Apocalipsa 2 - Biblia ?n versuri 2014（BIV2014）

1„Scrie-i, la îngerul pe care,

Biserica-n Efes îl are:

„Iată ce zice, pentru tine,

Cel care, șapte stele, ține

În dreapta Lui, umblând cu ele,

Necontenit, printre acele

Sfetnice-n juru-I așezate –

Care, din aur, sunt lucrate –

Și șapte sunt: „Eu am văzut

2Ce fel de fapte ai făcut.

Știu bine că te ostenești,

Știu ce răbdare dovedești,

Iar pe cei răi, necontenit,

Eu știu că nu i-ai suferit.

Mai știu că i-ai pus la-ncercare,

Pe oamenii aceia care,

A fi apostoli, se țineau,

Și-ai arătat că nu erau,

Ci mincinoși, i-ai dovedit.

3Știu ce-ai răbdat și-ai suferit,

Din pricina Numelui Meu,

Și, tare, te-ai ținut, mereu,

Fără să cazi de oboseală.

4Totul e drept – fără-ndoială –

Însă doresc a-ți arăta

Că am ceva-mpotriva ta.

Ceea ce M-a nemulțumit,

E faptul că ți-ai părăsit

Iubirea de la început.

5Acum, de unde ai căzut,

Te sfătuiesc să-ți amintești

Și-ți spun ca să te pocăiești.

La prima dragoste apoi,

Întoarce-te tu, înapoi.

Așa să faci, și va fi bine,

Căci altfel, voi veni la tine

Și am să iau sfeșnicul tău,

Ca să îl mut din locul său.

Ăst lucru, ai să îl pățești,

În caz că nu te pocăiești.

6Cu toate-acestea, însă-ți spun,

Că ai, totuși, un lucru bun:

Acela că, tu n-ai iubit

Faptele ce le-au săvârșit

Nicolaiții, căci și Eu

Urăsc faptele lor, mereu.

7Cel care are urechi bune,

S-asculte-atent ceea ce spune

Duhul, Bisericilor: „Iată,

Răsplata care-i va fi dată,

Celui ce-nvinge: acel om

Primi-va, din al vieții pom –

Aflat în rai, la Dumnezeu –

Dreptul de-a se-nfrupta, mereu.”

8Scrie-i, la îngerul pe care,

Biserica din Smirna-l are:

„Iată ce-ți spune ție-acum,

Cel cari, întâi, este – precum

Și „Cel din urmă” e chemat –

Cari mort a fost, dar a-nviat:

9„Îți știu necazul suferit

Și sărăcia, negreșit.

(Cu toate-acestea, ești bogat.)

Batjocuri multe-ai îndurat,

Din pricină de la acei

Care își zic că sunt Iudei,

Însă nu sunt, ci se vădesc,

Precum că ei alcătuiesc,

De fapt, o sinagogă-n care,

Satana este cel mai mare.

10Să nu te temi dar, nicidecum,

De ce vei suferi, pe drum,

Căci diavolul va vrea apoi,

Să-i ia pe unii dintre voi,

Să-i vâre-n temniță și are

Să-i pună, astfel, la-ncercare.

În zece zile încheiate,

Mare necaz se va abate,

Asupra voastră, dar să știți

Că trebuie să biruiți.

Până la moarte, credincios,

Să te areți, căci ne-ndoios,

În felu-acesta, reușești,

Cununa vieții, s-o primești.

11Cel care are urechi bune,

S-asculte-atent, ceea ce spune

Duhul, Bisericilor: „Iată,

Răsplata care-i va fi dată

Celui ce biruiește: el

Nu va fi vătămat, defel,

De către moartea rânduită,

A doua, de a fi venită.”

12Scrie-i la îngerul pe care

Biserica-n Pergam, îl are:

„Iată ce spune, pentru tine,

Cel care-n stăpânire ține

O sabie deosebită,

O sabie ce-i ascuțită

Pe două părți asemenea,

Două tăișuri, având ea:

13„Știu bine unde te găsești

Și știu că, unde locuiești,

Se află scaunul pe care –

Satana – de domnie-l are.

Mai știu de-asemeni, că mereu,

Tu ai ținut Numele Meu.

Credința nu ți-ai lepădat,

Ci tare, tu te-ai arătat,

Chiar și atunci când ți-a fost greu –

Atuncea când martorul Meu,

Cel cari Antipa s-a numit

Și credincios s-a dovedit,

A fost ucis, în locu-n care,

Satana, locuință-și are.

14Însă doresc a-ți arăta,

Că am ceva-mpotriva ta.

La tine, niște oameni stau,

Cari, altă-nvățătură, au.

Asemeni lui Balaam, ei fac –

Acela care, pe Balac,

În așa fel l-a învățat,

Încât, prin el, a așezat

O piatră-n care, negreșit,

Israelul s-a poticnit;

Mâncând din lucrurile-oprite –

Ce pentru idoli sunt jertfite –

Ajuns-a, după cum se știe,

Să se dedeie la curvie.

15De-asemeni, știu că ai, la tine,

Un grup de oameni care ține

De-nvățăturile vădite,

Precum că sunt Nicolaite,

Pe care le-am urât, mereu.

16Ascultă dar, îndemnul Meu:

Tu pocăiește-te apoi,

Căci altfel, am să vin la voi,

Curând, și luptă veți avea,

Cu sabia din gura Mea.”

17Cel care are urechi bune,

S-asculte-atent, ceea ce spune

Duhul, Bisericilor: „Iată,

Răsplata care-i va fi dată,

Celui ce o să biruiască:

Acela are să primească

Mana ascunsă și, din ea,

Ca să mănânce, va putea.

O piatră albă, la sfârșit,

Omul acel va fi primit.

Un nume nou are să fie,

În ea, săpat, pe care-l știe

Numai acela cari, firește,

Piatra aceea, o primește.”

18Scrie-i la îngerul pe care,

În Tiatira-n frunte-l are

Biserica: „Iată ce-a spus

Fiul Părintelui de Sus;

Privirile ochilor Lui

Sunt ca și para focului;

Picioarele Îi par să fie

Ca și arama ruginie,

Aprinsă și strălucitoare,

Arsă în focul de cuptoare.

19„Cunosc ce fapte ai făcut,

Știu ce credință ai avut,

Ce dragoste ai arătat;

Știu câte-n slujbă ai răbdat,

Și că, la urmă, ai făcut,

Mai mult decât la început.

20Însă, doresc a-ți arăta,

Că am ceva-mpotriva ta.

La tine-i o femeie-aflată,

Cari, Izabela, e chemată.

Drept prorociță, ea ar vrea –

Printre ai tăi – ca să se dea,

Iar tu o lași să dea povețe,

Robilor Mei, și să-i învețe

Să se dedeie la curvie,

Și-n urmă – după cum se știe –

Mănâncă lucrurile-oprite,

Cari, pentru idoli, sunt jertfite.

21I-am dat o vreme, să-și găsească

O cale, să se pocăiască

De relele ce le-a făcut,

Dar ea, cu nici un chip, n-a vrut!

22Iată că am s-o pedepsesc:

Cu boală am să o lovesc

Și am s-o țintuiesc în pat.

La fel se va fi întâmplat

Și cu acei ce preacurvesc,

Cu ea: de nu se pocăiesc,

Am să trimit, la fiecare,

O suferință foarte mare.

23Loviți, cu moartea, au să fie

Copiii ei și o să știe

Biserica, precum că „Eu

Sunt Cel cari cercetez, mereu,

Rărunchi și inimi”, iar apoi –

Când am să Mă întorc, la voi –

Răsplată-i dau, la fiecare,

După ce fel de fapte are.

24Pe voi, ceilalți, cari vă găsiți,

În Tiatira – și păziți

Învățătura ce v-am dat,

Pentru că, prinși, nu v-ați lăsat,

De vorbele ce le rostesc

Oameni-aceia când vorbesc

De „adâncimile pe care

Satana”, diavolul, „le are” –

Pe voi dar, iată că vă spun,

Că: „alte greutăți, nu pun.

25Ceea ce-aveți, tare, apoi,

Să țineți, până vin la voi!

26Acela care biruiește

Și cari, pân’ la sfârșit, păzește,

Lucrarea Mea, să aibă știre,

Că peste Neamuri, stăpânire –

Din parte-Mi – are să primească.

27El are să le cârmuiască,

Cu un toiag de fier, cu care,

La va zdrobi, pe fiecare,

Asemeni vasului de lut,

De către un olar făcut.

Putere-i dau, cum am și Eu

Putere, de la Tatăl Meu.

28Apoi, al dimineților

Luceafăr, le va fi dat lor –

Deci celor care împlinesc,

Tot ceea ce Eu poruncesc.

29Atent s-asculte omul care,

Urechi, a dovedit că are,

Ceea ce Duhul a rostit,

Când, la Biserici, le-a vorbit.”