Evrei 3 - Biblia ?n versuri 2014（BIV2014）

1„De-aceea dar, frați sfinți, voi care,

Parte aveți de-acea chemare,

Pe cari, din ceruri, o primiți,

Vă rog, ca să vă ațintiți

Privirile, către Cel care

Apostol e și Preot Mare.

Pentru mărturisirea noastră,

Întoarceți-vă fața voastră,

Mereu dar, spre Iisus Hristos,

2Acela care, credincios,

S-a arătat, necontenit,

Celui care L-a rânduit,

Precum și Moise-a arătat

„Credință mare, ne-ncetat –

În toate și în tot, mereu –

În casele lui Dumnezeu”.

3Iată că El a fost găsit

Drept vrednic, de a fi primit

O slavă mult mai mult mai mare,

Decât cea pe cari Moise-o are,

Căci, mult mai mult, este cinstit,

Cel ce, o casă, a zidit,

Decât e cinstea ce-o avea

Casa în sine, pentru ea.

4Orișice casă ridicată,

A fost de cineva durată.

Să știți că totul – negreșit –

Este, de Dumnezeu, zidit.

5Cât despre Moise, ne-ndoios,

„Găsit a fost el, credincios,

În casele lui Dumnezeu”,

Numai ca slugă, ca, mereu,

Să poată face mărturie

Despre ce va avea să fie,

Deci, despre lucruri hărăzite

Ca, mai târziu, a fi vestite.

6Însă acum, Iisus Hristos –

Ca Fiu – se-arată credincios

A fi peste-a lui Dumnezeu

Casă; iar casa Lui, mereu,

Într-adevăr, suntem chiar noi,

Dacă ne vom păstra apoi

Nădejdile, pân’ la sfârșit,

Și-al nostru crez, nezguduit –

Cu care-acum, ne lăudăm.

7De-aceea, zic să ascultăm

Ce zice Duhul Sfânt apoi:

„Dacă al Său glas, astăzi – voi –

Aveți ca să îl auziți,

8În inimi să nu vă-mpietriți,

La fel ca-n ziua răzvrătirii,

Sau ca în ziua ispitirii,

Când în pustie-au rătăcit

9Ai voști părinți și-au îndrăznit,

Pe Mine, să Mă ispitească,

Sperând că au să reușească

De a Mă pune la-ncercare,

Încât văzut-a fiecare,

În patruzeci de ani, la rând,

Mereu, puterea Mea lucrând!

10Prin felu-n care s-au purtat,

Ajuns-am de M-am dezgustat,

De neamul lor, și am rostit

Acest cuvânt: „Necontenit,

În inimă, ei rătăcesc.

N-au cunoscut și nu găsesc

Căile mele! Mâniat,

11Peste măsură, am jurat,

Precum că ei nu vor putea,

Să intre în odihna Mea!”

12De-aceea zic, dragii mei frați,

Ca bine, seama, să luați,

Să nu aveți, cumva, în voi,

O inimă, care apoi,

Necredincioasă e, și care

Poate, oricând, a fi în stare

Să vă despartă-ntr-un târziu

De Dumnezeul nostru viu.

13Unii pe alții, căutați,

Necontenit, să vă-ndemnați

Cât încă, vremile sunt bune

Și cât timp, „Astăzi”, se mai spune,

Pentru ca nici unul din voi

Să nu se împietrească-apoi,

Prin a păcatului purtare,

Care aduce înșelare.

14Căci ne-am făcut – neîndoios –

Părtași ai lui Iisus Hristos,

Dacă păstrăm pân’ la sfârșit,

Al nostru crez, nezguduit –

Încrederea ce am avut,

În inimi, de la început.

15Cât timp se spune, pentru noi,

„Dacă al Său glas, astăzi, voi

Aveți ca să îl auziți

În inimi, să nu vă-mpietriți,

La fel ca-n ziua răzvrătirii,

La fel ca-n ziua ispitirii.”

16Cine-au fost cei ce-au auzit,

Și care-apoi, s-au răzvrătit?

Nu, din Egipt, ieșit-au oare,

Prin Moise-atuncea, fiecare?

17Iar patruzeci de ani – la fel –

De cine-a fost, dezgustat, El?

N-au fost, cumva, aceia care,

Mereu, păcătuit-au oare,

Și-a căror trupuri, negreșit,

Moarte-n pustiu, au putrezit?

18Și oare, cui, El S-a jurat,

Că n-au să poată, niciodat’,

Să intre în odihna Lui?

Dar oare, nu poporului

Cel care nu L-a ascultat,

Ajunse El de S-a jurat?

19Să intre dar, ei n-au putut,

Căci, necredință, au avut.”