Deuteronomul 34 - Biblia ?n versuri 2014（BIV2014）

Moartea lui Moise

1Când cuvântarea și-a sfârșit,

Moise, spre munte, a pornit.

Din al Moabului ținut,

El, peste Nebo, a trecut,

Urcând pe coasta muntelui

Din fața Ierihonului,

Pe cel mai mare vârf aflat

Pe coama lui, Pisga chemat.

De-acolo, a privit în zare,

Spre toată țara ‘ceea mare,

Iar Dumnezeu i-a arătat,

Al ei cuprins, în lung și-n lat:

Din Galaad, ea începea

Și-apoi, până la Dan, ținea;

2Moise, atunci, a mai văzut,

Al lui Neftali-ntreg ținut,

Țara pe care-o căpătase

Și Efraim și cu Manase,

Țara în care Iuda-i pus

Până la marea de apus;

3Spre miazăzi, și-a îndreptat

Privirile și a scrutat

Apoi, ținuturile toate

Care erau învecinate

Cu apele Iordanului.

Spre valea Ierihonului,

Spre a finicilor cetate

Și spre ținuturile-aflate

În depărtare, spre Țoar,

Pierzându-se-n al său hotar,

Moise, apoi, a mai privit.

4Domnul, în urmă, i-a vorbit:

„Aceasta-i țara minunată,

Pe care am jurat odată –

Când îi spusesem lui Avram,

De planurile ce le am,

Când cu Isac, Eu am vorbit

Și-apoi cu Iacov, negreșit –

Că o voi da fiilor lor.

Iată, în fața ochilor,

Ai țara: poți a o vedea,

Dar tu nu ai să intri-n ea.”

5Acolo, robul Domnului –

Moise – în a Moabului

Țară, în urmă, a murit,

Așa cum Domnu-a poruncit.

6În vale, Domnul l-a-ngropat.

Mormântul lui este aflat

În țarina Moabului,

Având – drept înaintea lui –

Pe Bet Peor. Nu s-a aflat,

Nici azi, unde-i înmormântat.

7O sută douăzeci doar, sânt

Anii lui Moise, pe pământ.

Din clipa-n care a venit

Pe lume, până a murit,

Nu a slăbit a sa vedere

Și n-a scăzut nici în putere.

8Întreg neamul lui Israel

A plâns, atuncea, după el,

În al Moabului ținut.

Popas, acolo, a făcut

Și-a plâns apoi și a jelit

Trei zile-n șir, necontenit.

9Iosua – al lui Nun fecior –

Era în fruntea tuturor.

Fusese plin de-nțelepciune,

Pentru că apucase-a-și pune,

Mâinile, Moise, peste el.

Astfel, întregul Israel,

În jurul său s-a adunat

Și-apoi, de el, a ascultat,

Făcând dar totul potrivit

Poruncilor ce le-a primit

Moise, din partea Domnului,

Ca să le dea, poporului.

10Un alt proroc, în Israel –

Care să fi ajuns la fel

Cum era Moise – niciodat’,

De-atunci, nu s-a mai ridicat.

Pe Cel ce este viu mereu –

Pe-adevăratul Dumnezeu –

Doar Moise – când L-a cunoscut –

Față la față, L-a văzut.

11Nici unul nu poate să stea,

Cu Moise, pus alăturea,

În tot ce a făcut și-a zis.

Cum a făcut când l-a trimis

În al Egiptului ținut

Domnul, la fel nu a putut

Nimeni a face-n urma lui.

În fața Faraonului –

Minuni și semne-nfricoșate,

În contra țării îndreptate

Și a supușilor pe care,

Marele Faraon îi are –

Nimeni, ca Moise, n-a putut,

Așa ceva, să fi făcut.

12Nimeni, apoi – de-asemenea –

Nu poate ca alăturea

A fi cu Moise, așezat,

Căci nimeni nu s-a ridicat,

Prin semne înspăimântătoare

Făcute printr-o mână tare,

Așa cum a făcut doar el,

Față de-ntregul Israel.