1 Samuel 15 - Biblia ?n versuri 2014（BIV2014）

Război cu amaleciții

1Odată, merse Samuel

La Saul, și i-a zis, astfel:

„Atunci când Domnul m-a trimis,

La tine ca să vin, mi-a zis

Ca să te ung drept împărat,

Peste Israel, așezat.

Iată, vin iar, din partea Lui,

Să-ți spun cuvântul Domnului.

2Așa vorbește Dumnezeu,

Domn al oștirilor, mereu:

„De Amalec, Mi-am amintit,

De ceea ce a săvârșit

Când a plecat al Meu popor,

Din țara Egiptenilor.

3Te pregătește dar, de drum!

Du-te la Amalec acum,

Să-l nimicești de peste fire!

Să nu faci vreo deosebire,

Ci să ucizi femei, bărbați,

Copii și prunci – tot ce aflați!

Să nu cruțați măgari sau boi,

Cămile sau turme de oi.”

4Saul, poporul, și-a chemat

Și-n urmă el l-a numărat,

La Telaim, și a văzut

Cum că alături a avut –

Atuncea – două sute mii

Din ai lui Israel copii,

La care s-au adăugat

Încă vreo zece mii, de-ndat’,

Care, din Iuda, au venit.

5Saul, cu oastea, a pornit

Către cetatea cea pe care

Neamul lui Amalec o are.

Oameni, la pândă, el a pus

6Și-apoi Cheniților le-a spus:

„Grăbiți-vă ca să ieșiți

Din neamul de Amaleciți,

Căci nu vreau să vă nimicesc,

Atunci când am să-i pedepsesc.

Iată, eu știu bine că voi

Ați arătat, față de noi,

Bunăvoință – negreșit –

Când din Egipt noi am ieșit.”

Cheniții toți l-au ascultat

Și-n mare grabă au plecat

Din mijlocul lui Amalec.

7Saul, când i-a văzut că trec

Dincolo de hotarul lor,

A năvălit cu-al său popor,

Peste-Amalec și l-a bătut.

Războaie multe s-au făcut,

De la Havila începând,

La Șur – în urmă – ajungând,

La porțile Egiptului.

8Saul a prins în mâna lui,

Pe-Agag – cel care-ncoronat

E-n Amalec, drept împărat –

Iar pe poporul întâlnit

Acolo, el l-a nimicit,

Prin ascuțișul sabiei,

Trecând bărbați, copii, femei.

9Doar pe Agag, el l-a cruțat.

Apoi, în viață-a mai lăsat

Vitele grase, miei și oi

Și-asemenea cei mai buni boi.

Dar Saul nu a împlinit

Poruncile ce le-a primit,

Căci n-a șters, cu desăvârșire,

Tot ce-a-ntâlnit, de peste fire.

El s-a gândit că are rost

Ca să omoare doar ce-i prost

Și ce-a crezut el că se cheamă

A fi de nebăgat în seamă.

Neascultarea lui Saul

10Domnul chemă pe Samuel

Și îi vorbi în acest fel:

11„Îmi pare rău că, împărat,

Pe Saul, Eu l-am așezat,

Pentru că iată – văd prea bine –

Că se abate de la Mine

Și nu ține cuvântul Meu,

Să-l împlinească, tot mereu.”

Când Samuel a auzit

Aceste vorbe, s-a mâhnit

Tare, în suflet, și-a strigat

Întreaga noapte – ne-ncetat –

La Domnul Dumnezeul său,

Căci el se necăjise rău.

12Când zorii zilei au venit,

La Saul a plecat, grăbit.

Pe drum, el fost-a înștiințat:

„Saul e, la Carmel, plecat,

Și-un semn de biruință, el

A înălțat în locu-acel.

S-a-ntors, în urmă, înapoi

Și la Ghilgal a mers apoi.”

13La Saul, merse Samuel,

Iar Saul zise-n acest fel:

„De către Domnul, ne-ncetat,

Să fii dar, binecuvântat!

Iată că eu am împlinit

Tot ceea ce Mi-a poruncit

Domnul să fac. Tot ce-am făcut,

Este așa cum Mi-a cerut.”

14Dar Samuel l-a înfruntat,

Îndată, și l-a întrebat:

„Ce-i behăitu-acesta, oare,

Sau mugetul acela care

Făcut este de oi și boi,

Încât ajunge pân’ la noi?”

15Saul răspunse: „Am luat,

Din Amalec – căci am cruțat –

Cele mai bune dintre oi,

Precum și pe cei mai buni boi.

Aceste vite, noi dorim

Ca Domnului să le jertfim.

Ce-a mai rămas, am spulberat,

Așa precum porunci ne-ai dat.”

16Când Samuel l-a auzit,

În felu-acesta i-a vorbit:

„Stai și ascultă, să-ți spun eu,

Ce mi-a spus Domnul Dumnezeu,

Azi noapte.” Saul l-a privit,

Îngrijorat, și a rostit:

„Vorbește! Spune, ce ți-a zis

Domnul, atunci când te-a trimis!”

17Îndată, Samuel a spus:

„Când căpetenie te-am pus

Peste poporul cel pe care

Neamul lui Israel îl are,

Și-atunci când Dumnezeu te-a uns,

Încât, în urmă, ai ajuns,

Drept împărat, în Israel,

Nu mai ții minte în ce fel,

În proprii tăi ochi erai?

Pe-atuncea, mic, tu te vedeai.

18Atunci când Domnul te-a trimis

La Amalec, astfel ți-a zis:

„Să nimicești, de peste fire –

Fără nici o deosebire –

Pe-Amaleciți. Să faci război,

Până-i vei nimici apoi.”

19Oare de ce n-ai împlinit,

Ceea ce El ți-a poruncit?

De ce v-ați aruncat apoi,

Asupra prăzii de război,

Și tu și tot poporul tău?

De ce-ați făcut ce este rău,

În fața Domnului, astfel?”

20Saul i-a zis lui Samuel:

„Pe Domnul, eu L-am ascultat

Și a Lui cale am urmat,

În tot ceea ce am făcut,

Așa după cum am crezut.

Pe-Agag, cel care-i împărat

Peste-Amalec, eu l-am luat

Și l-am adus, prins de război,

Și cu desăvârșire-apoi –

Întregul neam Amalecit –

A fost, de mine, nimicit.

21Dar după lupta ce s-a dat,

Poporul, pârgă, a luat

Și din cirezile de boi,

Cât și din turmele de oi.

Din ceea ce a fost sortit

Ca să ajungă nimicit,

Într-adevăr noi am luat,

Căci fiecare-a căutat

Ca la Ghilgal – în fața Lui –

Să-i dea o jertfă, Domnului.”

22Când Samuel l-a auzit,

În felu-acesta, i-a vorbit:

„Mai mult îi place, Domnului,

Jertfe s-aduci, în cinstea Lui –

Și-arderi de tot, în număr mare –

Decât să-i dai tu, ascultare?

Cu mult mai mult, e prețuit,

Decât tot ceea ce-ai jertfit,

Faptul că tu ai ascultat

De glasul Său, neîncetat.

Cu mult mai mult, se prețuiește

Faptul că cineva păzește

Cuvântul Său, necontenit,

Decât grăsimea ce-a ieșit

Din jertfele berbecilor,

Date de un întreg popor.

23Căci și neascultarea, iată,

E tot atât de vinovată,

Precum, de vină, e ghicirea.

De-asemenea, împotrivirea

Nu-i mai puțin nevinovată,

Decât e închinarea dată

În fața terafimilor

Și-a tuturor idolilor.

Pentru că nu ai împlinit

Poruncile ce le-ai primit

Din partea Domnului, prin mine,

Domnul se leapădă de tine –

Precum și tu te-ai lepădat –

Și nu vei mai fi împărat.”

24Atuncea, Saul a vorbit:

„Eu știu că am păcătuit.

De Domnul, nu am ascultat

Și-al tău cuvânt l-am încălcat.

Aceste lucruri le-am făcut,

Doar pentru că eu m-am temut

De furia poporului,

Precum și de mânia lui.

25Acum, te rog, fierbinte, eu:

Iartă acest păcat al meu

Și-ntoarce-te cu mine-apoi.

Vino să mergem amândoi,

Să mă închin pân’ la pământ,

În fața Domnului Cel Sfânt.”

26Dar Samuel a zis apoi:

„Nu merg cu tine, înapoi,

Căci Dumnezeu te-a lepădat,

Pentru că nu L-ai ascultat.

N-ai să mai fii, în acest fel,

Mai mare, peste Israel.”

27Apoi, când vorba și-a sfârșit,

S-a-ntors, pentru că a voit

Să-l părăsească, de îndat’.

Saul – atunci – s-a aruncat,

În urma lui, mâna a-ntins

Și poala hainei i-a cuprins,

Dar ea, pe loc, s-a sfâșiat,

Iar Samuel a cuvântat:

28„Cum s-a rupt haina, să știi bine,

Că Domnul rupe, de la tine,

Chiar astăzi – în același fel –

Domnia, de pe Israel.

N-ai să mai fii dar, împărat,

Ci locul tău va fi luat,

De un alt om, care – îți spun –

Are să fie, mult mai bun,

Decât ai arătat, vreodată,

Că ai putea să fii tu. Iată,

29Acela care S-a vădit

Tărie-a fi, necontenit,

În Israel, nu Se căiește

Și niciodată nu mințește,

Căci El nu-i om, să-i pară rău.”

30Saul a zis, la rândul său:

„Da! Am păcătuit, știu bine!

Însă acum, vino cu mine,

Să mă închin lui Dumnezeu.

În față la poporul meu

Și la bătrânii cei pe care

Neamul lui Israel îi are –

Te rog – dă-mi cinstea cuvenită,

Cari e pentru-mpărat menită.”

31Atuncea Samuel s-a dus

Cu Saul și – precum a spus –

Lui Dumnezeu I s-a-nchinat.

32În urmă, când a terminat,

Semn îi făcuse Samuel

Și îi vorbi, în acest fel:

„Adu-mi-l pe Agag, de-ndat’,

Pe cel ce fost-a împărat,

Peste-Amalec.” Când l-au adus –

Vesel – Agag, în gând, și-a spus:

„Iată, a morți-amărăciune,

Trecută este, pot a spune!”

33Dar Samuel a cuvântat:

„Așa precum tu ai lăsat

Multe femeii fără copii –

Cu a ta sabie – să știi

Că a sosit timpul când – iată –

Și mama ta va fi lăsată

Fără de fii!” El a luat

O sabie și l-a tăiat

Pe-Agag, în fața Domnului,

Făcând bucăți, din trupul lui.

34Când a sfârșit tot, Samuel

S-a-ntors la Rama și la fel

Făcu și Saul, imediat,

Căci către Ghibea a plecat.

35Din clipa ‘ceea, Samuel

Nu l-a mai căutat, defel,

Pe Saul, nici nu l-a zărit

Până atunci când a murit.

Însă l-a plâns, neîncetat,

Din clipa-n care l-a chemat

Domnul la El și i-a vorbit,

Zicând apoi că S-a căit

Căci în Israel – împărat –

Pe Saul, El l-a așezat.