Luca 3 - Biblia ?n versuri 2014（BIV2014）

Propovăduirea lui Ioan Botezătorul

1Era al cincisprezecelea

An de domnie, ce-l făcea

Tiberiu Cezar; dregător,

Peste țara Iudeilor,

Fusese pus Ponțiu Pilat;

Irod era înscăunat

Cârmuitor, în vremea ‘ceea,

Peste micuța Galileea,

Iar peste al Ituriei

Ținut, și al Trahonitei –

La fel, peste Lisania –

Frate’ său, Filip, stăpânea,

Căci le era cârmuitor,

Și-al Abilenei domnitor;

2Caiafa și Ana slujeau,

La Templu – mari preoți erau.

Deci iată, în acele zile –

Aflăm din ale Bibliei file –

Că Domnul și-a trimis solia,

Feciorului lui Zaharia,

Aflat, atuncea, în pustie.

Astfel, fu pregătit să vie

3Ioan, să propovăduiască,

Lumii, mila dumnezeiască.

Prin părțile Iordanului,

Despre-ndurarea Domnului,

El a vorbit. Orice ființă,

Chemată-a fost, la pocăință,

Ce prin botez, dă tuturor,

Iertare a păcatelor.

4Astfel, Ioan a împlinit

Tot ceea ce s-a prorocit.

Despre Ioan, Isaia scrie:

„Glasul ce strigă în pustie:

„Pregătiți calea Domnului

Și neteziți cărarea Lui!

5Oricare vale-i astupată

Și orice culme-i nivelată;

Căile strâmbe-s descâlcite

Și vor fi drepte; netezite

Fi-vor de-acum drumurile,

6Și-astfel, toate făpturile

Au să privească, tot mereu,

Iertarea de la Dumnezeu.”

7Multor noroade adunate,

La el, spre a fi botezate,

Ioan le-a zis: „De ce veniți,

Pui de năpârci? Vreți să fugiți,

Azi, de mânia viitoare?!

Cine vă-nvață, astfel, oare?

8Vă spun, ca să aveți știință:

Aduceți rod de pocăință!

Să nu gândiți, ca un nebun,

„Avram ni-e tată”, căci vă spun:

Domnul, din aste pietre, vii,

Pentru Avram, ridică fii.

9Iată securea, fraților,

La rădăcina pomilor,

A fost înfiptă! Va cădea

Acel pom, ce nu va avea

Roadele bune – e tăiat

Și-apoi, în foc, e aruncat!”

10După ce vorba-i ascultară,

Noroadele îl întrebară:

„Ce spui? E tare neplăcut;

Ne-nvață dar, ce-i de făcut?”

11„Cel care, două haine, are,

Una s-o dea celui ce n-are!

Cel ce mâncare-o fi având,

S-o-mpartă cu cel ce-i flămând!” –

A spus Ioan, norodului.

12Atunci, veniră-n fața lui,

Și niște vameși, întristați,

Dorind să fie botezați,

Zicându-i: „Iată, și noi vrem,

Botezul; însă, ce putem

A face, spre-a fi botezați?”

13El le-a răspuns: „Să nu luați

Nimic, celor ce-i vămuiți,

Peste porunca ce-o primiți!”

14Niște ostași, la rândul lor,

L-au întrebat pe-nvățător:

„Ce zici, de-ale noastre purtări?”

„Nu stoarceți, prin amenințări,

Nimica, de la nimenea!

Nu-nvinuiți, de-asemenea,

Pe nimeni, pe nedrept! Să știți,

Cu leafa, să vă mulțumiți!”

15Pentru că lumea se gândea

Căci cel ce astfel le vorbea

Este Hristos, Ioan a spus:

16„Botez, cu apă, v-am adus,

Dar Cel care în urmă-mi vine,

E mai puternic decât mine.

Iar eu vă spun – luați aminte –

Cureaua-I, de la-ncălțăminte,

Să I-o dezleg, vrednic, nu sânt.

Când va veni, cu Duhul Sfânt

Și foc, are să vă boteze.

17Curând, El vine! Să lucreze,

În a Lui arie, e gata!

În mână, Își are lopata:

Va curăța ogorul, iar

Grâul, îl strânge, în grânar,

În timp ce pleava, adunată,

În flăcări, fi-va aruncată.”

Închiderea lui Ioan

18Astfel, noroadelor vorbea

Ioan, și Evanghelia,

O răspândea, neîncetat.

Multe îndemnuri a mai dat,

Gloatei, ce-n jurul său era.

19Doar pe Irod, el îl mustra,

Pentru păcatul său cel mare –

Cel cu Irodiada – care,

Era a lui Filip soție.

Filip, așa precum se știe,

Fusese al lui Irod frate.

La multele sale păcate,

20Irod și-a mai adăugat,

Când, pe Ioan, l-a-ntemnițat.

Botezul lui Iisus

21Când cu norodul a sfârșit

De botezat, a și venit

Iisus, în vale, la Iordan,

Primind botezul lui Ioan.

În timp ce se ruga Iisus,

S-a deschis cerul, iar de sus,

22În chip trupesc, de porumbel,

Duhul venit-a peste El

Și-un glas, puternic, răspicat –

Atunci – din cer, a cuvântat:

„Tu Îmi ești Fiul prea iubit:

Plăcere-n Tine, Mi-am găsit!”

Cartea neamului lui Iisus Hristos

23Iisus aproape a făcut

Treizeci de ani, când a-nceput

Să-mpartă-nvățătura Lui,

Cu dragoste, norodului.

Cum cei din vremea Lui Îl știu,

El fost-a al lui Iosif fiu,

24Și al lui Eli și Matat,

Levi și Melhi, precedat

De Ianai, Iosif, Matatia,

25Amos, Naum; iar seminția

Merge prin Esli, precedat,

De Nagai – fiu al lui Maat;

26Matatia, ce-i fiul lui

Semei, care-i feciorul lui

Ioseh, Ioda și Ioanan;

27Ajungem dar – din an, în an –

La Resa și Zorobabel

Ce-i fiu al lui Salatiel,

28Neri, Melhi, Adi, Cosam

Care-i fiul lui Elmadam,

Cel care e fiul lui Er,

29Al lui Iisus și Eliezer,

Al lui Iorim și-al lui Matat

Care fusese precedat

30De Levi, Simeon, Iuda,

Iosif, Ionam; îi preceda

Eliachim ce-i fiul lui

31Melea, Mena feciorul lui

Matata, Natan, David care

32E al lui Iese fiu și-i are

Pe Iobed, Booz și Salmon

Înaintași, pe Naason,

33Aminadab, Admin, Arni,

Esrom, Fares, Iuda; veni

34Iacov, Isac, Avram, Tara,

Nahor; ‘nainte mai era

35Seruh, Ragau, Falec al lui

Eber, Sala, Cainam al lui

36Arfaxad, Sem, Noe-acela

Al lui Lameh, Matusala,

37Enoh, Iared, Maleleel,

38Cainan, Enos care – și el –

E al lui Set fecior și care –

Părinte – pe Adam îi are.

Și-astfel, mergând pe neam, mereu,

Iisus e al lui Dumnezeu.