Isaia 3 - Biblia ?n versuri 2014（BIV2014）

1Domnul – care-i conducător

Al tuturor oștirilor –

În vremurile de apoi,

Are să ieie înapoi

Sprijinul Său, ce îl primim

În Iuda și-n Ierusalim.

De-ntreg poporul va fi vai,

Căci orișice mijloc de trai –

Atuncea – ne va fi luat.

Orice izvor va fi secat:

Și cel cari pâine ne dădea,

Dar și cel cari apă avea.

2Viteazul e luat și el,

Iar omul de război, la fel.

Vor fi luați judecători,

Proroci, bătrâni și ghicitori.

3Va fi luat acela care,

Peste cincizeci este mai mare.

Toți dregătorii sunt luați;

Nici sfetnici nu vor fi lăsați;

Meșteșugarul cel ales

Nu va scăpa, bine-nțeles;

Nici vrăjitorul dovedit

Precum că este iscusit,

Nu va putea avea scăpare,

În vremea ‘ceea de-ncercare.

4„Drept căpetenii, vor avea

Niște băieți. De-asemenea,

Niște copii le voi aduce

Și-am să-i așez spre a-i conduce!”

Așa va fi, căci negreșit,

Domnul e Cel care-a vorbit.

5Oameni-or fi asupritori;

Se vor vădi răuvoitori,

Căci apăsa-va fiecare

Pe cel pe cari aproape-l are.

Omul bătrân va fi lovit

De către tânăr. Negreșit,

Omul care e pus în cinste,

Lovit e de cel fără minte,

Cari se vădește de nimic.

6Merg pân’ acolo, încât zic

Fratelui omului acel –

Când îl găsesc – în acest fel:

„Tu ai o haină! Fii, apoi,

Drept căpetenie, peste noi!

Ia aste dărmături – nu sta –

Și pune-le sub mâna ta!

7Dar chiar în ziua ‘ceea, el

Le va răspunde în ăst fel:

„Nu pot fi doctor, chiar de-aș vrea,

Căci n-am pâine în casa mea

Și n-am nici haină. Nu puteți,

Drept căpitan să mă puneți,

Să cârmuiesc acest popor,

Căci nu vreau să fiu domnitor.”

8Ierusalimul s-a stricat

Și-acuma este clătinat.

Cu Iuda s-a-ntâmplat la fel,

Căci clătinat este și el.

Faptele lor necugetate

Se dovedesc a fi-ndreptate

Doar împotriva Domnului,

Să-nfrunte măreția Lui.

9Înfățișarea fețelor

Stă mărturie-n contra lor

Și precum Sodomiții – iată –

Nelegiuirea le e dată

Pe față, căci nu se sfiesc,

Iar s-o ascundă, nu voiesc.

Vai, e de sufletele-acele,

Căci pregătesc doar lucruri rele!

10Bine-i de cel neprihănit:

Acela este fericit,

Pentru că are să adune

Roade, din faptele lui bune.

11Vai, de acel care e rău,

Căci parte are-n lucrul său,

De roadele faptelor lui,

Care sunt ale răului!

12Pe-al meu popor îl asupresc

Niște copii și-l stăpânesc

Niște femei. Popor al meu,

Cârmuitorii tăi, mereu,

Te duc în rătăcire mare

Și pustiesc a ta cărare!

13Curând, curând Domnul Se-arată

Și o să facă judecată.

Domnul are să stea-n picioare

Și o să judece popoare.

14Atunci când Domnul Se arată,

El va intra la judecată

Cu cei mari ai poporului,

Precum și cu bătrânii lui:

„Voi ați mâncat via și – iată –

Prada de la sărac luată

În casa voastră se găsește!

15Dar cine vă îngăduiește,

Pe-al Meu popor, să îl călcați

Și pe săraci să-i apăsați?” –

A-ntrebat Domnul cari, mereu,

E al oștirii Dumnezeu.

16Domnul a glăsuit apoi:

„Fetele care sunt la voi –

Fiice al Sionului –

În mijlocul poporului

Umblă cu gâturile-ntinse,

Mândre și cu priviri aprinse

De pofte. Iată că pășesc

Mărunt și că își zornăiesc

Verigile de la picior.

De-aceea, creștetele lor,

17Domnul o să le pleșuvească

Și o să le descoperească

Rușinea-n fața tuturor.”

18Verigile de la picior,

Domnul – atuncea – le va scoate.

Luate-o să le fie toate

Podoabele strălucitoare:

Și sorișori și lunișoare;

19Cercei brățări – și-asemenea

Maramele – o să le ia;

20Vor fi luate lănțișoare –

Podoabele pentru picioare –

Și legăturile purtate

Pe capete; vor fi luate

Cutiile cele în care,

Mirosuri, și-au pus fiecare,

Brâiele cele minunate

Și băierele descântate;

21O să le ia inelele

Precum și verigelele

Care în nas sunt așezate;

22De-asemeni, le vor fi luate

Și straiele cele pe care

Le folosesc la sărbătoare,

Cămășile lor cele largi,

Cu mantiile cele dragi

Și pungile încăpătoare,

23Maramele cele ușoare,

Turbanele, cămășile

Cele subțiri și-oglinzile.

24Fi-va-n putoare prefăcut –

Atunci – mirosul cel plăcut;

Locul în cari brâul ședea,

O frânghie are să-l ia.

În loc de părul încrețit,

Va fi un creștet pleșuvit.

Unde o mantie a stat,

Un sac strâmt fi-va așezat

Și-n loc de frumusețe, are

Să fie-un semn de înfierare.

25Bărbații tăi – și-asemenea

Vitejii tăi – toți vor cădea

Sub ascuțișul sabiei

Și-n câmp au să rămână ei.

26Vor geme porțile pe care

Fiica Sionului le are,

Căci despoiată va fi ea

Și pe pământ are să stea.