Faptele apostolilor 4 - Biblia ?n versuri 2014（BIV2014）

Petru și Ioan la Sinedriu

1Ioan și Petru mai erau

La Templu, încă, și vorbeau

Norodului, când a venit –

De Saduchei mulți însoțit,

De preoții norodului –

Chiar căpitanul Templului.

2Cu toții necăjiți erau,

Pentru că cei doi învățau

Despre-nvierea lui Iisus.

3Atunci, mâna, pe ei, au pus

Și-n temniță i-au aruncat,

Până în zori, căci s-a-nserat.

4Dar mulți din cei ce-au auzit

Cuvântul care-a fost vestit,

S-au încrezut în spusa lor.

Astfel, al credincioșilor

Rând a sporit și, numărați,

Au fost cam cinci mii de bărbați.

5În zori, bătrâni și cărturari –

Precum și capii cei mai mari

Ai gloatelor – se sfătuiră

Și, spre Ierusalim, porniră.

Acolo, ei s-au adunat

Și-au hotărât a ține sfat.

6Parte luă, la adunare,

Chiar Ana, preotul cel mare;

Chiar și Caiafa a venit,

De Alexandru însoțit

Și de Ioan. Se mai aflau,

Acolo, cei ce se trăgeau

Din neamul marilor preoți.

7După ce au sosit cu toți,

Au poruncit a fi aduși

Ioan și Petru și-au fost puși

Să stea la mijloc, iar apoi,

I-au întrebat: „Spuneți dar, voi:

Cu ce putere-ați săvârșit,

În al cui nume-ați făptuit,

Lucrul pe care l-am văzut?”

8Petru, de Duhul Sfânt, umplut,

Le zise: „Vouă, celor cari

Peste norod sunteți mai mari,

Vouă, bătrâni israeliți,

Vă voi răspunde, ca să știți!

9Uitați-vă, numai, la mine:

Pentru o facere de bine,

Pentru că s-a tămăduit

Un biet bolnav nenorocit,

Suntem, la întrebări, luați –

Trași la răspundere! Aflați –

10Și voi, și-ntregul Israel –

Că vindecat e omu-acel –

Ologul ce v-a fost adus –

Prin sfântul Nume-al lui Iisus

Hristos din Nazaret, pe care –

Cum bine știe fiecare –

Voi L-ați ucis! În mod voit,

L-ați dat să fie răstignit,

Dar Dumnezeu nu L-a lăsat,

Între cei morți, ci L-a-nviat!

11El este „piatra lepădată”

De voi zidarii, și-acum iată

„Că a ajuns a fi adusă

Și-n capul unghiului e pusă.”

12Voiesc dar să vă dau de știre

Că-n nimeni alt’ nu-i mântuire

Sub ceruri, pentru că – sub soare –

Nu-i un alt Nume dat, în care,

Omul să fie mântuit.

Doar în Iisus, a dobândit

Umanitatea, mântuire!”

13Auzind astfel de vorbire

Și îndrăzneala arătată

De Petru și Ioan, mirată,

Rămase-ntreaga adunare,

Căci îi știa pe fiecare,

Dintre cei doi, că nu aveau

Carte defel și că erau

Oameni de rând. Din tot ce-au spus,

Au înțeles căci cu Iisus

Oameni-aceia au umblat.

14Dar pentru că cel vindecat

Era prezent, nu au putut

Vorbi-mpotrivă. Au tăcut

15Și, din Sobor, au poruncit,

Să fie scoși. S-au sfătuit

16Mult, între ei, și-au zis apoi:

„Ce facem dar, cu ăștia doi?

Ierusalimul a văzut

Minunea care s-a făcut,

Prin ei. Aceasta e vădită,

Nu poate fi tăgăduită.

17Acuma, ce măsuri luăm?

Deci haidem să nu-i mai lăsăm –

Ca vestea să nu se lățească –

În acest Nume, să vorbească.”

18Ei, înăuntru – mai apoi –

Când îi chemară pe cei doi,

Le porunciră cu strictețe,

Pe nimeni să nu mai învețe

În sfântul Nume-al lui Iisus.

19Ioan și Petru-atunci au spus:

„Acum dar, judecați și voi:

De cine-i – drept – s-ascultăm noi,

Mai mult? De voi? De Dumnezeu?

Răspunsul nu-i așa de greu.

20Deci, nu putem să nu vorbim

De toate câte noi le știm,

Pentru că noi le-am auzit

Și le-am văzut, necontenit.”

21Atuncea, i-au amenințat

Și-apoi, să plece, i-au lăsat,

Căci nu puteau să-i pedepsească,

Să nu cumva să se stârnească

Noroadele, care – mirate

De lucrurile întâmplate –

Îl lăudau pe Dumnezeu

Și slavă-I aduceau mereu.

22Ologul – acel om cu care,

Minunea cea de vindecare

S-a petrecut – în vârstă fuse:

De patru zeci de ani, trecuse.

Petru și Ioan la ai lor

23Ioan și Petru-au revenit

Printre ai lor și-au povestit

Apoi, ce s-a-ntâmplat, la toți:

Ce au vorbit marii preoți

Și-ai lor bătrâni. Când auziră,

24Ei, glasurile, își uniră

Și, către Domnul, au strigat:

„Stăpâne, care ai creat

Și cer și mare și pământ

Și toate câte-n ele sânt!

25Prin Duhul Sfânt, Tu ai vorbit,

Prin David, care a rostit:

„Oare de ce-s întărâtate

Neamuri? De ce sunt cugetate

Lucruri deșarte, în popor?

26Iată că orice domnitor,

Precum și-ai lumii împărați,

Unitu-s-au și-s răsculați –

Toți – împotriva Domnului

Și împotriva Unsului –

Al Unsului, Alesul Său.”

27Potrivnici, lui Iisus al Tău,

Rob Sfânt pe care Tu L-ai uns

Și care, la noi, a ajuns,

S-au însoțit cu-adevărat –

Așa precum ne-ai înștiințat –

Aici chiar, în astă cetate:

Pilat și Neamurile toate,

Al nostru împărat, Irod,

Și al lui Israel norod.

28În acest fel, s-a împlinit

Tot ce fusese pregătit,

De mâna Ta, de al Tău sfat.

29Doamne, ei ne-au amenințat,

Dar Te rugăm ca să privești

La ei și să ne întărești,

Cu-a Ta putere și-ndrăzneală,

Ca, fără nici o șovăială,

Să răspândim, al Tău Cuvânt.

30Întinde brațul Tău cel sfânt,

Minuni să fie-nfăptuite

Și bolile tămăduite,

Stârpit să fie orice rău,

Prin Numele Robului Tău,

31Iisus.” După ce s-au rugat,

Puternic s-a cutremurat

Locul în care au șezut

Și, de Duh Sfânt, ei s-au umplut.

De-aceea, fără de sfială,

Vestiră, plini de îndrăzneală

Și de curaj, la toți, mereu,

Cuvântul spus de Dumnezeu.

Unirea și dragostea credincioșilor

32Mulțimea celor ce credeau,

Un trup și-un suflet doar, erau.

De obște le aveau pe toate

Și nu sta nimeni a socoate

Care ar fi averea lui.

33Despre-nvierea Domnului,

Apostolii mărturiseau

Și, plini de har, cu toți erau.

34Nu era nimeni, printre ei,

Să ducă lipsă, căci toți cei

Care aveau case, ogoare,

Vindeau totul și fiecare,

Prețul pe care îl primeau,

35Apostolilor îl dădeau

Punând la ale lor picioare

Banii, iar ei – la fiecare –

După nevoi, au împărțit.

36Iosif, cel care s-a numit

Barnaba – numele-i e pus

De-apostoli și-nseamnă tradus

„Al mântuirii fiu” – Levit,

De neam din Cipru, a venit

37Cu banii ce i-a obținut

Pe un ogor ce l-a vândut,

Și-ntreaga sumă căpătată,

Apostolilor, le-a fost dată.