Ezechiel 34 - Biblia ?n versuri 2014（BIV2014）

Împotriva căpeteniilor lui Israel – Făgăduințe

1Apoi, Cuvântul Domnului

2Îmi zise: „Fiu al omului,

Întoarce-te să prorocești

Pentru păstorii sufletești

Ai neamului lui Israel.

În contra lor, spune astfel:

„Așa a zis Cel cari, mereu,

E Domn, precum și Dumnezeu:

„Vai de păstorii cei pe care

Neamul lui Israel îi are!

Vai fi-va, de păstori-acei

Care se păstoresc pe ei!

Păstorii nu trebuie-n urmă,

Ca să își pască a lor turmă?

3Dar voi, grăsimea, o mâncați

Și-apoi cu lâna vă-mbrăcați.

Ce e mai gras, tăiați apoi,

Dar nu pașteți turma de oi.

4Pe cele slabe, nu gândiți

Că trebuie să le-ntăriți.

Pe cea bolnavă, nu cătați –

Deloc – ca să o vindecați.

Pe oaia rătăcită, voi

Nu o aduceți înapoi.

Pe oaia care s-a pierdut,

S-o căutați, voi n-ați mai vrut,

Iar oile le stăpâniți

Cu-asprime și le asupriți!

5Ele, atunci, s-au risipit,

Căci nimeni nu le-a păstorit.

Ajuns-au pradă fiarelor –

Pradă sălbăticiunilor

Cari de pe câmpuri au venit –

Și-n acest fel, s-au risipit.

6Să rătăcească-ajuns-a-n urmă,

Pe munți și dealuri, a Mea turmă.

Oile Mele-s risipite

Pe fața țării, ne-ngrijite,

Căci nimeni nu e lângă ele

Să vadă de oile Mele!”

7„Păstorilor, ascultați voi,

Cuvântul Domnului apoi!

8„Pe a Mea viață, vă spun Eu,

Care sunt Domn și Dumnezeu,

Iată că ale Mele oi

De pradă au ajuns și-apoi

Sunt pentru jaful fiarelor

Pentru că ele n-au păstor.

Iată că toți păstorii Mei

S-au pășunat numai pe ei,

Fără vreo grijă de acele

Care Îmi sunt oi ale Mele”

9Iată ce zice, pentru voi,

Cuvântul Domnului, apoi,

Pentru voi care vă vădiți

Că turma Lui o păstoriți!

10Așa a zis Cel cari, mereu,

E Domn, precum și Dumnezeu:

„Iată, necaz am pe păstori

Pe-ai turmei Mele păzitori!

Din ale lor mâini, înapoi,

Am să Îmi iau turma de oi.

Nu le mai pasc păstori-acei

Și nu se mai pasc nici pe ei.

Nu se vor mai hrăni cu ele,

Căci izbăvesc oile Mele!”

11Așa a zis Cel cari, mereu,

E Domn, precum și Dumnezeu:

„Eu Însumi am să Îmi veghez

Turma și-am să o cercetez!

12Așa după cum un păstor

Cari în mijlocul turmelor

Împrăștiate, se așează

Și rând pe rând le cercetează,

La fel și Eu Mă voi purta

Și turma Mi-o voi cerceta.

De peste tot, le strâng apoi,

Pe toate ale Mele oi,

Căci ele Mi s-au risipit

Când nori și neguri au venit.

13Am să le scot dintre popoare,

Din orice loc vor fi sub soare

În felurite țări, și-apoi

Le voi aduce înapoi.

Am să le pasc, în acest fel,

Pe munții cei din Israel,

Pe culmile dealurilor,

Pe văile râurilor

Și-n toate locurile-n țară

Cari locuite fi-vor iară.

14Oile Mele se adună

Să pască pe-o pășune bună,

Iar stâna lor va fi la fel,

Pe munți-nalți, din Israel.

Acolo, vor avea odihnă

Căci parte vor avea de tihnă

În staulul cel nou făcut,

Care se va vădi plăcut.

Pășuni bogate-s lângă el,

În marii munți, din Israel.

15Eu Însumi le voi paște-apoi,

Pe toate ale Mele oi,

Căci Eu am să le dărui tihnă

Și le voi duce la odihnă.

Așa va fi, precum spun Eu,

Care sunt Domn și Dumnezeu.”

16Atunci, oaia pierdută, iată,

De Mine fi-va căutată.

Le strâng pe cele rătăcite

Și leg rana celei rănite.

Pe cele slabe, dintre oi,

Am să le întăresc apoi.

Pe cele care se vădesc

Grase și tari, Eu le păzesc

Ca să rămână în putere

Și-am să le pasc, precum se cere.”

17„Acuma, ascultați și voi,

Cari sunteți ale Mele oi!”

„Așa a zis Cel cari, mereu,

E Domn, precum și Dumnezeu:

Iată că între oi și oi

Și-ntre berbeci și țapi apoi,

Am să rostesc o judecată.

18Prea mică, vă e partea dată?

Sau prea puțin e, pentru voi,

Pășunea bună-ncât apoi

Voi ați ajuns ca să intrați

Și în picioare să călcați

Și partea cealaltă pe care

Pășunea dată vouă-o are?

E prea puțin că voi puteți,

O apă limpede să beți,

Încât acuma vă băgați

În toată și o tulburați?

19Iar oile Mele, apoi,

Să pască ce ați călcat voi!

Să-Mi fie turma adăpată,

Cu apa, de voi, tulburată!”

20De-aceea, Cel care, mereu,

E Domn, precum și Dumnezeu,

A zis în felu-acesta: „Iată

Că am să fac o judecată,

Între cele mai grase oi

Și între cele slabe-apoi,

21Căci voi, cu coasta, ați izbit,

Cu al vost’ umăr ați lovit

Și cu-ale voastre coarne-apoi,

Pe ale mele slabe oi.

Prin ce-ați făcut, ați izbutit,

Apoi, să le fi izgonit.

22Însă aflați că-n ajutor,

Le voi veni Eu, oilor,

Să nu mai fie niciodată,

De jaf. Astfel, o judecată

Am să rostesc Eu, mai apoi,

Între o oaie și-alte oi.

23Voi pune-n fruntea oilor,

Mereu, doar un singur păstor.

Acela este Robul Meu,

David chemat, pe care Eu

Îl pun în fruntea turmelor,

24Drept voievod al oilor.

El le va paște-atunci, iar Eu

Le voi fi Domn și Dumnezeu.

Așa va fi, căci – negreșit –

Domnul e Cel care-a vorbit!

25Iată dar, ceea ce voi face:

Închei un legământ de pace,

Cu oile. Din a lor țară,

Voi scoate fiarele afară.

Parte de liniște, apoi,

Avea-vor ale mele oi,

Căci în pustie, vor putea,

Netulburate, ca să stea

Și-n mijlocul pădurilor,

Nestingherite dormi-vor.

26Ele și întreg dealul Meu

Ajunge-vor a fi, mereu,

O pricină nespus de mare,

Numai de binecuvântare.

La vremea potrivită-apoi,

Mereu, le voi trimite ploi,

Iar ploaia ce le va fi dată

E ploaie binecuvântată!

27Pomul din câmp rod o să dea;

Ogoarele, de-asemenea.

Ele-au să fie mulțumite

Și au să șeadă liniștite

În țara lor, căci au să știe

Că Eu sunt Domnul, pe vecie,

Când am să rup jugul cel care

Le apăsa fără-ncetare

Și când am să le izbăvesc

De cei care le asupresc.

28De jaf, ele n-au să mai fie.

Nici fiarele n-au să mai vie

Să le mănânce. Mulțumite,

Vor sta în țară, liniștite,

Făr’ să mai fie tulburate,

Fiind în pace-apoi, lăsate.

29Le pun un nou răsad, frumos,

Care se va vădi faimos.

Foamea n-o să mai calce țara

Și nici nu-și vor purta ocara

Printre popoarele ce sânt

Pe fața-ntregului pământ.

30În acest fel, vor ști că Eu

Sunt al lor Domn și Dumnezeu.

Și că întreagă turma lor

Este, de fapt, al Meu popor,

Format din casa cea pe care

Neamul lui Israel o are.”

31„Eu vă sunt Dumnezeu și-apoi,

Voi sunteți ale Mele oi” –

A zis Acela cari, mereu,

E Domn, precum și Dumnezeu.