1Domnul, lui Moise, i-a mai spus:
„Acest popor trebuie dus
În țara care am promis
Că le-o voi da, precum am zis
Pe când vorbit-am cu Avram
Isac și Iacov, de-al lor neam:
„Seminței voastre-i va fi dată
Țara aceasta minunată!”
2În față-ți, voi trimite Eu –
În țară – pe îngerul Meu,
Să-i izgonească pe Hetiți,
Pe Canaaniți și Amoriți
Și pe Heviții care sânt,
Acuma, pe al ei pământ.
Am să-i alung pe Feresiți
Și-ntregul neam de Iebusiți.
3Lapte și miere, ne-ncetat,
Curge, în țara ce ți-am dat.
Acolo du-ți poporul tău.
Eu nu voi fi-n mijlocul său –
În mijlocul poporului.
Nu vreau, ca-n timpul drumului,
Să Mă silească să-l lovesc
Și astfel să îl nimicesc,
Pentru că Mi s-a arătat
Cât este de-ncăpățânat.”
4Poporul, când a auzit
Ce grele vorbe a rostit
Domnul, de el, s-a întristat,
Și nimenea n-a mai purtat
Podoabe. Domnu-a zis apoi,
5Lui Moise: „Bine văd că voi,
În fața Mea, v-ați arătat
Un neam cari e-ncăpățânat.
O clipă doar, de poposesc
Eu, între voi, vă prăpădesc.
Acuma, să vă aruncați
Podoabele ce le purtați
Și am să văd Eu, mai apoi,
Ce este de făcut, cu voi!”
6Israelul și-a aruncat
Podoabele și a plecat,
De la Horeb – deci de la munte –
Iar Moise se afla în frunte.
Moise mergând la cort7Moise, în tabără, s-a dus,
Cortul și-a strâns și l-a adus
Afară din al ei cuprins,
Iar după ce și l-a întins
„Cortu-ntâlnirii”, l-a numit.
Acolo, cei care-au dorit
A-L întreba pe Dumnezeu,
Puteau să meargă, tot mereu.
8Atunci când Moise se-ndrepta
Spre cort, poporul aștepta
Și îl priveau, stând în picioare,
Lângă al său cort, fiecare.
9De câte ori Moise intra
În cort, norul se cobora
În fața ușii cortului,
Iar Moise-I vorbea Domnului.
10Atuncea când cobora, norul
Era văzut de-ntreg poporul,
Care, cuprins de spaimă mare –
Lângă al său cort, fiecare –
Cu fața la pământ cădea.
11Domnul, lui Moise, îi vorbea
Față la față, cum vorbește
Acela care se-ntâlnește
Cu un prieten. Moise-apoi
Venea în tabără-napoi,
Dar tânărul care-i slujea,
Din cort, afară, nu ieșea.
Iosua-i fuse slujitor,
Și era al lui Nun fecior.
Moise cere să vadă slava lui Dumnezeu12Domnului, Moise i-a vorbit:
„Iată că Tu mi-ai poruncit:
„Să duci acest popor!” Dar cine
E cel ce merge-va cu mine,
Nicicând, Tu nu mi-ai arătat
Deși mi-ai spus: „Ai căpătat,
‘Nainte-Mi, trecere anume,
Pentru că Eu te știu pe nume!”
13Acum, dacă Te-ai îndurat
Și trecere am căpătat
În fața Ta, găsesc cu cale,
Să Îmi areți căile Tale.
Atunci, Te voi cunoaște eu,
Atuncea și sufletul meu
Are să fie-ncredințat
Că trecere am căpătat
În fața Ta. Să Te gândești,
Că neamul ce-l călăuzești,
Este, de fapt, al Tău popor!”
14Domnul răspunse, gânditor:
„Eu Însumi am să te-nsoțesc
Și-odihnă am să-ți dăruiesc.”
15Moise a zis: „De nu voiești
Ca Însuți Tu să ne-nsoțești,
Nu ne lăsa ca să pornim
Din acest loc. Deci cum să știm
16Că Tu, de noi, Te-ai îndurat
Și trecere am căpătat
Și Eu, și-al Tău popor apoi?
Nu atunci, oare, când, cu noi,
Tu ai să mergi și însoțiți
Astfel, vom fi deosebiți
De neamurile câte sânt
Pe fața-ntregului pământ?”
17Domnul, lui Moise, i-a vorbit:
„Voi face precum ai dorit,
Ca tu să crezi cu-adevărat
Că trecere ai căpătat
În fața Mea și că, anume,
Pe tine te cunosc pe nume!”
18Moise i-a zis lui Dumnezeu:
„Să Îți văd slava, doresc eu!”
19Domnul răspunse: „Am să fac
Așa precum e al tău plac:
Prin fața ta, tu vei vedea,
Cum trece frumusețea Mea
Și voi chema Numele Meu
‘Naintea ta; pentru că Eu
Mă-ndur numai de cine vreau
Și cui doresc, milă îi dau!”
20Apoi a zis: „Nu vei putea
Ca să privești, la fața Mea,
Căci cel ce o să Mă zărească,
Nu poate ca să mai trăiască!”
21Domnul a zis: „Am pentru tine,
Un loc aicea, lângă Mine.
Pe astă stâncă vei ședea,
22Iar când va trece slava Mea,
În crăpătura de pe stâncă
Am să te pun. Și totuși, încă
Nu ești destul de ocrotit.
Atunci vei fi acoperit
De mâna Mea, și va fi bine,
Când am să trec pe lângă tine.
23Când mâna am s-o iau apoi,
Mă vei vedea, pe dinapoi;
Însă nicicum nu vei putea
Ca să privești la fața Mea.”
Who We AreWhat We EelieveWhat We Do
2025 by iamachristian.org,Inc All rights reserved.
