Exodul 18 - Biblia ?n versuri 2014（BIV2014）

Ietro la Moise

1Socrul lui Moise a aflat

Tot ceea ce s-a întâmplat –

Ietro, în Madian, ședea,

Unde ca preot el slujea.

Deci, despre toate-a aflat el:

Știa cum că, pe Israel –

Cu Moise-n frunte – l-a luat

Domnul și l-a eliberat,

Din țara Egiptenilor,

Scoțându-l din robia lor.

2Sefora, a lui Ietro fată –

Aceea care-a fost luată

De către Moise de soție –

Acasă fost-a, căci se știe

Precum că ea plecase-apoi,

La al ei tată, înapoi.

Ietro, pe fată, a luat-o,

3Pe cei doi fii care-au urmat-o,

Și-apoi, la Moise, au plecat.

Primul fecior a fost chemat

Gherșon – „Străin” e tălmăcit –

Pentru că Moise s-a gândit:

„Străin, în țară, mă găsesc,

Și ca străin, eu locuiesc.”

4Al doilea fiu a fost numit

„Eliezer”, iar tălmăcit,

E „Ajutorul Domnului”,

Căci Moise-a zis, în gândul lui:

„Acel care, tatălui meu,

Mereu îi este Dumnezeu,

Pe mine-acum m-a ajutat

Și iată că am fost scăpat

De sabie, de-a ei urgie,

De-a Faraonului robie.”

5Ietro – socrul lui Moise deci –

Pe-ale pustiului poteci –

De a sa fiică însoțit

Și de-ai ei fii – iute-a pornit,

Către muntele Domnului,

La Moise, ginerele lui.

6Mai înainte, a trimis

Vorbă la Moise, și a zis:

„Eu, Ietro, te-nștiințez acum,

Că vin la tine. Sunt pe drum,

Plecat pe-ale pustiei căi,

Cu soața și cu fiii tăi.”

7Moise-a ieșit în fața lui

Și-apoi, ‘naintea socrului,

Jos, l-a pământ, s-a aruncat

Și-n urmă, el l-a sărutat.

De sănătate se-ntrebară

Și-apoi, în al său cort, intrară.

8Moise, pe larg, i-a povestit,

Lui Ietro, tot ce-a făptuit

Domnul, contra Egiptului,

Precum și-a Faraonului,

Din pricina lui Israel.

I-a spus, în urmă, și ce fel

De suferințe-au îndurat,

Pe drum, și-apoi cum i-a scăpat,

De toate-acestea, Dumnezeu,

Care i-a însoțit mereu.

9Ietro, nespus, s-a bucurat

De toate câte le-a aflat

Și a fost tare mulțumit

Că Dumnezeu l-a izbăvit,

Pe al lui Israel popor,

Din țara Egiptenilor.

10Ietro, apoi, a cuvântat:

„Să fie binecuvântat

Domnul, care v-a izbăvit

Și din Egipt v-a dezrobit!

Să fie binecuvântat

Domnul, care-a eliberat

Pe al lui Israel popor,

Din țara Egiptenilor,

Din mâna Faraonului!

11Știu că, asemeni Domnului,

Nu mai există dumnezei.

El e mai mare decât ei!

În tot ceea ce au lucrat,

Trufie ei au arătat.

Dar Domnul fost-a mai presus!”

12El, pentru Domnul, a adus

O ardere de tot, pe care

Și cu o jertfă de mâncare

A însoțit-o. Negreșit,

Apoi, la jertfe, i-a poftit

Pe-Aron și-alăturea de el,

Pe cei bătrâni, din Israel.

La masa, ei s-au așezat

Și-n fața Domnului au stat.

Judecătorii

13A doua, zi Moise-a făcut

O judecată, căci a vrut

Să judece întreg poporul.

Moise a fost judecătorul,

Și-n fața lui, poporu-a stat,

Din zori și până pe-nserat.

14Socrul lui Moise a văzut

Tot ceea ce s-a petrecut

Și-apoi, pe Moise, l-a-ntrebat:

„Ce faci? De ce te-ai așezat,

Singur, acum, în fruntea lor?

De ce șade acest popor,

Care, pe tine te urmează,

‘Nainte-ți, până se-nserează?”

15Moise a zis: „Poporul vine,

În fața mea, căci vrea, prin mine,

Să-I ceară sfat, lui Dumnezeu.

16Doar când au treabă vin; iar eu

Judec în pricinile lor.

De cunoscut, fac tuturor,

Poruncile lui Dumnezeu

Și ale Sale legi, mereu.”

17Socrul lui Moise-a zis: „Nu-i bine

Ceea ce faci tu, pentru tine.

18Căci singur, tu te istovești

Și de asemeni, obosești

Poporul care e cu tine.

Lucrul acesta – văd eu bine –

Peste puteri îți e, și pace!

Singur, nu-l vei putea a face.

19Acum, ascultă glasul meu:

Îți dau un sfat, iar Dumnezeu,

Vedea-vei că va fi cu tine

Și totul o să fie bine.

Tu să îi fii poporului,

Tălmaci, în fața Domnului.

Deci tu să duci, la Dumnezeu,

Doar pricinile, gândesc eu.

20Învață-i legea Domnului,

Poruncile, iar calea Lui –

Pe care trebuie umblat –

Arată-le-o neîncetat.

Tu doar veghează, să vezi dacă

Vor ști ce trebuie să facă.

21Alege, din popor, îndată,

Oameni destoinici cari arată

Că-s temători de Dumnezeu

Și-s de încredere, mereu.

Să fie oamenii acei,

Dușmani ai lăcomiei. Ei,

De tine puși apoi, să fie,

Peste popor, capi peste-o mie;

Capi peste-o sută să așezi,

Și tot așa ai să urmezi

Ca să pui capi peste cinzeci

Și peste zece-n urmă. Deci,

22Oameni-acei trebuie ca,

Poporul, a îl judeca.

Prin ei îți vor fi-nfățișate

Doar pricinile însemnate.

Cele mărunte, dacă vrei,

Au să le judece chiar ei.

O să vă fie mai ușor,

Ție și-ntregului popor,

Căci toată-nsărcinarea ta,

Atunci, mai mulți o vor purta.

23De faci așa – și se vădește

Că Dumnezeu îți poruncește

Să faci astfel – va fi mai bine

Pentru popor și pentru tine.

Căci veți putea, față a face,

La orice lucru și, în pace

Și fericit, poporul tău,

Ajunge-va la locul său.”

24Pe socrul său, l-a ascultat

Moise, și sfatul i-a urmat.

25Făcu precum îi spuse el,

Și a ales, din Israel,

Oameni destoinici ca să fie

Capi în popor, peste o mie.

Peste o sută i-a mai pus,

Peste cincizeci, cum i s-a spus,

Și peste zece la sfârșit.

26Oameni-acești-au împlinit

Rolul lui Moise: judecau,

Mereu, poporul și-aduceau

Doar pricini grele-n fața lui.

Nevoile poporului –

Mărunte, mici și ne-nsemnate –

De ei erau doar, judecate.

27Moise, pe Ietro, înapoi,

Acasă, îl trimise-apoi.