-l însoțea

Și care, Cozbi, se numea.

Se știe că această fată,

Pe Țur, îl avusese tată –

Cel care fost-a căpitan

Al unui neam din Madian.

Omorârea madianiților

16Domnul, lui Moise, i-a vorbit

Și iată ce i-a poruncit:

17„Pe Madian, să îl priviți

Ca pe-un vrăjmaș. Să-l nimiciți

18Căci dușmănos s-a purtat el,

Când l-a momit, pe Israel,

Spre închinare la Peor,

Spre-ale Madianiților

Fapte, prin ale lor femei,

Precum e fapta Cozbiei

Ce-a fost ucisă – cum se știe –

Când a căzut acea urgie

A Domnului, peste popor,

Pricinuită de Peor.”