Amos 7 - Biblia ?n versuri 2014（BIV2014）

Vedenii asupra prăbușirii lui Israel

1Iată că Domnul Dumnezeu –

Al cărui slujitor sunt eu –

Astă vedenie mi-a dat:

Niște lăcuste-am observat,

În clipa-n care-a început

Otava nouă de-a crescut,

După cositu-mpărătesc.

2Lăcustele de cari vorbesc

Distrus-au, cu desăvârșire,

Iarba, de pe întreaga fire.

Când am văzut aceasta, eu

Am zis: „O, Dumnezeul meu,

Îndură-Te și dă iertare!

Cum să stea Iacov în picioare?

Când el, așa de slab, se-arată!”

3Atuncea, Domnului – pe dată –

Rău I-a părut și S-a căit

Și-n felu-acesta a vorbit:

„Una ca asta, niciodat’,

N-are a se mai fi-ntâmplat.”

4În urmă, Domnul Dumnezeu –

Al cărui slujitor sunt eu –

Astă vedenie mi-a dat,

În care eu am observat

Precum că El vestea, prin foc,

Pedeapsa pentru acest loc.

Focul a prins să ardă tare,

Mâncând Adâncu-acela mare,

Iar flăcările-au apucat,

Și din câmpie de-au mușcat.

5Când am văzut aceasta, eu

Am zis: „O, Dumnezeul meu,

Oprește-Te și dă iertare!

Cum să stea Iacov în picioare?

Când el, așa de slab, se-arată!”

6Atuncea, Domnului, pe dată,

Rău I-a părut și S-a căit

Și-n felu-acesta, a vorbit:

„Una ca asta, niciodat’,

N-are a se mai fi-ntâmplat.”

7Apoi iar, Domnul Dumnezeu –

Al cărui slujitor sunt eu –

Altă vedenie mi-a dat.

Atuncea, eu am observat

Că Domnul pe un zid șezuse

Și-o cumpănă, în mâini, avuse.

8Domnul mi-a zis: „Amos! Ce crezi

Că am în mână Eu? Ce vezi?

„O cumpănă văd” – am zis eu.

„Așa e! În poporul Meu,

Pun cumpăna” – îmi spuse El –

„Căci nu-l mai iert, pe Israel.

9‘Nălțimile ce se arată

Drept ale lui Isac, pe dată,

La pustiesc și – ia aminte –

Toate locașurile sfinte

Pe cari le are Israel,

N-am să le cruț, în nici un fel,

Căci le dărâm. Le voi strica

Și sabia voi ridica

Asupra casei cea în care,

Ieroboam este mai mare.”

10Atunci, Amația – acel

Cari preot fost-a în Betel –

Către Ieroboam – aflat

Pe scaunul de împărat

În Israel – soli a trimis

Prin cari în acest fel a zis:

„Iată că Amos se vădește

Că împotrivă-ți uneltește,

Iar țara Israelului

Nu suferă cuvântul lui!

11Ascultă ceea ce a zis:

„Ieroboam va fi ucis

Cu sabia, iar Israel

Ajunge rob. Dus va fi el,

În altă țară, ce se-arată

A fi foarte îndepărtată!”

12Apoi, Amația s-a dus

Până la Amos și i-a spus:

„Hai, văzătorule! Ne lasă!

Du-te la a lui Iuda casă!

Du-te dar, ca să prorocești

Și pâine-acolo, să găsești!

13Însă aicea – la Betel –

Să nu mai prorocești, defel,

Căci e un sfânt locaș pe care

Cel ce e împărat îl are

Și-un templu e – precum se știe –

Pentru întreaga-mpărăție!”

14Amos răspunse-atunci, pe loc:

„Află că eu nu sunt proroc

Și nici fiu al prorocilor.

Iată, sunt numai un păstor,

Iar altă muncă, pentru mine,

Mai e culesul de smochine,

Smochine care s-au făcut

În al Egiptului ținut.

15Dar, de la turma mea de oi,

M-a luat Domnul, iar apoi,

Să prorocesc, M-a trimis El,

Poporului lui Israel,

Zicându-mi: „Du-te și vorbește!

Poporului, îi prorocește!”

16Ascultă dar, Cuvântul Lui!

Ascultă spusa Domnului

Tu, care-mi spui: „Să nu vorbești!

Nimic să nu le prorocești,

Lui Israel și lui Isac!”

Tu, cel care îmi spui să tac,

17Ascultă-al Domnului cuvânt!

Ascultă ce a zis Cel Sfânt!

„Nevasta are să-ți curvească.

Sabia are să-ți lovească

Copiii, iar a ta câmpie –

Ogorul tău – are să fie

Dat altora, căci – negreșit –

Cu frânghia va fi-mpărțit,

Cu funia de măsurat!

Într-un pământ sterp, necurat,

Tu vei muri, iar Israel,

Rob, va ajunge a fi el,

Departe de al său ținut,

De țara-n care a șezut!”