Numeri 24 - Biblia ?n versuri 2014（BIV2014）

1Balaam când iar a observat

Că Domnu-a binecuvântat

Pe Israel, nu s-a grăbit –

La fel precum a mai fugit,

În alte dăți – la descântat

Ci, spre pustie, s-a uitat.

2În largul ei, el l-a zărit

Pe Israel, stând rânduit

În corturi, după seminție.

Atunci s-a întâmplat să vie

Al Domnului Duh, peste el

3Și-a prorocit, în acest fel:

„Mie, cari sunt chemat Balaam

Și, pe Beor, tată, îl am,

Ochii îmi sunt deschiși, mereu,

4Și-aud glasul lui Dumnezeu.

Am viziunea Domnului

Și mă închin ‘naintea Lui,

Căzând cu fața la pământ,

Iar ochii, tot deschiși, îmi sânt.

Iată acuma, eu – Balaam –

O veste, pentru tine, am:

5„Cât de frumoase corturi ai –

Tu, Iacove – în care stai!

Ce locuințe minunate,

Are Israelul, durate!

6Ca niște văi apar fiind,

Ca și grădini ce se întind

Lângă un râu curgând în voie,

Ca și copacii de aloe,

Pe care Domnul i-a sădit,

Ca cedrii care și-au găsit

Loc, lângă apa râului.

7Ape se scurg, din vadra lui.

Sămânța lui nu-i însetată,

De ape mari fiind udată,

Căci curg în jurul ei, șireag.

Mult mai presus decât Agag,

Se-nalță al său Împărat.

Iată dar, că s-a-nfiripat,

Acum, a lui împărăție

Și tare, ea are să fie.

8Domnul, de mână, l-a luat

Și-apoi, El l-a eliberat,

Din al Egiptului ținut.

Puternic, astfel, s-a făcut

Și a ajuns tăria lui,

Precum cea a bivolului.

Pe orice neam, îl nimicește,

Atunci când i se-mpotrivește.

El sfarmă oasele oricui

Și-l stinge, cu săgeata lui.

9Genunchii, el și-i îndoiește,

Atuncea când se odihnește,

Asemenea ca și un leu.

Ca o leoaică e, mereu.

De cine, el, va fi sculat?

Să fie binecuvântat

Oricine-l binecuvintează;

Dar blestemat, cel ce cutează

Să-l blesteme, are să fie!”

10Balac se-aprinse de mânie,

Când pe Balaam, l-a auzit.

Bătând din palme, i-a vorbit:

„Ca să îi blestemi, te-am chemat,

Dar tu i-ai binecuvântat,

De trei ori, pe vrăjmașii mei!

11Pleacă acasă! Fă ce vrei,

Căci cinste-am vrut să îți dau eu,

Dar văd acum, că Dumnezeu –

Din felu-n care tu vorbești –

Nu te-a lăsat să o primești.”

12Balaam a zis: „Eh! Nu ți-am spus,

Atunci când solii m-au adus,

13Că și dacă o să îmi dai

Casa pe care tu o ai,

Cu aur și argint ticsită,

Vorba care va fi rostită,

Nu pot s-o spun din capul meu,

Ci numai cum vrea Dumnezeu?

Nu zic nici bine și nici rău,

Ci spun numai cuvântul Său.

14Acuma dar, iată că eu

Pleca-voi la poporul meu.

Mă-ntorc acasă, fii pe pace.

Dar hai să-ți spun ce îi va face

Acest popor ce îl zărești,

Poporului ce-l stăpânești.”

Steaua din Iacov

15Balaam, în urmă, a vorbit

Și-n acest fel, a prorocit:

„Iată, eu sunt chemat Balaam

Și pe Beor, tată, îl am.

Ochii îmi sunt deschiși, mereu,

16Și-aud glasul lui Dumnezeu.

Am viziunea Domnului

Și mă închin ‘naintea Lui

Căzând cu fața la pământ,

Iar ochii, tot deschiși, îmi sânt.

De-aceea astăzi, eu – Balaam –

O veste, pentru tine, am:

17Iată, privesc pe-al vremii drum

Și îl zăresc, dar nu acum –

Aproape – ci în depărtare.

Eu văd, din Iacov, cum răsare

O stea ce urcă peste fire.

Văd un toiag de cârmuire

Care-a ieșit din Israel.

Străpunge-va Moabul El,

Și îi va prăpădi – să știi –

În urmă, pe-ai lui Set copii.

18Peste Edom, El stăpânește;

Peste Seir apoi, domnește

Și peste toți aceia cari

Îi sunt vrăjmașii. Fapte mari,

19Are să facă Israel.

Acel care-a ieșit din el –

Care, din Iacov, S-a-nălțat –

Domnește ca un împărat,

Căci este un stăpânitor.

Va prinde orice muritor

Cari, din cetăți, va fi scăpat.”

20Balaam, în juru-i, s-a uitat.

Pe-Abimelec, el l-a zărit

Și iată ce i-a prorocit:

„Abimelec este cel care

E – dintre neamuri – cel mai mare.

El este-ntâiul, negreșit;

Dar într-o zi, e nimicit.”

21Către Cheniți, când s-a uitat,

Balaam așa a cuvântat:

„E tare locuința ta,

Iar cuibul ți l-ai pus a sta

Pe stâncă, însă – negreșit –

22Cain o să fie pustiit,

Căci iată, trebuie să vie

Asur, să-l ducă în robie.

23Balaam, apoi, iar a vorbit

Și iată ce a prorocit:

„Vai! Cine poate să trăiască,

Atunci când are să-mplinească,

Aceste lucruri, Dumnezeu?

24Niște corăbii, zăresc eu:

Cei din Chitim au să sosească.

Pe-Asur, au să îl nimicească,

Și pe Eber. Pe negândite,

Și ele fi-vor nimicite.”

25Balaam, în urmă, s-a sculat

Și către casă a plecat.

Balac a procedat la fel:

Acasă, a plecat și el.