Deuteronomul 30 - Biblia ?n versuri 2014（BIV2014）

Făgăduințe

1„Când o să fie împlinit

Tot ceea ce eu v-am vestit –

Deci astă binecuvântare,

Precum și-acest blestem – pe care

Vi le-am pus astăzi, înainte,

Ca să luați mereu aminte

La ce v-am spus, dacă apoi –

La inimă – veți pune voi

Acestea, când aveți să fiți

Printre popoare risipiți

De către Domnul, iar apoi,

2La El, vă veți întoarce voi,

Ca să Îl ascultați mereu,

Pe-al vostru Domn și Dumnezeu –

Din inimi, cu tot sufletul,

Precum și cu tot cugetul –

Cu pruncii voștri, potrivit

Cu ceea ce v-am poruncit –

Astăzi, în locu-acesta – eu,

3Atuncea, Domnul Dumnezeu

Îi va aduce înapoi,

Pe robii voștri, iar de voi

Va avea milă și-ndurare;

Vă va lua pe fiecare,

Dintre popoarele cari sânt

Pe fața-ntregului pământ –

Pe unde-ați fost împrăștiați –

Și iarăși fi-veți adunați.

4Dacă mânia Domnului,

La marginile cerului,

Vă va aduce, voi să știți

Că și acolo o să fiți

Aflați de-al vostru Domn și-apoi,

Vă va aduce înapoi –

Căci dacă-n locu-acel veți sta,

Și-acolo vă va căuta.

5Domnul, apoi – pe fiecare –

Vă va aduce-n țara care

Părinții voștri locuiau

Și-n stăpânire o aveau.

Acolo, bine vă va face

Și înmulțiți veți fi, în pace,

Încât pe-ai voști’ părinți apoi,

Aveți să îi întreceți voi.

6Inima vă va fi tăiată,

Atuncea, împrejur, căci iată,

Al vostru Domn și Dumnezeu

Dorește să-L iubiți mereu,

Din toată inima apoi,

Și din tot sufletul, ca voi,

În țara voastră, să trăiți.

7Blestemele apoi, să știți

Că vor cădea peste cei care,

Vrăjmași, al vostru neam îi are.

Domnul cu ele-o să-i lovească

Pe cei ce-au să vă prigonească,

Precum și pe aceia care

Vă vor urî, fără-ncetare.

8La Dumnezeul vostru, voi

Vă veți întoarce înapoi.

Veți asculta de glasul Lui

Și de porunca Domnului;

O să-mpliniți, neîncetat,

Poruncile ce vi le-am dat –

Astăzi, aici – eu, tuturor.

9Cu bunătăți, al vost’ popor,

De Dumnezeu, va fi umplut.

În urmă, El va fi făcut

Să propășească, ne-ncetat,

Tot ceea ce veți fi lucrat,

Rodul din pântece ieșit,

Rodul din turme provenit

Și roadele pământului.

Apoi, în bunătatea Lui,

Al vostru Domn și Dumnezeu

O să se bucure, mereu,

De fericirea căpătată,

Precum se bucurau odată –

De fericirea ce-o aveau –

Ai tăi părinți, pe când trăiau.

10Aceste lucruri, le primiți

Atuncea doar când o să știți

Să ascultați de Dumnezeu,

Păzind și împlinind, mereu,

Poruncile ce vi le-am dat

Și rânduieli ce v-am lăsat –

Cari toate-s ale Domnului –

Scrise în cartea legii Lui.

Toate le veți primi apoi,

Dacă vă-ntoarceți înapoi,

Din inimă, la Dumnezeu,

Și din tot sufletul, mereu.”

Porunca nu este departe

11„Astă poruncă, pe cari vreau,

Ca astăzi, ție, să ți-o dau,

Nu e departe-acum, de tine,

Și nici peste puteri, nu-ți vine.

12Ea nu-i în ceruri, ca să zici:

„Cine, din cei ce sunt aici,

O să se suie-n cer apoi,

Să o aducă, pentru noi,

Ca să putem s-o auzim

Și-n urmă, să o împlinim?”

13Ea nu-i nici dincolo de mare,

Ca să poți zice: „Cine, oare,

Va trece marea, mai apoi,

Să o aducă, pentru noi,

Ca să putem s-o auzim

Și-n urmă, să o împlinim?”

14Ea, dimpotrivă, să știi bine

Că foarte-aproape e, de tine;

Iar dacă o vei căuta,

E-n gura și-n inima ta,

Pentru ca tu să o păzești,

Neîncetat, și s-o-mplinești.”

Alegerea

15„Priviți dar, cu luare-aminte:

Astăzi, vă pun eu, înainte,

Viață și bine, după care

Moarte și rău, la fiecare.

16Căci azi, poruncă vă dau eu,

Ca să-L iubiți pe Dumnezeu

Și să umblați pe calea Lui,

Păzind porunca Domnului

Și legile ce vă sunt date

Și rânduielile lăsate

De către El. Atunci, mereu,

De-al vostru Domn și Dumnezeu,

O să fiți binecuvântați

În țara ce-o s-o căpătați

Și-n număr, astfel, o să fiți –

Neîncetat – apoi, sporiți.

17În inimi, de vă veți abate

De la poruncile lăsate –

Ca să slujiți alți dumnezei

Și să vă închinați la ei –

18Vă spun dar, clar astăzi: să știți

Că voi, atunci, o să pieriți!

Peste Iordan, când, stăpânire,

Pe țara care moștenire,

O s-o primiți, veți pune voi,

Să știți că zile multe-apoi,

Nu veți putea ca să trăiți

Și veți ajunge să pieriți.

19Azi, cerul și acest pământ,

Martori, în contra voastră-mi sânt,

Că înainte v-am adus

Și-n fața ochilor v-am pus

Viață și moarte, după care

Blestem și binecuvântare.

Alegeți viața, să trăiți

Voi și ai voștri, fericiți,

20Iubind pe Domnul Dumnezeu,

Ascultând glasul Său mereu,

Lipindu-vă în acest fel,

Cu toată inima, de El.

Căci viața voastră, să știți bine

Că numai de aceasta ține.

Lungimea zilelor pe care

O să le aibă fiecare,

De-aceasta ține. Deci să știți:

Putință – ca să locuiți

În țara pe care, odată,

Domnu-a jurat că va fi dată

Pentru Avram, Isac și-apoi

Și pentru Iacov – aveți voi,

Doar dacă, lângă Dumnezeu,

O să vă țineți, tot mereu.”