Deuteronomul 10 - Biblia ?n versuri 2014（BIV2014）

Tablele cele noi

1„În vremea ‘ceea, m-a chemat

Domnul și-apoi, a cuvântat:

„Du-te, ia piatră și-o cioplește

Și alte table-alcătuiește,

Precum cele dintâi erau.

Iată de-asemenea, mai vreau,

Să faci și un chivot, de lemn.

Să faci așa precum te-ndemn:

Să iei deci, tablele, cu tine

Și-n munte, să le-aduci, la Mine.

2Pe cele două table-apoi,

Eu am să scriu iar, pentru voi,

Cuvintele ce s-au aflat,

Pe tablele ce le-ai sfărmat.

Aceste două table noi,

Tu, în chivot, le pui apoi.”

3După al Domnului îndemn,

Făcut-am un chivot de lemn –

Lemn de salcâm am folosit

Pentru chivot. Am mai cioplit

Și tablele și-apoi, m-am dus –

Cu ele-n mâini – pe munte, sus.

4Pe ele, Domnu-a scris, atunci –

Ca la-nceput – zece porunci,

Adică tot ce a vorbit,

Când voi, la munte, ați venit

Și-ați ascultat vorbirea Lui,

Ieșind din para focului.

Mi-a dat apoi, tablele-acele,

5Iar eu m-am pogorât cu ele

Și-n urmă, în chivot, le-am pus,

Așa precum Domnul mi-a spus.

6De la Berot-Bene-Iacan,

Voi ați pornit, în acel an,

Și la Mosera v-ați oprit.

Aron, acolo, a murit

Și-n urmă, fost-a îngropat.

Al său fiu, locul, i-a luat;

Deci Eliazar – precum se știe –

Urmaș i-a fost, la preoție.

7Voi, spre Gudgoda, ați pornit,

Unde o vreme-ați poposit.

Când tabăra ați ridicat,

Către Iotbata ați plecat –

În țara-n cari, pe-al ei pământ,

Multe și mari pârâuri sânt.

8În acel timp, a despărțit

Domnul, de voi, neamul Levit

Și a lăsat în grija lui,

Chivotul legământului.

Leviți-aveau să îl vegheze

Și-aveau să binecuvinteze –

Stând înaintea Domnului –

Poporul, în Numele Lui;

Căci neamul lor este menit,

Pe Domnul, de a-L fi slujit.

Lucrul acesta-l fac, mereu,

Precum le cere Dumnezeu.

9Deci a lui Levi seminție

Nu are parte de moșie –

Nu va avea în stăpânire,

Cu ai săi frați, vreo moștenire,

Căci Domnu-i moștenirea lui

În mijlocul poporului.

10Pe munte-apoi, eu am urcat

Și patruzeci de zile-am stat

Și patruzeci de nopți. Mereu,

Am fost – de Domnul Dumnezeu –

Eu, ascultat. Atunci – la fel –

Eu fost-am ascultat, de El,

Și-a renunțat să mai pornească,

Pe voi, ca să vă nimicească.

11Domnul mi-a zis: „Scoală acum,

Și pregătește-te de drum.

Ai să te duci, în fruntea lui –

Adică a poporului –

Ca să-și ia țara-n stăpânire

Căci Eu le-am dat-o moștenire,

Așa cum am făgăduit,

Cu-ai lor părinți, când am vorbit.”

Ce cere Dumnezeu

12„Acum, Israele, ce are –

Al tău Domn – să îți ceară oare,

Decât ca să te temi, mereu,

De El – de al tău Dumnezeu –

Să umbli doar pe calea Lui,

Să Îi slujești doar Domnului,

Din inimă să Îl iubești –

Din suflet – și să Îi păzești

13Poruncile ce ți le-a dat

Și legile ce le-a lăsat,

Pe care azi, ți le dau ție

Ca, fericit, neamul să-ți fie?

14Iată că ceruri și pământ –

Cu tot ce au – ale Lui sânt.

15Și totuși, Domnul S-a lipit

De-ai voști’ părinți și i-a iubit;

Iar după ei, urmară-ți voi,

Pe care v-a ales apoi,

Dintre popoarele ce sânt

Aflate azi, pe-acest pământ.

16Deci împrejur, să vă tăiați

Voi, inima, și să nu stați

Cu gâtu-nțepenit mereu,

17Pentru că Domnul Dumnezeu

E Dumnezeul tuturor.

El este Domnul domnilor.

Doar El e Dumnezeul tare,

Doar El este Domnul Cel Mare

Și Dumnezeu-nfricoșat

Care, nicicând, nu a cătat

La fețele oamenilor

Și nu primește darul lor.

18Domnul, dreptate, îi împarte

Orfanului și-i ține parte;

Pe văduvă o ocrotește,

Iar pe străin, El îl iubește

Și hrană-i dă și-mbrăcăminte.

19Voi, pe străin – să țineți minte –

Să îl iubiți, neîncetat,

Căci în Egipt când v-ași aflat,

Străini ați fost și voi, mereu.

20Teamă s-aveți, de Dumnezeu,

De-al vostru Domn să vă lipiți,

Neîncetat să Îi slujiți

Și pe-al Său Nume să jurați.

21Nicicând dar, voi să nu uitați

Că Domnul este slava noastră.

El a făcut, în fața voastră,

Mari lucruri și grozave, care

Văzute-au fost de fiecare.

22Părinții voști’ când au trecut

În al Egiptului ținut –

În care, robi ați fost voi prinși –

Erau doar șaptezeci de inși.

Dar Domnul vostru S-a-ngrijit

Ca să sporiți, necontenit,

Iar numărul poporului

E ca stelele cerului.”