Geneza 12 - Biblia ?n versuri 2014（BIV2014）

Plecarea și sosirea lui Avram în țara Canaan

1Domnul îi zise lui Avram:

„Iată acum, ce planuri am:

Din țara ta, din neamul tău

Și din casa tatălui tău,

Să ieși, să pleci cu casa ta,

În țara ce-ți voi arăta.

2Din tine, face-voi neam mare.

Vei fi o binecuvântare –

Un nume mare-ți va fi dat

Și fi-vei binecuvântat.

3Voi binecuvânta pe cei,

Care, la rândul lor, și ei,

Mereu, te-au binecuvântat.

Dar o să fie blestemat,

Necontenit, omul acel

Care te-a blestemat și el.”

4Avram nu a mai zăbovit,

Ci el, la drum, a și pornit.

Îndată, Lot, cu-Avram se duse,

Cari șapte’șicinci de ani făcuse

Atuncea chiar, în acel an,

Când au ieșit ei, din Haran.

5Avram, cu Sarai și cu Lot –

Cu tot avutul lor cu tot,

Cu slugi pe cari le-a câștigat,

Cu avuții ce-a adunat

Cât locuit-a în Haran –

Plecă și-ajunse-n Canaan.

6Avram, în țară, a intrat

Și la Sihem s-a așezat,

În locul ce i-a fost vestit,

Stejarul lui More numit;

Doar Canaaniți erau în țară.

7Domnu-i vorbi, lui Avram, iară:

„Privește astă țară! Toată,

Seminței tale-i va fi dată!”

Atunci, Avram a construit

Altar, Celui ce i-a vorbit.

8Apoi, spre munte, a plecat

Și cortul și l-a așezat,

Având Betelul înspre vest,

Iar Ai fiind aflat la est.

Un alt altar a înălțat,

În urmă, și s-a închinat,

Chemând Numele Domnului,

Acolo-apoi, în fața lui.

9Drumul și l-a continuat,

Spre miazăzi, neîncetat.

Avram în Egipt

10Venit-a foametea cea mare,

Și-astfel – silit de-mprejurare –

Avram, vremelnic, s-a mutat

Și în Egipt s-a așezat.

11Până-n Egipt, puțin era,

Iar înainte de-a intra,

Nevestei sale, i-a vorbit:

„Tu ești frumoasă. Negreșit,

12Când Egiptenii te-or vedea –

Știind că ești nevasta mea –

Pe mine mă vor omorî

Și în pământ m-or pogorî.

13De-aceea, uite ce aș vrea:

Să spui că tu ești sora mea.

Atunci, mie-mi va merge bine

Și voi trăi și eu, prin tine.”

14Când, în Egipt, ei au intrat,

Și Egipteni-au constatat,

Sarai, cât de frumoasă este,

Iute s-au dus și-au dat de veste

15Slujbașilor de la palat.

Ei, imediat, l-au înștiințat

Pe Faraon. Măritul rege

Vru s-o cunoască – se-nțelege –

Pe Sarai, și a poruncit

Să-i fie-adusă negreșit.

16Avram a fost întâmpinat,

Cu cinste mare, și i-au dat

Robi, roabe și cirezi de boi,

Măgari, cămile, multe oi.

17Dar Domnului nu i-a plăcut

Tot ceea ce s-a petrecut

Și-atuncea, El l-a pedepsit

Pe Faraon și l-a lovit

Cu mari urgii, căci a sa vină,

În Sarai își avea pricină.

18Atuncea, marele-mpărat,

Către Avram, a cuvântat:

19„De ce-ai făcut una ca asta –

Spunând că soră ți-e nevasta?

Căci după ce mi-ai spus tu mie,

Eu am luat-o de soție!

Acum ia-ți-o și părăsiți

Egiptul! Slugi! Să-i însoțiți!”

20Și slugile lui Faraon

Făcură-n jurul lor cordon

Și i-au vegheat necontenit

Până Egiptu-au părăsit.