Geneza 23 - Biblia ?n versuri 2014（BIV2014）

Moartea și îngroparea Sarei

1Când se-ntâmplau aceste fapte,

De-o sută douăzeci și șapte

De ani, sta Sara, pe pământ.

2Când o chemă la El, Cel Sfânt,

La Chiriat-Arba ședea –

Cari și Hebron se mai numea –

În țara Canaanului.

La căpătâiul soaței lui,

Veni Avram să se jelească,

Să plângă, să se necăjească.

3În urmă, moarta și-a lăsat,

Și de Hetiți, el s-a rugat:

4„Eu sunt străin și venetic;

Vreau un ogor – oricât de mic –

Să-mi dați, ca loc de-nmormântare,

Să-mi îngrop moarta, și pe care,

Eu am să-l cumpăr de la voi.”

5Hetiți-au zis: „Tu ești, la noi,

La fel ca și un domnitor

6Al Domnului, în ăst popor.

Îngroapă-ți moarta, după lege,

Și cel mai bun mormânt alege

Căci vei vedea cum, negreșit,

De nimeni nu vei fi oprit.

Deci, ia mormântul orișicui.”

7Atunci, în fața neamului –

A fiilor ce-ai lui Het sânt –

Avram, cu fața la pământ,

8Căzu și glăsui apoi:

„O, domnii mei, vă rog, pe voi,

Să mergeți la Efron – de vreți –

A lui Țohar, și – de puteți –

Pe lângă el să stăruiți,

9Iar peștera aceea – știți –

Macpela-i numele ce-l poartă –

Peșteră care-i așezată

Lângă al lui Efron ogor –

Să îl rugați dar, domnilor,

Să mi-o dea mie. O plătesc.

Cinstit, am să-l despăgubesc.

Vreau peștera, ca neamul nostru,

Să aibă, în mijlocul vostru,

10Loc de mormânt.” Dar Efron sta

Acolo, și îl asculta.

El a grăit, către Avram:

11„Acel ogor pe care-l am –

Pe care-i peștera aflată –

Ți-l dăruiesc, acuma. Iată,

Nu trebuie să mi-l plătești –

Ți-l dau, ca să îl folosești!”

Efron așa a glăsuit,

Și toți ai săi l-au auzit.

12Avram, atunci, s-a înclinat

În fața lui și-a cuvântat:

13„Te rog, ascultă, domnul meu:

Vreau să-ți plătesc ogorul. Eu

Îți dau prețul pe care-l crez’

Și-apoi, moarta-mi înmormântez.”

14Efron, în urmă, a vorbit:

15„Locul pe care l-ai voit –

Acea bucată de pământ

Ce-ți trebuie pentru mormânt –

Și în argint e patru sute

De sicli, poți să-l iei, și du-te

De-ți pune moarta, mai apoi.

Ce-s patru sute, între noi?”

16Efron, vorbirea, și-a sfârșit.

Avram, pe loc, a cântărit

Argintul ce i-a fost cerut

Și târgul, astfel, s-a făcut.

17Ogoru-n care se afla

Și peștera din Macpela,

Cu Mamre era față-n față.

Acea întreagă suprafață,

18S-a întărit dar, ca moșie

A lui Avram – ca să se știe –

În fața fiilor pe care,

Neamul lui Het, în lume-i are,

Și-n fața celor cari erau

Atunci, acolo, căci aveau

Treburi anume în cetate.

19Când fost-au rânduite toate,

Avram, pe Sara, a-ngropat-o

În peștera ce-a cumpărat-o,

Aflată în ogoru-acela,

Care era chemat Macpela;

I-a fost vândută de Efron,

Fiind în față la Hebron,

Sau Mamre – cum mai e numită –

Și în Canaan este găsită.

20Câmpul fusese dăruit

De-ai lui Het fii, și folosit

De-Avram, ca loc pentru mormânt,

În al Hetiților pământ.