1Mare e Domnul, ne-ncetat.
Mereu El este lăudat
De cei care-n cetate sânt,
Aflați pe muntele Său sfânt
2Frumoasă-i înălțimea lui,
A muntelui Sionului.
E înălțat – veșnic – să fie,
Pentru pământ, o bucurie.
Cetatea ‘ceea minunată,
În miază noapte, e aflată.
Acolo este așezat,
Mereu, Marele Împărat.
3Al nostru Domn și Dumnezeu
Turn de scăpare e, mereu.
4Toți împărații se adună,
Ca să pornească împreună.
5Către cetate au privit,
Dar s-au temut și au fugit.
6I-a apucat un tremur mare,
Ca și durerile pe care
Doar o femeie le simțește,
În clipa-n care zămislește.
7Fugit-au toți, înspăimântați,
De parcă sunt, de vânt, luați,
De vântul care s-a pornit
Să bată dinspre răsărit,
Sfărâmând corăbiile care,
Din Tarsis, au plecat pe mare.
8Întocmai cum s-a povestit,
La rândul nostru am privit
Apoi, și astfel am văzut
Tot ceea ce s-a petrecut
Azi, în cetatea cea pe care
Al nostru Dumnezeu o are.
Cetatea Lui are să ție
De-acum și până-n veșnicie.
9La bunătatea Domnului,
Noi ne gândim, în Templul Lui.
10Lauda Ta și al Tău Nume
S-ajungă-n capete de lume,
Căci dreapta Ta – fără-ncetare –
S-arată plină de-ndurare.
11Și muntele Sionului
Și fiicele poporului
Lui Iuda vesele se-arată,
De a Ta dreaptă judecată.
12Străbateți tot Sionul voi,
Iar ale lui turnuri apoi,
Le numărați, ca să le știți.
13La-ntăritura lui, priviți
Și cercetați, plini de mirare
Palatele pe cari le are,
Ca să le povestiți apoi,
La cei ce fi-vor după voi.
14Iată, Acesta-i Dumnezeu
Și e al nostru, tot mereu.
El, călăuză, Se vădește
Și pân’ la moarte ne-nsoțește.
Who We AreWhat We EelieveWhat We Do
2025 by iamachristian.org,Inc All rights reserved.
