2 Cronici 9 - Biblia ?n versuri 2014（BIV2014）

Împărăteasa din Seba

1Împărăteasa cea pe care

Ținutul Seba-n frunte-o are,

De Solomon a auzit,

Pentru că zvonul s-a lățit

Despre înțelepciunea lui

Și despre slava Domnului.

La Solomon, ea a venit,

Căci, să încerce, a voit,

De-s drepte vorbele acele,

Prin întrebări multe și grele.

Un mare-alai o însoțise

Când la Ierusalim venise.

De-asemenea o însoțeau

Cămilele care duceau

Aur și multe nestemate,

Și mirodenii minunate.

La Solomon, toate, le-a dus,

Spunându-i tot ce-avea de spus;

2Iar Solomon, răspuns, i-a dat

La tot ceea ce l-a-ntrebat.

Nimic, cu înțeles ascuns,

Nu a rămas fără răspuns.

3Împărăteasa înțelese

Că Solomon, în el, strânsese

Atât de multă-nțelepciune,

Cât nimeni nu putea s-adune.

De-asemenea, ea a văzut

Ce casă el a mai făcut;

4Văzut-a ce bucate are

Puse pe masa lui cea mare,

Văzut-a slujitorii lui,

Paharnici-mpăratului

Și hainele ce le-au avut.

Împărăteasa a văzut

Și treptele cele pe care,

Casa lui Dumnezeu le are.

5Uimită, ea a cuvântat:

„Văd că era adevărat

Tot ceea ce am auzit,

Pe seama ta că s-a vorbit,

Despre-ale tale fapte bune

Și despre-a ta înțelepciune.

6Până acuma, nu credeam

Cuvintele ce le-auzeam

Pe seama ta, dar am venit

Eu însumi și m-am dumirit

Că veștile de mine-aflate,

Nu mi-au spus nici pe jumătate

Ce fel de lucruri ai făcut.

Căci după cum eu am văzut,

Pot liniștită-acum a spune

Că ai mai multă-nțelepciune

Și ai mai multă propășire,

Decât e zvonul, peste fire,

Cari despre tine s-a iscat.

7Ferice zic dar, necurmat,

De oamenii pe care-i ai

Și peste cari, împărat, stai!

Ferice slujitorilor,

Ferice-apoi zic, tuturor

Cari, lângă tine, pot a sta,

S-asculte-nțelepciunea ta!

8Deci binecuvântat, mereu,

Să fie Domnul, Dumnezeu,

Care de tine S-a-ndurat

Punându-te drept împărat

Pe scaunul lui Israel –

Popor care-i iubit de El –

Să-l cârmuiești cu scumpătate

Și să îl judeci cu dreptate.”

9Mult aur, ea – apoi – i-a dat,

Lui Solomon. S-au numărat

Talanții ce-l alcătuiau

Și-o sută douăzeci erau.

I-a mai dat pietre nestemate

Și mirodenii minunate,

Precum nu s-au mai pomenit.

Nicicând de-atunci, n-au mai venit

Atât de multe-n Israel,

Așa precum primise el.

10Apoi, oamenii cei pe care,

Hiram – în slujba sa – îi are,

Și cu cei care s-au vădit

Pe Solomon că l-au slujit,

Cu aur din Ofir veneau.

Lemn scump de-asemeni aduceau,

Precum și pietre nestemate

Care erau nenumărate.

11Din lemnul cel mirositor,

Prin iscusința mâinilor

De meșteri, s-au făcut apoi,

Harfe și alăute noi

Și scări la Casa Domnului

Și la a împăratului.

Atâta lemn mirositor –

În al lui Israel popor –

Nicicând nu s-a mai pomenit,

Și nici de-atunci n-a mai venit.

12Crăiasa Sebei a plecat,

Iar Solomon, în dar, i-a dat

Tot ceea ce-și dorise ea.

Apoi, i-a dat de-asemenea

Și pe deasupra, daruri mari

Ce-s vrednice de unul cari

E împărat, cum numai el,

Se mai aflase-n Israel.

Astfel, crăiasa a primit

Mai mult decât a dăruit

Ea însăși, împăratului,

Când a venit în țara lui.

Spre casă-n urmă, a plecat

Și-n țara ei s-a înturnat.

Avuția, înțelepciunea și mărimea lui Solomon

13La șase sute șaizeci’șase

Talanți – pe an – se numărase

Tot aurul care-i venea

Lui Solomon, făr’ a ținea

14La socoteală pe cel care

El îl scotea, fără-ncetare,

De la neguțătorii cari

Mici se vădeau sau erau mari,

Și din negoțul ce-l făcea

Cu marfa care îi venea

De la-mpărații cei pe care

Arabia în frunte-i are,

Sau de la cei care luară

Dregătoriile din țară.

15Apoi, din aurul bătut,

El, multe scuturi, a făcut.

Acestea-n număr se vădeau

La două sute că erau.

Tot aurul ce s-a cerut

Pentru-a se făuri un scut –

Aur, în sicli, socotit –

La șase sute, s-a vădit.

16Și alte scuturi s-au turnat,

Cari tot din aur s-a lucrat.

Trei sute, ele s-au vădit,

Iar sicli ce s-au folosit,

La trei sute, s-au numărat.

El, scuturile, le-a luat

Și într-o casă-apoi le-a pus.

Casa în care le-a adus,

Era o casă însemnată,

„Pădurea din Liban”, chemată.

17Un mare scaun de domnie,

A poruncit, apoi, să fie –

Numai din fildeș – întocmit,

Pe care l-a acoperit

Cu aurul cel mai curat.

18În urmă, s-au mai așezat –

În față – șase trepte care

Duceau spre scaunul cel mare.

‘Nainte-i, jilțul a avut,

Pentru picioare, așternut

Care a trebuit turnat

Numai din aurul curat.

Două rezemători erau

Care, pe margini, îi ședeau,

Iar lângă ele, așezați,

Erau doi lei, frumos sculptați.

19Pe cele șase trepte care,

În față, scaunul le are,

Tot câte doi lei se aflau,

Căci doisprezece se vădeau.

Așa ceva nu s-a văzut

Și nicicând nu s-a mai făcut,

Oricât de mare-a fost să fie,

În urmă, o împărăție.

20Ale lui Solomon pahare,

De aur, fost-au fiecare.

Vasele ce le-a folosit

În casa care s-a numit

„Pădure a Libanului”,

Din aur sunt. În vremea lui,

Deși argint mult se găsea,

El, fără preț, se dovedea.

Astfel, nimic nu s-a văzut

Că este din argint făcut.

21Căci Solomon pe mare-avea

Corăbii multe și făcea

Negoț cu Tarsisul. Cu ele,

Erau corăbiile-acele

Pe cari Hiram le cârmuia

Prin slujitorii ce-i avea.

Din Tars – precum s-au învoit –

Mereu, corăbii au venit,

O dată la trei ani. În ele,

Purtau corăbiile-acele,

Aur și mult argint curat.

Fildeș, apoi, au mai purtat,

Multe maimuțe, după care

Păuni, în număr foarte mare.

22În felu-acesta s-a văzut

Că Solomon i-a întrecut

Pe toți cei care-au fost aflați,

În alte țări, ca împărați.

El i-a-ntrecut – se poate spune –

În bogății și-nțelepciune.

23Orice-mpărat, mult, își dorea,

Pe Solomon, de a-l vedea,

S-asculte-nțelepciunea lui,

Dată din partea Domnului.

24Iar fiecare, când venea,

Câte un dar îi aducea.

Lucruri din aur, a primit

Sau din argint. A dobândit

Și haine măiestrit lucrate

Și mirodenii minunate;

Cai și catâri i s-au mai dat

Și multe arme-a căpătat.

Astfel de daruri, a primit

An după an, necontenit.

25În slujbă, Solomon avuse

Mulți călăreți și care, puse.

La doisprezece mii erau

Toți călăreții ce-l slujeau.

Apoi, cetăți, a construit,

Pe care el le-a folosit

Drept adăpost al carelor,

Precum și-al călăreților.

La patru mii s-au dovedit

Ieslele ce le-au folosit

Toți caii împăratului,

Care trăgeau carele lui.

26Împărățiile aflate

Chiar lângă Râu, au fost luate

De Solomon în stăpânire.

El cârmuia întreaga fire,

Pân’ la hotarul cel pe care

Neamul de Filisteni îl are

Și până la acel ținut

Pe cari Egiptul l-a avut.

27Sub a lui Solomon domnie,

Argintu-ajunse ca să fie

Obișnuit, căci îl găsim

Ca pietrele-n Ierusalim,

Iar cedri-atât de mulți erau,

Precum smochinii se vădeau

În a Egiptului câmpie.

28Apoi, întreaga herghelie

Cari Solomon o stăpânise,

Doar din Egipt o dobândise,

Sau de prin țările pe care

Israelul, în jur, la are.

Moartea lui Solomon

29Dar faptele ce-au fost făcute

De Solomon, nu sunt trecute

În Cărțile prorocului

Natan, în cărțile celui

Cari se chemase Ahia

Și care-n Silo locuia,

Precum și-n cartea ce o scrise

Prorocul Iedo, când vorbise

Despre Ieroboam, cel care,

Părinte, pe Nebat, îl are?

30Patru decenii fost-a el,

Drept împărat, în Israel,

Și la Ierusalim a stat.

31Când a murit, l-au îngropat

Chiar în cetatea cea pe care

David, al său părinte-o are.

În urma lui, s-a ridicat

Al său fiu, Roboam chemat.

El este cel care-a venit

Și în al său loc a domnit.