1 Ioan 2 - Biblia ?n versuri 2014（BIV2014）

1„De-aceea, copilașilor,

Vă scriu acestea, tuturor,

Ca încunoștințați să fiți

Și-astfel, să nu păcătuiți.

Dar dacă întâmpla-se-va,

Ca să greșească cineva,

Păcătuind, Îl avem, sus,

Pe Domnul nost’, Hristos Iisus –

Pe Cel ce e neprihănit –

La Tatăl nostru, pregătit

Să mijlocească mai apoi,

În a Lui față, pentru noi.

2El este jertfa ispășirii,

Pentru păcatul omenirii.

3Și, prin aceasta doar, noi știm,

Că Îl cunoaștem, de păzim

Poruncile care s-au dat,

Pe care, El ni le-a lăsat.

4De-aceea, iată că vă scriu:

Cel care zice: „Eu Îl știu”,

Dar vorbele-I nu I-a păzit,

Un mincinos s-a dovedit;

Și, procedând în acest fel,

Nu este adevăr, în el.

5Acel care, Cuvântul Lui,

Îl va păzi, a Domnului

Iubire va ajunge-n el,

Desăvârșită-n acest fel,

Și, prin aceasta, arătăm,

Cum că în El, noi ne aflăm.

6Cel care-n El vrea a se ține,

Va trebui să știe bine,

A viețui curat, frumos,

Cum a trăit Iisus Hristos.

7De-aceea, prea iubiților,

Când vă scriu astăzi, tuturor,

N-am să vă dau poruncă nouă,

Ci pe cea veche v-o las vouă,

Pe care, precum ați văzut,

Voi o aveți de la-nceput.

Cuvântul ce L-ați auzit,

Este porunca ce-am vestit.

8Totuși, mă-ntorc și vă scriu vouă,

Acuma, o poruncă nouă,

Lucru care-i adeverit

Și se referă, negreșit,

Atât la El, cât și la voi,

Ca să-nțelegeți mai apoi,

Că întunericul dispare

Și că lumina chiar răsare.

9Cel care spune că trăiește

Doar în lumină, dar urăște

Pe al său frate, este încă,

Aflat în bezna cea adâncă.

10Acela care îl iubește

Pe al său frate, dovedește

Cum că trăiește în lumină.

În el, nu se găsește vină

Și nici prilej de poticnire.

11Vă scriu, ca să vă dau de știre,

Cum că în beznă-i rătăcit

Acela care s-a vădit

Că l-a urât pe al său frate.

Cărările îi sunt aflate

În întuneric și nu știe

Unde se duce, ce-o să fie,

Fiindcă ochii i-au orbit

În bezna ce l-a-nvăluit.

12Vă scriu dar, copilașilor,

Căci astăzi, vouă, tuturor,

Pentru-al Său Nume, vi-s iertate

Nenumăratele păcate.

13Părinților, vouă vă scriu,

Pentru că voi – cum bine știu –

Sunteți cei ce L-au cunoscut,

Pe Cel ce e de la-nceput.

Și vouă dar, tinerilor,

Vă scriu acuma, tuturor,

Căci, pe cel rău, l-ați biruit.

Iată, cu cale am găsit,

Să scriu, și scris-am tuturor –

Deci vouă, copilașilor –

Căci precum bine am văzut,

Pe Tatăl, voi L-ați cunoscut.

14Părinților, vouă v-am scris –

Căci după cum eu am mai zis –

În adevăr, L-ați cunoscut,

Pe Cel ce e de la-nceput.

Voi, tinerii, sunteți cei cari

Ați dovedit că sunteți tari;

De-aceea, v-am tot scris mereu:

Căci văd că al lui Dumnezeu

Cuvânt e-n voi – v-a întărit –

Și, pe cel rău, l-ați biruit.

15Vă spun dar, lumea n-o iubiți,

Nici ceea ce, în ea, găsiți.

Când cineva, lumea, iubește,

Să știți că-n el nu se găsește

Iubirea Tatălui ceresc.

16Cele ce-n lume se găsesc –

Deci pofta pământească-a firii,

A ochilor, sau a privirii

Și lăudăroșenia care,

Mereu, e pe-a vieții cărare –

Nu izvorăsc din Tatăl Sfânt:

Ci sunt lumești, de pe pământ.

17Dar lumea și cu pofta ei,

Vor trece, și rămân doar cei

Cari fac voia lui Dumnezeu –

Doar ei vor rămânea, mereu.

18Vă scriu acuma, tuturor:

Să știți dar, copilașilor,

Că în curând, timpul se curmă,

Căci este ceasul de pe urmă.

Iar după cum ați auzit,

Iată, e timpul potrivit,

Ca anticristul să se-arate.

V-am înștiințat de-aceste toate,

Căci deja, mulți s-au ridicat

Și anticriști s-au arătat.

Prin asta este dovedit

Că ceasul ultim a sosit.

19Ei, dintre noi, s-au ridicat,

Însă, precum s-au arătat,

Nu sunt de-ai noștri. De erau,

Cu noi și-acuma se aflau.

Dar iată că ne-au părăsit.

Din rândul nostru au ieșit

Ca să se vadă mai apoi,

Cum că nu toți sunt dintre noi.

20Dar voi, cei care ați primit,

Din partea Celui Prea Sfințit,

Ungerea Lui, cunoașteți bine

Acest fapt, nu doar de la mine.

21V-am scris, nu că aș fi crezut,

Că voi nu ați fi cunoscut,

Care e adevărul. Eu

V-am scris, în ceasu-acesta greu,

Pentru că știți – și știți prea bine –

Cum că din adevăr nu vine

22Nici o minciună. Mincinos,

Nu e acel cari, pe Hristos,

Încearcă să-L tăgăduiască?

Așa o să se dovedească,

Cine e Anticristu-acel,

Care încearcă-n chip și fel,

Pe Tată și pe al Său Fiu,

Să Îi renege. Astfel, știu

Cine-anticrist se dovedește.

23Acel care-n ăst fel vorbește,

Tăgăduind pe Fiu, nu are

Pe Tatăl; dar acela care,

Pe Fiul L-a mărturisit,

Are pe Tatăl, negreșit.

24Tot ceea ce, de la-nceput,

Ați auzit și ați văzut,

Trebuie să rămână-n voi,

Căci numai astfel, mai apoi,

Veți rămânea în Fiu, mereu,

Și-n Tatăl Său, în Dumnezeu.

25El, iată, ne-a făgăduit

Veșnica viață, negreșit.

26V-am scris aceasta, ca să știți,

Și astfel, pregătiți să fiți,

În ce-i privește pe cei care

Vor căuta, fără-ncetare –

Fără astâmpăr – să găsească,

Vreo cale, să vă rătăcească.

27Voiesc să știe fiecare,

Că acea ungere pe care

Ați dobândit-o de la El,

Rămâne-n voi, și-n acest fel,

N-aveți nevoie de povețe,

De cineva să vă învețe.

Căci numai ungerea Lui poate –

Ca despre lucrurile toate –

Să vă învețe, să vă spună.

Aceasta nu e o minciună,

E ungerea adevărată,

Iar eu vă-ndemn, încă odată,

Să stați în El, neîncetat,

Așa precum ea v-a-nvățat.

28Deci copilașilor, acum,

Rămâneți dar, pe al Său drum –

Rămâneți, tot mereu, în El –

Căci doar așa – în acest fel –

Putea-vom avea îndrăzneală –

Lipsiți fiind de vreo sfială –

Atunci când se va arăta

El, iarăși. Doar așa vom sta,

În fața Lui; asta ne ține,

Spre a nu fi dați de rușine

Și-apoi, să fim îndepărtați,

De fața Lui, dragii mei frați.

29Voi știți că El, neprihănit,

Întotdeauna, S-a vădit.

Deci dacă în neprihănire

Vă duceți viața, s-aveți știre

Cum că din El, voi v-ați născut

Și-acest fapt este cunoscut.”