1 Samuel 30 - Biblia ?n versuri 2014（BIV2014）

Întoarcerea lui David la Țiclag

1David și cei ce-l însoțeau,

Înspre Țiclag se îndreptau.

Pe drum, trei zile au făcut;

Când au ajuns, ei au văzut

Că-n miazăzi au năvălit

Amaleciții și-au lovit

Țiclagu-n cale, pustiind

Tot ce-ntâlneau și nimicind.

Țiclagului, ei, foc, i-au dat

2Și prinși, în urmă, au luat

Femeile ce le-au găsit,

Care-n Țiclag au locuit.

Când în Țiclag s-au pogorât,

Pe nimenea n-au omorât,

Ci doar cetății, foc, i-au dat,

Au luat totul și-au plecat.

3David și-ai săi, când au ajuns

Și când, în grabă, au pătruns

În a Țiclagului cetate

Și au văzut cum că furate

Au fost toate-ale lor soții –

Precum și toți ai lor copii –

4În hohote au izbucnit

Cu toții și s-au tânguit.

5Două soții, David avea:

Ahinoam i se numea

Prima, fiind din Izreel.

A doua fost-a din Carmel.

Abigail era chemată,

Fiind, de la Nabal, luată.

Astfel, femeile acele,

Răpite-au fost atunci, și ele.

6David era-n mare strâmtoare,

Căci toți voiau să îl omoare

Cu pietre, căci erau mâhniți,

Furioși și-n contra lui porniți,

Pentru tot ce s-a întâmplat.

Dar David s-a îmbărbătat

Și s-a-ncrezut în Dumnezeu,

Care l-a sprijinit, mereu.

7Pe-Abiatar – preotul care,

Pe-Ahimelec, părinte-l are –

La sine-ndată, l-a chemat

Și-n acest fel, a cuvântat:

„Adu-mi efodul!” El s-a dus

După efod și l-a adus.

8David, în fața Domnului,

Merse, să ceară sfatul Lui:

„Ce să fac, oare? Să pornesc,

Pe-Amaleciți, să-i urmăresc?

Pot oare, ca să plec acum?

Am să-i ajung, oare, pe drum?”

Domnul a zis: „Poți să pornești

Și poți ca să îi urmărești.

Îi vei ajunge, negreșit,

Și totul fi-va izbăvit.”

9David, atunci, și-a adunat

Toți oamenii și a plecat.

Aceia care-l însoțeau,

La șase sute se vădeau.

Astfel, ajunse ceata lor,

Pân’ la pârâul zis Besor.

Acolo, ei s-au așezat

Cu tabăra și-au așteptat

Să vină cei întârziați,

Care, pe drum, erau aflați.

După ce toți s-au adunat,

10David în tabără-a lăsat

Pe două sute dintre ei,

Pentru că oamenii acei,

Prea obosiți, se dovedeau,

Iar mai departe, nu puteau

Atunci, a merge, negreșit.

Cu ceilalți însă, a pornit

După Amaleciți, de-ndată.

Cei ce erau cu el, în ceată –

Care, la drum, îl însoțeau –

La patru sute se vădeau.

De apele Besorului,

David și toată ceata lui

Trecură-n grabă. Pe-un tăpșean,

11Au întâlnit un Egiptean.

Oamenii care l-au aflat,

La David, l-au înfățișat.

David, atunci când l-a zărit,

A înțeles că-i ostenit,

Că e flămând și însetat.

Cu pâine, el l-a îmbiat,

A poruncit, apă, să-i dea,

12Și i-a mai dat, de-asemenea,

O legătură de smochine

Și de stafide, de la sine.

După ce omul a mâncat,

Puteri a prins și s-a-ntremat,

Căci au trecut trei zile-n care

Nimic, n-avuse, de mâncare.

13David, în urmă, i-a vorbit:

„Spune-mi, de unde ești venit?”

El a răspuns: „Sunt un băiat

Cari, din Egipt, este plecat.

Muncesc la un Amalecit.

Stăpânul meu m-a părăsit

Acum trei zile, căci eram

Bolnav și-abia mă mai mișcam.

14Spre miazăzi, am năvălit,

În partea-n care-a locuit

Poporul Cheretiților.

Cu oastea-Amaleciților,

Prin Iuda, noi am mai trecut –

Pe lângă-al lui Caleb ținut –

Și în Țiclag am năvălit,

Pe care l-am și pustiit.”

15David l-a întrebat apoi:

„Vrei să ne duci, acum, pe noi,

La oastea de Amaleciți?”

„Dacă-ndurare-mi dăruiți” –

Răspunse el – „mă învoiesc

Și am să vă călăuzesc.

Jură-mi acuma, te rog eu,

Pe Numele lui Dumnezeu,

Că n-ai să mă ucizi apoi

Și nici nu mă vei da-napoi,

În mâinile stăpânului

Ce îl aveam, ca rob al lui.”

16David, atunci, s-a învoit,

Iar tânărul i-a însoțit,

Ducându-i la Amaleciți.

Aceștia fost-au risipiți

În tot ținutul. Chefuiau

Și bucuroși se arătau,

Pe urma prăzii dobândite

Din jafurile săvârșite

În țara Filistenilor

Și-n a lui Iuda. Oastea lor,

Acum, o grijă doar, avea:

Aceea de-a mânca și-a bea.

17David, în zori, a năvălit

Și până-n seară i-a zdrobit.

Doar patru sute au scăpat

Căci, pe cămile, s-au urcat

Și-n mare grabă au fugit.

David nu i-a mai urmărit

18Căci, înapoi, el a luat

Tot ceea ce le-a fost furat.

În felu-acesta, a putut

Ca soațele ce le-a avut,

Să și le ieie, înapoi.

19Toți au văzut, mirați, apoi,

Cum că nimic nu le-a lipsit,

Din ceea ce le-a fost răpit.

Nevestele, toate erau,

Cu pruncii pe care-i aveau.

20Au mai luat cirezi de boi

Și toate turmele de oi,

Iar cei cari turmele mânau,

Mergeau în față și strigau:

„Prada aceasta, toată – iată –

De către David e luată!”

21În urmă, David a sosit,

La oamenii cari s-au oprit,

La apele Besorului,

Căci două sute dintre-ai lui,

Prea obosiți, s-au dovedit

Și-n luptă nu l-au însoțit.

Ei s-au grăbit – care, de care –

Să-i iasă în întâmpinare.

David, când s-au apropiat,

De sănătate, i-a-ntrebat.

22Dintre cei ce l-au însoțit

În luptă, unii s-au vădit

Răuvoitori și au strigat:

„Oameni-aceștia n-au luptat,

Pentru că nu au fost cu noi.

Astfel, din prada de război,

Nimica, nu le datorăm.

Trebuie numai să-i lăsăm,

Nevestele, să și le ia –

Copiii de asemenea –

Și-apoi, să plece, unde vor!”

23Dar David zise: „Fraților!

Să nu-ndrăznească cineva,

Să făptuiască-așa ceva!

Căci Dumnezeu ne-a dăruit

Prada și tot El ne-a păzit.

Pe cei care ne-au atacat,

În mâna noastră, i-a lăsat.

24Și cine credeți, mai apoi,

Că vă va asculta pe voi?

Aceeași parte, vor avea

Ce-i ce-au luptat, și-asemenea,

Cei care nu ne-au însoțit,

Căci lucrurile ne-au păzit.”

25Și astăzi, se face la fel,

În orice loc, în Israel.

O lege și un obicei,

E acest lucru, la Evrei.

26Când, la Țiclag, ei au sosit,

David găsi că-i potrivit

Să dea apoi, din prada lor –

O parte – și bătrânilor

Din Iuda și, de-asemenea,

Prietenilor ce-i avea.

Îndată, daruri, a trimis,

Iar cei care le-au dus, au zis:

„Acesta este darul meu,

Pe care, vouă, vi-l dau eu,

Din prada ce am dobândit

Atuncea când m-am războit

Cu toți vrăjmașii cei pe care

Al nostru Dumnezeu îi are!”

27Daruri, el a trimis, astfel,

Celor ce fost-au la Betel

Și la Iatir și la Ramot,

28La Eștemoa și Sifmot;

La Aroer, trimise-apoi,

Parte, din prada de război.

29De-asemeni, daruri au primit

Cei ce-n Racal au locuit.

A mai trimis și la Cheniți,

Precum și la Ierahmeliți;

30Cei cari, în Cor-Așan erau,

Cei care-n Horma se aflau,

Cei ce-n Atac au locuit,

De-asemeni, daruri, au primit.

31Cei din Hebron primiră-apoi,

Parte, din prada de război.

Pe orișiunde a trecut

David cu-ai săi, parte-a făcut,

La toți, din pradă – negreșit –

Fiind astfel, de toți, iubit.