Isaia 21 - Biblia ?n versuri 2014（BIV2014）

Împotriva Babilonului

1Către pustia mării, iată,

E prorocia îndreptată.

Precum pornește-o vijelie

Din miazăzi, are să vie

Și el, din țara-nfricoșată,

Trecând pustia neumblată.

2Un vis grozav m-a răscolit

Și multe mi-a descoperit.

Asupritorul asuprește,

Pustiitorul pustiește.

„Elamule, hai, suie-te!

Tu, Medio, hai, scoală-te

Și împresoară! Am să fac

După cum este al Meu plac

Și va-nceta oftarea lor” –

A zis Domnul oștirilor.

3Când aste lucruri le-am văzut,

Inima mea s-a și umplut

De mari neliniști. De îndat’,

Niște dureri m-au apucat,

Asemenea celor pe care

Doar ceasul nașterii le are.

De zvârcoliri, nu am putut

Să mai aud. Nici n-am văzut

Nimic, căci m-a împiedicat

Tremurul ce m-a apucat.

4Inima-mi bate tot mai tare,

Iar groaza-mi intră-n mădulare.

Noaptea plăcerilor se-arată

A fi de spaime-nveninată.

5Ei întind masa și se-așează,

În timp ce străjile veghează.

În jurul mesei, cu toți stau,

Mănâncă liniștiți și beau…

Însă de-odat’, s-a auzit

Un strigăt care-a poruncit:

„Sus voievozi, și fiecare

Să-și ungă scutul ce îl are!”

6Căci iată ce mi-a poruncit

Domnul, atunci când mi-a vorbit:

„Du-te acuma și așează,

Degrabă, un străjer, de pază.

Acesta, grijă, va avea,

Să-ți spună tot ce va vedea.”

7El s-a suit pe o-nălțime

Și-a văzut multă călărime.

Pe cai veneau, doi câte doi;

La fel și pe măgari apoi;

Și pe cămile, se zăreau

Că tot doi câte doi erau.

Străjerul, neclintit, a stat

Și-apoi, atent, a ascultat.

8După aceea, ca un leu,

El a strigat: „În turnul meu,

Doamne, de pază eu am stat,

Noapte de noapte, și-am vegheat!

9Mulți călăreți, eu am zărit,

Doi câte doi cum au venit.”

Apoi, străjerul a luat

Cuvântul iar, și a strigat:

„Iată acuma, am văzut

Că Babilonul a căzut!

Toate icoanele-s sfărmate

Ș, la pământ sunt aruncate!”

10Popor al meu – cari ai luat

Parte, când eu am secerat

Grâul din arii – ți-am vestit

Ceea ce eu am auzit

Din partea Celui cari, mereu,

E al oștirii Dumnezeu,

Din partea Domnului, pe care,

Israel, Dumnezeu, Îl are.

Împotriva Edomului și Arabiei

11Această prorocie, iată,

Asupra Dumei e-ndreptată.

De la Seir, în acest ceas,

Mi s-a strigat: „Cât a rămas,

Străjerule, pân’ au să vină

Zorii cu dalba lor lumină?

Străjerule, mai e mult oare,

Până când soarele răsare?”

12„Iată că dimineața vine,

Dar noaptea – încă – se mai ține” –

A zis străjerul. „Dacă vreți

Să mă-ntrebați, voie aveți.

Acum, întoarceți-vă dar,

Și-apoi veniți să-ntrebați iar.”

13Această prorocie, iată,

E spre Arabia-ndreptată.

Cei care din Dedan plecară

Își vor petrece noaptea-afară,

În tufele Arabiei,

Căci negustori în cete-s ei.

14Grăbiți-vă, apă să dați

La cei care sunt însetați!

Locuitori din Tema, voi

Dați pâine la fugari, apoi!

15Căci iată, toți fugari-acei

Fug dinaintea sabiei,

De arcul care s-a-ncordat

Și cari săgeți a aruncat.

Fuge-a lor ceată-nspăimântată,

De lupta cea înverșunată.

16Domnul la mine a venit

Și-n felu-acesta mi-a vorbit:

„Încă un an – cum e cel care

Un simplu simbriaș îl are –

Și o să fie nimicită

Întreaga slavă strălucită,

Pe cari Chedarul – azi – o are.

17Dintre arcașii cei pe care

El îi avea în acel ceas,

Foarte puțini vor fi rămas.”

Lucrul acesta, negreșit,

Are să fie împlinit,

Căci astfel a vorbit Acel

Cari îi e Domn, lui Israel.