Exodul 1 - Biblia ?n versuri 2014（BIV2014）

POPORUL ISRAEL ÎN EGIPTÎnmulțirea israeliților în Egipt

1Iată numele fiilor,

Cari pe Israel – tatăl lor –

În al său drum, l-au însoțit,

Când în Egipt s-a stabilit.

Familiile i-au urmat,

Iar ei, cu Iacov, au intrat

În țara Egiptenilor.

Iată acum, numele lor:

2Ruben și Simeon plecară;

Levi și Iuda îi urmară,

3Și Isahar; au fost urmați

În drumul lor, de ceilalți frați:

De Zabulon și Beniamin;

4Dan și Neftali, apoi, vin.

Gad și Așer au încheiat

Șirul celor care-au plecat,

Cu Iacov. Astfel, s-a găsit

5Că sufletele ce-au ieșit

Din coapsele lui Iacov, toate,

Sunt șaptezeci, de se socoate.

În acel timp îndepărtat,

Iosif era-n Egipt plecat.

6În urmă, Iosif a murit.

Apoi, și frații i-au pierit,

Și tot leatul oamenilor,

Care erau de vârsta lor.

7Ai lui Israel fii sporiră

În număr și se înmulțiră

Atât de mult, de au umplut

Al Egiptenilor ținut.

Suferințele israeliților

8Peste Egipt, s-a ridicat –

În urmă – un nou împărat.

El nu știa ce a făcut

Iosif, căci nu l-a cunoscut.

9Astfel, mânat de un gând rău,

A zis, către poporul său:

„Priviți dar, la acest popor –

Acela al copiilor

Lui Israel! S-au înmulțit,

Încât acum, au devenit

Mai mulți, în număr, iar apoi,

Se dovedesc mai tari ca noi.

10Veniți ca să ne arătăm

Dibaci, și să nu-i mai lăsăm

Să se întindă și să crească,

Căci s-ar putea să se unească –

În caz că fi-va un război –

Cu-ai noști’ dușmani, iar mai apoi,

Au să ne bată și, afară

Putea-vor a ieși, din țară.”

11Au pus ispravnici, peste ei,

Cari trebuiau, ca pe Evrei,

Să-i asuprească, ne-ncetat,

Prin muncile ce li s-au dat.

În acest fel, s-au construit

Cetățile ce s-au numit

Pitom și Ramses, cetăți care

Slujeau atuncea, drept hambare,

Pentru Egipt. Oricum făceau,

12Și-oricât de tare-i asupreau,

Poporul tot s-a înmulțit,

Până-n-tratât că s-a scârbit

Egiptul, de neamul acel.

13Atunci, fiii lui Israel,

De Egipteni, au fost aduși

Într-o robie aspră – puși

14La tot ce-a fost mai greu în țară,

Ca să le facă viața-amară.

Astfel, ei, lutul, îl scoteau

Și cărămizi apoi, făceau,

Iar muncile ogoarelor

Erau tot pe umerii lor.

În toate câte i-au silit

Să facă, ei au dovedit

Cum că de milă, sunt lipsiți,

Față de cei ce-s asupriți.

15Atuncea, cel încoronat

Peste Egipt ca împărat,

Pe moașele lui Israel,

În grabă, le-a chemat la el.

Șifra și Pua se chemau

Femeile care erau

Moașe, pe-atunci, în Israel.

16Când ele au venit la el,

În felu-acesta le-a vorbit:

„Când veți avea de împlinit

Slujba de moașe, ce-o aveți,

Și, pe femei, voi le vedeți

Că nasc feciori, să-i omorâți!

Vă poruncesc dar: orișicâți

Băieți urmează să se nască,

Să nu-i lăsați, voi, să trăiască!

Pe fete însă, le lăsați

În viață! Înțelesu-m-ați?!”

17Dar moașele nu au făcut

Așa precum le-a fost cerut

De împărat, căci tot mereu,

Teamă aveau de Dumnezeu.

De-aceea-n viață au lăsat

Pe-oricine, chiar de-a fost băiat.

18Atunci, ele au fost chemate,

La împărat, și întrebate:

„De ce, voi ați nesocotit,

Ceea ce eu v-am poruncit,

Și i-ați lăsat ca să trăiască,

Pe cei de parte bărbătească?”

19Dar moașele, la un ison,

I-au dat răspuns, lui Faraon:

„Femeile Evreilor,

Nu-s ale Egiptenilor.

Sunt tari și pot să zămislească,

Mai înainte să sosească

Moașa. Așa este mereu.”

20Acelor moașe, Dumnezeu,

Când a văzut cum s-au purtat,

Le-a făcut bine. Ne-ncetat,

Poporu-n număr a sporit,

21Iar Dumnezeu a dăruit

Moașelor, case. În ăst fel,

Plată primit-au, de la El,

Pentru că Domnul a văzut,

Că – de El – ele s-au temut.

22Dar Faraon s-a mâniat

Și-astă poruncă, el a dat,

Poporului său: „Să luați

Și-apoi, în râu să-l aruncați

Pe orice prunc ce-o să se nască,

Dacă-i de parte bărbătească.

Pe fete-n schimb, să le lăsați –

Pe ele doar, să le cruțați.”