1 Corinteni 8 - Biblia ?n versuri 2014（BIV2014）

Carnea rămasă de la jertfe

1„În ce privește – fraților –

Lucrul jertfit idolilor,

Nu sunteți voi, în neștiință,

Căci vă știu, plini de cunoștință.

Dar cunoștința, îngâmfare

Aduce, pentru fiecare.

Numai iubirea se vădește,

Că-i singura care zidește.

2Dacă va crede cineva,

Precum că el știe ceva,

Omul acel n-a cunoscut,

Încă, ce trebuie știut.

3Atunci când întâmpla-se-va

Că Îl iubește cineva,

Pe Dumnezeu, sigur să fie,

Precum că Dumnezeu îl știe.

4Acuma dar, despre mâncare,

Din toate lucrurile care,

La idoli, au ajuns jertfite,

Vă voi da sfaturi, potrivite.

Deci, fiți atenți, la ce vă zic:

Un idol nu este nimic,

Căci doar un singur Dumnezeu

Există și va fi, mereu.

5Chiar dacă-ar fi, după cum știți,

Mai mulți, unii așa numiți

Drept „dumnezei” și care sânt

Fie în cer sau pe pământ

(Și-ntradevăr, sunt mulți acei

Care se cheamă „dumnezei”,

Și totodată – pe pământ –

Pe lângă ei, și mulți „domni” sânt),

6Totuși, există – pentru noi –

Un singur Dumnezeu apoi,

Adică Tatăl Cel Divin –

De unde toate-acum ne vin,

Și pentru care, noi trăim –

Și-un singur Domn pe care-L știm:

Iisus Hristos, prin care sânt

Toate, de pe acest pământ,

Și, de asemenea, apoi,

Prin El, suntem, acum, și noi.

7Păcat, că nu orice ființă

Are această cunoștință.

Unii fiind obișnuiți,

Până acum – după cum știți –

Cu idolii, dacă mănâncă

Din jertfa lor, mai gândesc, încă,

Precum că lucrul – negreșit –

Pentru un idol, e jertfit,

Iar al lor cuget, arătat

Drept slab fiind, e întinat.

8Dar nu carnea este cea care,

Plăcuți – pe noi, pe fiecare –

Ne face, pentru Dumnezeu.

Nimic, de-aceea, vă spun eu,

Că nu avem să câștigăm

Dacă, din ea, o să mâncăm.

Nici dacă nu mâncăm, vă zic

Căci n-avem de pierdut, nimic.

9Acum, însă, vă rog, dragi frați,

Ca bine seama să luați,

La slobozenia arătată;

Să nu faceți, din ea, vreodată –

Pentru cei cari sunt slabi din fire –

O pricină, de poticnire.

10Căci dacă, întâmpla-se-va,

Ca să te vadă, cineva,

Pe tine – care ai știință

Despre această cunoștință –

Precum că-n temple idolești,

La masă, stai ca să prânzești,

Atuncea, al său cuget – care

E slab – nu-l va împinge, oare,

Ca să mănânce, negreșit,

Din ceea ce a fost jertfit,

Pentru un idol? Iar astfel,

11O să ajungă omu-acel –

Care, în cuget, s-a vădit

Că este slab – să fi pierit,

Din pricina științei tale,

Când tu i-ai apărut în cale.

Să nu greșești, astfel, cumva,

Pentru că vreau, să-ți spun, ceva:

Și pentru el – neîndoios –

Să știi, că a murit Hristos!

12Dar dacă, astfel – dragilor –

Voi, împotriva fraților,

Ajungeți să păcătuiți

Și-n al lor cuget slab, loviți,

Păcătuiți, neîndoios,

Chiar împotriva lui Hristos.

13De-aceea, dacă o mâncare,

Pe unul din ai mei frați, are

Să îl aducă, în păcat,

Atuncea – carne – niciodat’,

N-am să mănânc, să nu găsească

Prilej, ca să păcătuiască.”