Matei 11 - Biblia ?n versuri 2014（BIV2014）

1Iisus, după ce-a terminat,

Pe ucenici, de învățat –

Căci doisprezece inși erau

Care, mereu, Îl însoțeau –

Din nou, pe drumuri, a pornit

Și iar, a propovăduit,

Spre binele mulțimilor,

În orișice cetate-a lor.

Trimișii lui Ioan Botezătorul

2Din temniță, a auzit

Ioan, ceea ce-a săvârșit

Iisus, și tot ce s-a-ntâmplat.

3Îndată, el L-a întrebat,

Prin ucenici ce i-a trimis:

„Tu ești Acela” – ei I-au zis –

„Pe care noi L-am așteptat?

Sau poate că ne-am înșelat?”

4Atunci, privind la ei, Iisus

Arată-n juru-I, și le-a spus:

„Voi, lui Ioan, să îi spuneți

Ce auziți și ce vedeți:

5Orbii vederea-și capătă,

Iar șchiopii nu mai șchioapătă;

Surzii aud, sunt curățați

Leproșii, morți-s înviați,

Și Evanghelia se vestește

Săracilor. Ferice este

6De omu-acela, pentru care,

Eu nu-s prilej de-mpiedicare.”

Mărturia lui Iisus despre Ioan

7Pe când ei se duceau, Iisus,

Noroadelor, astfel, le-a spus:

„La ce-ați ieșit? Ce să vedeți?

O trestie-n pustiu? Spuneți!

8Totuși, ce-ați vrut să vedeți voi?

Un om avut, în haine moi?

Cei care-s astfel îmbrăcați

Sunt la palat, printre-mpărați.

9Atunci, de ce-ați ieșit? Ce vreți?

Oare-un proroc vreți să vedeți?

Așa e. Cel din acest loc,

Mai mult e decât un proroc!

10Despre Ioan se află scris:

„Iată că solul Mi-am trimis,

Mergând ‘naintea feței Tale,

Să pregătească a Ta cale.”

11Adevărat vă spun: toți cei

Născuți vreodată din femei,

Decât Ioan, n-au fost mai mari.

Să știți, însă, că acel cari –

În ceruri – este cel mai mic,

Mai mare-i decât el. Vă zic:

12De la Ioan, cu osteneală

Se poate – dacă dai năvală –

Să intri în Împărăție,

În ceruri. Asta să se știe!

13Pân’ la Ioan, au prorocit

Proroci, și Legea a vorbit.

14Acuma însă, dacă vreți

Cu dinadins să-nțelegeți,

Aflați: Ioan este Ilie,

Cel care trebuia să vie!

15Cei cu urechi de auzit,

Să înțeleagă ce-am vorbit!

16Cu cine se aseamănă

Neamul acesta? Seamănă

Cu niște copilași – șezând

Prin târguri – la alții strigând:

17„Frumos, din fluier, v-am cântat:

Degeaba, că voi n-ați jucat!

De jale v-am cântat apoi,

Dar tot degeaba: n-ați plâns voi.”

18Nici n-a mâncat, nici n-a băut

Și, „drac”, ați zis că a avut

19Ioan. Acuma, a venit

Al omului Fiu. N-a postit,

Ci a mâncat și a băut.

De-aceea, voi, când l-ați văzut,

Ați spus că „Este-un băutor

De vinuri și un mâncător,

Prieten al vameșilor,

Precum și-al păcătoșilor.”

Totuși, înțelepciune-a fost

Îndreptățită-n al ei rost.”

Mustrarea cetăților nepocăite

20Iisus, minuni, a săvârșit,

În lume. Nu s-au pocăit,

Însă, acei ce le-au văzut –

În fața căror s-au făcut.

Iisus, atuncea, a mustrat

Cetățile-n care-a lucrat:

21„O, vai și-amar va fi de tine –

Cât ești de mare – Horazine!

O, vai Betsaido, de mergeam

Și în Sidon sau Tir făceam

Minunile ce le-ați zărit,

Degrabă s-ar fi pocăit

În sac și în cenușă. Lor,

22O să le fie mai ușor,

În ziua judecății. Iar

23Tu Capernaume, crezi chiar

Că pân’ la cer vei fi-nălțat?

Află că fi-vei dărâmat!

Căci dacă ar fi fost văzute

Minunile ce-au fost făcute

În tine, de către acei

Locuitori ai Sodomei,

Și azi, cetate-ar exista.

24La judecată, când vei sta,

Sodomei îi va fi mai bine

Decât cum fi-va pentru tine.”

Lucrurile descoperite pruncilor – Jugul lui Hristos

25Apoi, El a continuat:

„Tată, în veci, fii lăudat,

Că aste lucruri, le-ai ascuns

De înțelepți; de nepătruns

Sunt pentru cel ce-i iscusit.

Tu, însă, le-ai descoperit

26Copiilor. Fii lăudat,

De felu-n care ai lucrat!

27Toate-Mi sunt date Mie. Eu

Le am, dar, de la Tatăl Meu.

Fiul, deplin, nu-i cunoscut

Decât de Tatăl; și știut

E Tatăl, doar de Fiul Lui

Și încă de acela cui,

Fiul, să Îl arate, are.

28Veniți la Mine, toți cei care

Sunteți trudiți și-mpovărați,

Și-odihnă o să căpătați!

29Haideți! Luați toți, jugul Meu

Și-asemeni Mie fiți, căci Eu

Sunt blând, cu inima smerită.

La Mine poate fi găsită

Odihna-atât de necesară

Pentru sufletul vost’. Ușoară

30E sarcina Mea. Jugul Meu

E bun. Veniți la Dumnezeu!”