Luca 10 - Biblia ?n versuri 2014（BIV2014）

Trimiterea celor șaptezeci de ucenici

1Domnul alese, dintr-ai Săi,

Pe șaptezeci. Pe-ale Lui căi,

El i-a trimis să meargă-apoi,

În fața Sa, doi câte doi.

2„Mare e secerișul, iar

Puțini sunt lucrătorii; dar,

Rugați-l voi, pe Dumnezeu,

La secerișul Său, mereu,

Să dea secerători” – le-a spus,

Discipolilor Săi, Iisus.

3„Iată, Eu vă trimit, acum,

Să o porniți, pe al Meu drum;

Sunteți asemeni oilor,

Plecate-n calea lupilor.

4Nu luați traistă, pentru drum,

Încălțări, haine – nicidecum.

Toiag, nici pungă, nu luați!

Pe nimeni să nu întrebați,

Pe-al vostru drum, de sănătate.

5Când veți intra în vreo cetate

Și în vreo casă o să stați,

Voi să o binecuvântați,

Zicând așa: „Pacea să vie,

Asupra ta”. Când o să fie

6Un fiu al păci-n locu-acel,

Pacea pogoare peste el.

Altminterea, pacea, la voi,

Să se întoarcă, înapoi.

7În acea casă, poposiți –

Mâncați și beți, tot ce primiți,

Căci, după vrednicia lui,

E plata lucrătorului.

Să nu umblați, din casă-n casă.

8Mâncați ce vi se dă la masă.

În ce cetate vă găsiți,

Oriunde o să fiți primiți,

9Pe cei bolnavi, să-i vindecați

Și spuneți tuturor: „Aflați

Că-mpărăția Domnului,

Apropiată-i omului.”

10De cumva, nu sunteți primiți

În vreo cetate, să ieșiți

Pe ulițele ei și-apoi,

Strigați, ca să se știe: „Noi,

11Praful, de pe încălțăminte,

Ca semn de-aducere aminte,

În contra voastră-l scuturăm!

Cu toate-acestea, vă-nștiințăm

Că-mpărăția cerului –

Împărăția Domnului –

De voi, azi, s-a apropiat,

Cu toate că ne-ați alungat.”

12Vă spun: în ziua judecății,

Cu mult mai greu va fi cetății

Aceleia – când va fi ora –

Decât Sodomei și Gomora.

13O, vai și-amar va fi de tine,

Cât ești de mare, Horazine!

O, vai Betsaido, de mergeam

Și în Sidon și-n Tir făceam

Minunile ce le-ați zărit,

Degrabă, s-ar fi pocăit

În sac și în cenușă. Lor,

14O să le fie mai ușor

În ziua judecății. Dar,

15Tu Capernaume, crezi chiar,

Că pân’ la cer, vei fi-nălțat?

Te-nșeli, căci fi-vei dărâmat!

În locuința morților,

Pogori, oraș ne-ascultător!

16Cel ce va asculta de voi,

Pe Mine Mă ascultă-apoi.

Cel care vă nesocotește,

Pe Mine Mă disprețuiește,

Nesocotind, prin Mine-astfel,

Pe Cel ce M-a trimis, la el.”

Întoarcerea celor șaptezeci

17Cei șaptezeci au revenit

Și, lui Iisus, I-au povestit:

„Doamne, dracii – orice duh rău –

Supuși ni-s, în Numele Tău.”

18Iisus răspunse: „L-am văzut,

Ca fulgerul, cum a căzut

Satan, din cer. Ați căpătat

19Putere, încât, ați călcat

Pe scorpii și șerpi plini de fiere,

Și pe-a dușmanului putere,

Fără ca să fiți vătămați.

20Totuși, să nu vă bucurați

Că orice duh vă e supus,

Ci pentru că acolo, sus,

În cer, numele voastre-s scrise.”

21Voios, în Duh, Iisus mai zise:

„O, Tată, Domn al cerului,

Precum și al Pământului!

Te laud, Tată, ne-ncetat –

De-a pururea, fii lăudat! –

Că aste lucruri, le-ai ascuns

De înțelepți. De nepătruns,

Sunt pentru cel ce-i iscusit.

Doar pruncilor, le-ai deslușit!

Da, astfel ai găsit cu cale,

Să faci, în planurile Tale!

22În mâini, doar Mie, mi-au fost date,

De Tatăl, lucrurile toate!

Fiul, de Tată-i cunoscut;

Iar Tatăl e – de Fiu – știut

Și de acel față de care

Fiul arată îndurare

Iar astfel, Tatăl, negreșit,

Are a-i fi descoperit.”

23Când a sfârșit, Domnul Iisus,

S-a-ntors și aste vorbe-a spus,

Doar pentru ucenici, apoi:

„Ferice este, azi, de voi,

De ochii voștri, că puteți,

Aceste lucruri, să vedeți!

24Vă spun, că mulți proroci au vrut

Să vadă, însă, n-au văzut

Ce vedeți voi; mulți au dorit

S-audă, dar n-au auzit

Ceea ce voi ați ascultat –

Tot ceea ce v-am învățat.”

Pilda Samariteanului

25Să-l ispitească, pe Iisus,

Un învățat al Legi-a spus:

„Învățătorule, socot

Să Te întreb, în ce fel pot,

Veșnica viață, a obține?

Ce sfaturi ai, deci, pentru mine?”

26Iisus l-a ascultat și-a zis:

„Spune-Mi, în Lege, ce e scris?

Și cum citești, în ea, mereu?”

27„Să Îl iubești, pe Dumnezeu,

Cu inima, cu sufletul,

Precum și cu tot cugetul;

Iar pe aproape, să-l iubești,

Cum tu iubit, de tine, ești.”

28„Bine-ai răspuns”, i-a zis Iisus,

„Să faci așa precum ai spus,

Și-atuncea, o să dobândești

Veșnica viață, cum dorești.”

29„Așa e, însă, Te-ntreb eu:

Cine-i acel aproape-al meu?”

30Iisus, atuncea, l-a privit

Adânc, în ochi, și a vorbit:

„Ascultă, am să-ți spun ceva:

De mult, odată, cineva,

De la Ierusalim plecat,

Spre Ierihon s-a îndreptat.

Pe drum, tâlharii l-au pălit:

L-au dezbrăcat, l-au jefuit

De tot ce-avea, și l-au bătut

Zdravăn, încât, el a căzut

Ca mort. Tâlharii au plecat

Și-n nesimțire, l-au lăsat.

31Din întâmplare, a trecut

Un preot, dar, când l-a văzut,

Pe bietul om, l-a ocolit.

32A mai trecut și un Levit,

Pe drum, apoi, însă, și el

L-a ocolit, pe omu-acel.

33Doar un Samaritean, milos,

Când l-a văzut, zăcând, pe jos,

34În grabă, s-a apropiat.

Ulei și vin, el i-a turnat,

Pe răni. Pe-al său asin, l-a pus

Și, la un han, apoi, l-a dus,

Unde s-a îngrijit de el.

35În zori, Samariteanu-acel,

Hangiului, i-a dăruit

Doi lei și, astfel, i-a vorbit:

„Pe acest om, să-l îngrijești,

Iar tot ceea ce cheltuiești,

Cu el, înseamnă-ți, căci, apoi,

Îți voi plăti, când vin ‘napoi.”

36Acum, răspunde-Mi, dacă vrei:

Care, dintre aceștia trei,

S-a dovedit apropiat,

De omul ce-a fost atacat

De către hoți, cum am văzut?”

37„Cel care, milă, a avut” –

Învățătorul Legi-a spus.

„La fel să faci!” – i-a zis Iisus.

Marta și Maria

38Pe drum fiind, cu-ai Săi, Iisus

Intră-ntr-un sat, unde S-a dus,

La o femeie, de a stat –

Aceasta, Marta, s-a chemat.

39Marta, o soră, mai avea,

Care, Maria, se numea.

Ea se-așeză, nerăbdătoare,

La ale lui Iisus picioare,

Ca să asculte vorba Lui.

40Marta Îi zise Domnului:

„Doamne, mă iartă că-ndrăznesc,

Dar iată, singură, slujesc!

Spune-i, Te rog, la sora mea,

Să vină, ajutor, să-mi dea.”

41„Tu, Marto, te îngrijorezi,

Pentru prea multe; însă, vezi,

42Numai un lucru trebuiește,

Căci doar acela folosește” –

A zis Iisus – „partea cea bună,

Iată, Maria și-o adună.

Aceasta, nu-i va fi luată,

De către nimeni, niciodată!”