Leviticul 11 - Biblia ?n versuri 2014（BIV2014）

Dobitoacele curate și necurate

1Lui Moise și Aron, apoi,

Le-a vorbit Domnul, și-a zis: „Voi,

2Copiilor lui Israel,

Vorbiți-le în acest fel:

„Din dobitoacele ce sânt

Pe fața-ntregului pământ,

Iată acum, anume care,

Îngăduite-s, drept mâncare:

3Un dobitoc dacă luați

Pentru mâncare, vă uitați –

Mai înainte – la copită,

Căci trebuie-a fi despărțită.

Iar dacă dobitocul are,

Unghii, la ale lui picioare,

Să știți că trebuie cătate

Ca să vedeți, de-s despicate.

Iar pe deasupra, să se știe:

Rumegător, voiesc să fie.

4Să nu mâncați rumegătoare

Care, la ale lor picioare,

N-au unghiile despicate.

Cămile nu vor fi mâncate,

Cu toate că-s rumegătoare,

Căci unghia de la picioare,

La ele, nu e despicată.

Cămila, deci, e necurată.

5Nici iepurele cel de casă,

Nu trebuie mâncat, la masă.

Deși este rumegător,

Unghia sa, de la picior,

Nu-i despicată. Negreșit,

Ca necurat va fi privit.

6Să nu-l mâncați nici pe cel care

Va rumega, însă nu are

Unghia-ndouă despicată.

Și animalu-acesta, iată,

Așa precum am poruncit,

Ca necurat, va fi privit.

7Nici porcul – seama să luați –

Nu aveți voie să-l mâncați,

Cu toate că a lui copită

Este, în două, despărțită.

Chiar dacă unghia arată –

Precum se cere – despicată,

Porcii nu rumegă; să știți,

Drept necurați, să îi priviți.

8Să nu mâncați din carnea lor.

Apoi, de hoitul porcilor,

Să nu v-atingeți, ci să știți

Ca, necurat, să îl priviți.

9Din vietățile aflate

În ape, pot a fi mâncate

Cele ce au înotătoare

(Aripi) și solzi și sunt în mare,

Ori sunt în apele din râuri

Sau sunt aflate în pârâuri.

10Să vă feriți, mâna, a pune –

Și să priviți ca urâciune –

Pe cele fără-notătoare,

Sau fără solzi, cari sunt în mare,

Sau cari se află în pârâuri,

Ori sunt în apele din râuri.

11La carnea lor, să nu poftiți,

Iar hoitul lor să îl priviți

Drept urâciune. Astfel, toate

12Viețuitoarele aflate

În ape, care – aripi – n-au

(Înotătoare-adică), sau

Lipsite sunt de solzi, să știți,

Drept urâciuni să le priviți.

13Din păsări, iată, vă voi spune,

Ce să priviți, ca urâciune

Și cari nu sunt îngăduite

A fi, la masă, folosite:

Întâi, e vulturul, oprit;

Gripsoru-apoi și, negreșit,

Urmează vulturul de mare

14Și șorecarul, după care

Șoimul și neamul șoimului,

15Corbul și soiurile lui;

16Struț, bufniță, să nu mâncați.

Nici pescărel să nu gustați,

Și nici carnea coroiului,

Sau carnea neamurilor lui;

17Nici huhurez să nu gustați;

Heretele să nu-l mâncați.

De cocostârc să vă feriți.

18Nici lebede să nu poftiți,

Nici pelicanul; după care,

Urmează corbul cel de mare,

19Barza, carnea bâtlanului

Și tot ce e din neamul lui;

Din pupăză să nu gustați,

Nici liliac să nu mâncați.

20Ca urâciune, voi să știți,

Că trebuie ca să priviți

Orișice fel de târâtoare,

Cari umblă pe patru picioare

Și care, și să zboare, poate.

21Din târâtoare, dintre toate

Acele care pe picioare

Pot a umbla și pot să zboare,

Ca să mâncați e-ngăduit

Doar cele care s-au vădit

Că au, mai lung, fluierul care

Piciorul din ‘napoi îl are,

Putând să sară pe pământ:

Ele îngăduite sânt.

22Dec, iată ce sunteți lăsați –

Dacă veți vrea – ca să mâncați:

Lăcustele „solam” chemate,

„Hargol” apoi, fiind urmate

Doar de „hagab” și soiul lor,

Din tot neamul lăcustelor.

23Pe celelalte târâtoare

Cari umblă pe patru picioare

Și care zboară, vă pot spune,

Să le priviți drept spurcăciune.

24De ele, nu v-apropiați,

Căci vă vor face necurați.

Dacă se-atinge cineva,

De ale lor hoituri, cumva,

Poate a fi încredințat

Că până seara-i necurat.

25Acela care, hoituri, cară,

E necurat până pe seară –

De-a dus lăcustele acele,

Va trebui, haina, să-și spele.

26Atunci când întâmpla-se-va

Să se atingă cineva –

Din întâmplare, în vreun loc –

De orice fel de dobitoc

Cu unghia nedespicată

Fiind toată dintr-o bucată,

Sau cu copita ne-mpărțită –

Întreagă, deci nedespărțită –

Și cari nu rumegă, să știți,

Drept necurat, să îl priviți.

27Deci să priviți ca necurate,

Acele dobitoace – toate –

Care cu patru labe sânt,

Putând să umble, pe pământ.

Astfel, oricine din popor

De va atinge hoitul lor,

Tot necurat are să fie,

Până când seara o să vie.

28Până în seară-i necurat

Cel care, hoituri, a purtat,

Din dobitoacele acele,

Și trebuie, haina, să-și spele.

Aceste dobitoace – toate –

Să le priviți ca necurate.

29Din vietățile cari sânt

Pe fața-ntregului pământ –

Și se târăsc – vor fi-nșirate

Acele care-s necurate:

Cârtița, șoarecele-apoi,

Șopârla după al ei soi;

30Ariciul este necurat;

De broască, el este urmat;

Broasca țestoasă-asemenea:

Tot necurată e și ea.

Melcul e necurat și el;

Cameleonul e la fel.

31Pe-aceste târâtoare – toate –

Să le priviți ca necurate.

De se atinge cineva,

De ale lor hoituri, cumva,

Poate a fi încredințat

Că până-n seară-i necurat.

32Orișice lucru, peste care

Pică ceva – din întâmplare –

Desprins din hoiturile lor –

Din hoitul târâtoarelor –

Are să fie necurat,

Ori peste ce va fi picat:

Vase de lemn, haine curate –

Din piele sau din sac lucrate –

Sau orișice alt lucru care

E bun de întrebuințare

Pentru ceva. Aceste toate

Vor fi, în apă, așezate,

Unde vor trebui să stea,

Pân’ înserarea va cădea.

Doar după ce s-a înserat,

Lucrul acel va fi curat.

33De va cădea, din întâmplare,

Ceva, din aste târâtoare –

Cari, precum spus-am, moarte sânt –

În vase care-s de pământ,

Tot ce, în vas, va fi aflat,

Are să fie necurat.

Vasul acela, să se știe

Că spart va trebui să fie.

34Pe orice lucru de mâncare,

Dacă această apă are

Să cadă, fi-va necurat.

La fel se va fi întâmplat

Cu orice băutură care,

Pentru băut este: oricare

E vasu-n care e aflată,

Să o priviți ca necurată.

35Pe orice lucru peste care

Cade ceva, din întâmplare,

Din aste hoituri, voi să știți

Că trebuie să le priviți

Ca pe ceva ce-i necurat.

36Când cineva, s-a întâmplat,

Că trupuri moarte, a atins –

Fără să vrea, sau înadins –

Ca necurat priviți-l voi.

Izvoare și fântâni apoi –

Pentru că ele-alcătuiesc

Grămezi de ape – trebuiesc

Privite-a fi drept ne-ntinate.

Ale lor ape sunt curate.

37De va cădea, din întâmplare,

Ceva, peste-o sămânță care

Urmează a fi semănată,

Ea va rămâne tot curată.

38Dacă cumva, apă s-a pus,

Peste sămânță, iar de sus –

Din trupuri moarte – peste ea,

Ceva, se-ntâmplă, a cădea,

Sămânța fi-va necurată.

39Dacă se va-ntâmpla, vreodată,

Să piară, ca din întâmplare,

O vită dintre cele care

Date v-au fost, pentru mâncat,

De bună seamă-i necurat

Acela care s-a atins

De ea, voit sau înadins.

El, necurat, are să fie

Până când seara o să vie.

40Cel care va mânca apoi,

Din acel trup mort, să știți voi

Că necurat are să fie,

Până când seara o să vie.

De-asemenea, omul acel

Cari poartă trupul mort, și el

Are să fie necurat,

Până când se va fi-nserat.

El va mai trebui să-și spele,

Apoi, și hainele acele

Cu care fost-a îmbrăcat

Când, trupul mort, el l-a purtat.

41Din târâtoare, câte sânt,

Acelea care, pe pământ,

Se târâiesc, sunt necurate;

Ele nu pot a fi mâncate.

42Din târâtoare, câte sânt,

Aflate pe acest pământ,

Să nu mâncați din cele care

Un mare număr de picioare –

Pentru-a putea să umble – au;

Nici dintre cele care stau

Pe patru labe; apoi iar,

De cele cari pe burtă doar,

Se pot târî, să vă feriți,

Căci necurate sunt, să știți.

Toate acestea – vă pot spune –

Priviți-le ca urâciune.

43Deci voi aminte să luați,

Ca nu cumva să vă spurcați,

Prin târâtoarele acele.

Voiesc să vă feriți, de ele,

44Pentru că Eu sunt Domnul. Eu

Voi fi al vostru Dumnezeu.

De-aceea, voi să vă sfințiți,

Căci vreau ca toți, sfinți, să Îmi fiți,

Așa precum, sfânt, sunt și Eu.

Deci voi să vă feriți, mereu,

De târâtoarele cari sânt,

În lumea voastră, pe pământ.

De ele, să vă depărtați,

Să nu vă faceți necurați,

45Căci Eu sunt Domnu-Acela care

Din a Egiptului strânsoare,

Cu al Meu braț, v-am apucat,

V-am scos și v-am eliberat,

Să fiu al vostru Dumnezeu.

Fiți sfinți, așa cum sunt și Eu!

46Aceasta-i legea privitoare

La păsări, la viețuitoare

Aflate-n apele ce sânt,

La vitele de pe pământ,

Precum și la viețuitoare

Cari parte fac din târâtoare.

47V-am dat această lege: voi,

Prin ea, aveți a ști apoi,

Ce este, sau ce nu-i curat,

Și ce e voie de mâncat.”